Decizia nr. 128/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 208 alin. (3),

art. 218 alin. (2) lit. a) și g) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Ileana Dumitrescu și Constantin Romeo Dumitrescu în Dosarul nr. 28.657/3/2010 al Tribunalului București - Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 529D/2011.

La apelul nominal se prezintă partea Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin consilierul juridic Vasilica Adameșteanu. Lipsesc autorii excepției și părțile Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanțare a ocrotirii sănătății populației, care asigură accesul la un pachet de servicii de bază pentru asigurați. Sistemul de asigurări sociale de sănătate își poate realiza obiectivul principal datorită protejării asiguraților față de costurile serviciilor medicale în caz de boală sau accident, prin asigurarea libertății fiecărui asigurat de a-și alege furnizorul de servicii medicale și casa de asigurări de sănătate cu care acesta se află în relație contractuală. Astfel, prevederile de lege criticate reprezintă de fapt o expresie a prevederilor constituționale care reglementează ocrotirea sănătății, a libertății individuale și a siguranței persoanei, a organizării asistenței medicale și a sistemului de asigurări sociale pentru boală. În ceea ce privește conformitatea textelor de lege criticate cu dispozițiile art. 15 alin. (1), art. 23 alin. (1), art. 34 și art. 57 din Constituție, arată că respectarea obligațiilor ce revin cetățenilor potrivit legislației în vigoare nu poate fi privită ca o violare a drepturilor și libertăților consacrate prin Constituție și prin alte legi. În ceea ce privește susținerea potrivit căreia cetățenii sunt obligați să utilizeze doar serviciile medicale ale furnizorilor care se află în relații contractuale cu casa de asigurări de sănătate, arată că sistemul de asigurări sociale de sănătate este astfel conceput încât să asigure cea mai bună protecție a asiguraților, iar cei care întrunesc condițiile pentru a încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate îndeplinesc aceste condiții de calitate. Pe de altă parte, arată că cetățenii au obligația de a contribui la asigurarea exercițiului drepturilor și a bunăstării tuturor celorlalți cetățeni, ca o manifestare a statului social.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 aprilie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 28.657/3/2010, Tribunalul București - Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 208 alin. (3),

art. 218 alin. (2) lit. a) și g) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății.

Excepția a fost ridicată de Ileana Dumitrescu și Constantin Romeo Dumitrescu cu prilejul soluționării unei acțiuni în contencios administrativ având ca obiect comunicarea unor informații.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât încalcă "dreptul fundamental de a alege atât furnizorul, cât și medicul de specialitate în ambulatoriu". De asemenea, critică

art. 218 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 , considerând că acesta creează un tratament juridic discriminatoriu. Astfel, arată că persoanele cuprinse în ipoteza acestui text de lege beneficiază de asistență medicală gratuită.

Tribunalul București - Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal consideră că textele de lege criticate sunt constituționale.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Deși potrivit dispozitivului Încheierii de sesizare din 13 aprilie 2011 obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 208 alin. (3),

art. 218 alin. (2) lit. a) și g) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare, Curtea constată că obiect al criticii de neconstituționalitate îl constituie și dispozițiile art. 218 alin. (3) din aceeași lege, dispoziții pe care Tribunalul București - Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal le menționează în Încheierea din 6 aprilie 2011. Apreciind că omisunea acestui din urmă text de lege din dispozitivul Încheierii din 13 aprilie 2011 reprezintă o eroare materială, Curtea Constituțională urmează a se pronunța asupra următoarelor texte de lege:

- Art. 208 alin. (3): "Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele menționate la alin. (2) se realizează pe baza următoarelor principii:

a) alegerea liberă de către asigurați a casei de asigurări;

b) solidaritate și subsidiaritate în constituirea și utilizarea fondurilor;

c) alegerea liberă de către asigurați a furnizorilor de servicii medicale, de medicamente și de dispozitive medicale, în condițiile prezentei legi și ale contractului-cadru;

d) descentralizarea și autonomia în conducere și administrare;

e) participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate;

f) participarea persoanelor asigurate, a statului și a angajatorilor la managementul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate;

g) acordarea unui pachet de servicii medicale de bază, în mod echitabil și nediscriminatoriu, oricărui asigurat;

h) transparența activității sistemului de asigurări sociale de sănătate;

i) libera concurență între furnizorii care încheie contracte cu casele de asigurări de sănătate.";

- Art. 218 alin. (2) lit. a) și g): "Asigurații au următoarele drepturi:

a) să aleagă furnizorul de servicii medicale, precum și casa de asigurări de sănătate la care se asigură, în condițiile prezentei legi și ale contractului-cadru; [...]

g) să beneficieze de servicii medicale în ambulatorii și în spitale aflate în relație contractuală cu casele de asigurări de sănătate;";

-