Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 128/2012

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 208 alin. (3), art. 218 alin. (2) lit. a) și g) și alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății

prezumat în vigoare

Data actului
16 februarie 2012
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 305 din 8 mai 2012
Citat de
2 acte
Citează
5 acte
Structură
1 articol · 13.304 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 208 alin. (3),

art. 218 alin. (2) lit. a) și g) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Ileana Dumitrescu și Constantin Romeo Dumitrescu în Dosarul nr. 28.657/3/2010 al Tribunalului București - Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 529D/2011.

La apelul nominal se prezintă partea Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin consilierul juridic Vasilica Adameșteanu. Lipsesc autorii excepției și părțile Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanțare a ocrotirii sănătății populației, care asigură accesul la un pachet de servicii de bază pentru asigurați. Sistemul de asigurări sociale de sănătate își poate realiza obiectivul principal datorită protejării asiguraților față de costurile serviciilor medicale în caz de boală sau accident, prin asigurarea libertății fiecărui asigurat de a-și alege furnizorul de servicii medicale și casa de asigurări de sănătate cu care acesta se află în relație contractuală. Astfel, prevederile de lege criticate reprezintă de fapt o expresie a prevederilor constituționale care reglementează ocrotirea sănătății, a libertății individuale și a siguranței persoanei, a organizării asistenței medicale și a sistemului de asigurări sociale pentru boală. În ceea ce privește conformitatea textelor de lege criticate cu dispozițiile art. 15 alin. (1), art. 23 alin. (1), art. 34 și art. 57 din Constituție, arată că respectarea obligațiilor ce revin cetățenilor potrivit legislației în vigoare nu poate fi privită ca o violare a drepturilor și libertăților consacrate prin Constituție și prin alte legi. În ceea ce privește susținerea potrivit căreia cetățenii sunt obligați să utilizeze doar serviciile medicale ale furnizorilor care se află în relații contractuale cu casa de asigurări de sănătate, arată că sistemul de asigurări sociale de sănătate este astfel conceput încât să asigure cea mai bună protecție a asiguraților, iar cei care întrunesc condițiile pentru a încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate îndeplinesc aceste condiții de calitate. Pe de altă parte, arată că cetățenii au obligația de a contribui la asigurarea exercițiului drepturilor și a bunăstării tuturor celorlalți cetățeni, ca o manifestare a statului social.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 aprilie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 28.657/3/2010, Tribunalul București - Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 208 alin. (3),

art. 218 alin. (2) lit. a) și g) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății.

Excepția a fost ridicată de Ileana Dumitrescu și Constantin Romeo Dumitrescu cu prilejul soluționării unei acțiuni în contencios administrativ având ca obiect comunicarea unor informații.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât încalcă "dreptul fundamental de a alege atât furnizorul, cât și medicul de specialitate în ambulatoriu". De asemenea, critică

art. 218 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 , considerând că acesta creează un tratament juridic discriminatoriu. Astfel, arată că persoanele cuprinse în ipoteza acestui text de lege beneficiază de asistență medicală gratuită.

Tribunalul București - Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal consideră că textele de lege criticate sunt constituționale.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Deși potrivit dispozitivului Încheierii de sesizare din 13 aprilie 2011 obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 208 alin. (3),

art. 218 alin. (2) lit. a) și g) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare, Curtea constată că obiect al criticii de neconstituționalitate îl constituie și dispozițiile art. 218 alin. (3) din aceeași lege, dispoziții pe care Tribunalul București - Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal le menționează în Încheierea din 6 aprilie 2011. Apreciind că omisunea acestui din urmă text de lege din dispozitivul Încheierii din 13 aprilie 2011 reprezintă o eroare materială, Curtea Constituțională urmează a se pronunța asupra următoarelor texte de lege:

- Art. 208 alin. (3): "Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele menționate la alin. (2) se realizează pe baza următoarelor principii:

a) alegerea liberă de către asigurați a casei de asigurări;

b) solidaritate și subsidiaritate în constituirea și utilizarea fondurilor;

c) alegerea liberă de către asigurați a furnizorilor de servicii medicale, de medicamente și de dispozitive medicale, în condițiile prezentei legi și ale contractului-cadru;

d) descentralizarea și autonomia în conducere și administrare;

e) participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate;

f) participarea persoanelor asigurate, a statului și a angajatorilor la managementul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate;

g) acordarea unui pachet de servicii medicale de bază, în mod echitabil și nediscriminatoriu, oricărui asigurat;

h) transparența activității sistemului de asigurări sociale de sănătate;

i) libera concurență între furnizorii care încheie contracte cu casele de asigurări de sănătate.";

- Art. 218 alin. (2) lit. a) și g): "Asigurații au următoarele drepturi:

a) să aleagă furnizorul de servicii medicale, precum și casa de asigurări de sănătate la care se asigură, în condițiile prezentei legi și ale contractului-cadru; [...]

g) să beneficieze de servicii medicale în ambulatorii și în spitale aflate în relație contractuală cu casele de asigurări de sănătate;";

-

Articolul 218

alin. (3): "Asigurații prevăzuți în Legea nr. 80/1995

privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, și în

Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de asistență medicală gratuită, respectiv servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale, suportate din fond, în condițiile contractului-cadru și din bugetele ministerelor și instituțiilor respective, în condițiile plății contribuției de asigurări sociale de sănătate."

Autorii excepției nu indică textele din Constituție pretins a fi încălcate, ci doar arată că au un caracter discriminatoriu și încalcă "dreptul fundamental" la alegerea furnizorului serviciilor medicale.

Examinând motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile Legii fundamentale, garantând prin art. 34 dreptul la ocrotirea sănătății, nu consacră în același timp și existența unui drept fundamental al persoanei la alegerea furnizorului serviciilor medicale. Desigur, textul constituțional nu interzice o astfel de opțiune, însă stabilește că "Organizarea asistenței medicale și a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate și recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale și a activităților paramedicale, precum și alte măsuri de protecție a sănătății fizice și mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii". Prin urmare, dreptul cetățenilor la servicii medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate se face doar în condițiile stabilite prin lege. Cetățenii pot beneficia și de serviciile altor furnizori de servicii medicale, dar în afara acestui sistem.

Cât privește critica de neconstituționalitate adusă

art. 218 alin. (3) din Legea nr. 95/2006

în sensul că acesta instituie un tratament discriminatoriu în favoarea unor categorii de persoane, Curtea reține că principiul egalității în drepturi are semnificația instituirii unui tratament juridic egal pentru situații egale. Acest principiu nu împiedică însă legiuitorul ca, în considerarea unor situații speciale, să instituie norme diferite, adecvate acestor situații.

În spiritul dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție,

art. 211 alin. (1) din Legea nr. 95/2006

a prevăzut că "sunt asigurați, potrivit prezentei legi, toți cetățenii români cu domiciliul în țară, precum și cetățenii străini și apatrizii care au solicitat și obținut prelungirea dreptului de ședere temporară sau au domiciliul în România și fac dovada plății contribuției la fond, în condițiile prezentei legi". Totodată, însă, având în vedere situația specială a unor categorii de persoane, a instituit facilități ori scutiri de la plata contribuției pentru asigurări sociale. În aceasta situație se regăsesc, spre exemplu, persoanele prevăzute la art. 213 alin. (1) și (2) ori cele prevăzute la art. 213^1, dar și cele care se încadrează în ipoteza

art. 218 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 .

Cu privire la situația specială în care se regăsește aceasta din urmă categorie de persoane și care justifică instituirea unor reglementări diferite, Curtea s-a mai pronunțat și prin

Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010, în care a reținut: "Cadrele militare în activitate, soldații și gradații voluntari, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale au beneficiat și continuă să beneficieze de un statut aparte, justificat de natura activității desfășurate, care creează condițiile unei uzuri corporale accentuate prin expunere la pericole de vătămare corporală și chiar de amenințare a vieții."

Cele reținute prin decizia mai-sus amintită dobândesc o deosebită relevanță în contextul cauzei de față, în care este pus în discuție însuși dreptul la ocrotirea sănătății. Astfel, facilitățile instituite prin textul de lege criticat au semnificația nu a unui privilegiu, ci a necesității de protejare a sănătății celor care, prin natura activității desfășurate, prezintă un risc sporit de afectare a acesteia.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 208 alin. (3),

art. 218 alin. (2) lit. a) și g) și alin. (3) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Ileana Dumitrescu și Constantin Romeo Dumitrescu în Dosarul nr. 28.657/3/2010 al Tribunalului București - Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 februarie 2012.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.