Decizia nr. 172/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 613^2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Todiriță Bălășei în Dosarul nr. 16.855/193/2011 al Tribunalului Botoșani - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 74D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Valerica Bălășei a depus o cerere prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că dispozițiile legale criticate au drept scop evitarea prejudicierii unor drepturi și interese legitime ale părților din proces.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Decizia nr. 1.014R din 14 decembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 16.855/193/2011, Tribunalul Botoșani - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 613^2 din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost invocată de Todiriță Bălășei într-un dosar având ca obiect soluționarea recursului civil formulat împotriva unei sentințe prin care s-a dispus evacuarea sa provizorie, până la soluționarea procesului său de divorț cu Valerica Bălășei.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că textul de lege criticat aduce atingere gravă dreptului de proprietate garantat prin art. 44 din Constituția României.

Tribunalul Botoșani - Secția I civilă apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, deoarece dreptul de proprietate nu are un caracter absolut, el putând fi afectat în substanța sa prin prevederi legale care sunt menite să protejeze sau să asigure exercițiul unor drepturi, particulare sau generale, cel puțin la fel de justificate.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului a comunicat faptul că își menține punctul său de vedere exprimat în

deciziile Curții Constituționale nr. 1.202 din 13 decembrie 2007 , nr. 613 din 27 mai 2008, nr. 694 din 12 iunie 2008 și nr. 305 din 3 martie 2009.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 613^2 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora "Instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri vremelnice cu privire la încredințarea copiilor minori, la obligația de întreținere, la alocația pentru copii și la folosirea locuinței".

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 44 privind dreptul de proprietate privată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

Faptul că în timpul unui proces instanța de judecată ia, pe calea ordonanței președințiale, măsuri vremelnice cu privire la folosirea locuinței este de natură să afecteze, așa cum susține autorul excepției, exercițiul dreptului de proprietate, însă numai prin restrângerea folosinței unui bun imobil, ca atribut al dreptului de proprietate, pe o perioadă determinată de timp.

Curtea urmează să verifice însă dacă această restrângere se încadrează în condițiile prevăzute de art. 53 din Constituție, care permite limitarea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți numai atunci când sunt întrunite cumulativ condițiile expres prevăzute de textul constituțional.

Prima condiție fixată de textul constituțional, potrivit căreia restrângerea trebuie realizată prin intermediul unei legi, este indiscutabil îndeplinită.

Dintre situațiile enumerate în art. 53 alin. (1) ca susceptibile de a justifica restrângerea Curtea reține că dispozițiile legale criticate se justifică prin necesitatea evitării prejudicierii unor drepturi sau interese legitime; raportat la critica din cauza de față, Curtea reține că restrângerea exercițiului dreptului de proprietate este justificată de imperativul apărării dreptului la viață și integritate fizică și psihică a cetățenilor. Așadar, ingerința în privința dreptului de proprietate este impusă de necesitatea apărării "drepturilor și a libertăților cetățenilor", condiție expres prevăzută de art. 53 din Legea fundamentală.

Examinând următoarea condiție impusă de prevederile art. 53 din Constituție, referitoare la necesitatea restrângerii într-o societate democratică, instanța de contencios constituțional constată că aceasta este îndeplinită. O societate democratică apără drepturile și libertățile cetățenilor săi, astfel încât măsura prevăzută de dispozițiile legale criticate, care este luată de către o instanță judecătorească ce beneficiază de garanțiile de independență și imparțialitate, apare ca fiind necesară.

O altă condiție impusă de art. 53 este aceea ca restrângerea să fie proporțională cu situația care a determinat-o. Pentru verificarea îndeplinirii acestei condiții trebuie analizat în ce măsură există un just echilibru între limitarea la care este supus dreptul de proprietate și interesul public protejat prin această limitare. Curtea constată că măsurile prevăzute de lege sunt vremelnice, legea lăsând la aprecierea instanței judecătorești măsurile ce trebuie luate, în funcție de circumstanțele speței, măsuri care trebuie să fie proporționale cu scopul urmărit. Faptul că, uneori, instanța judecătorească poate obliga o persoană să părăsească, vremelnic, un bun imobil aflat în coproprietate, în considerarea unor elemente de fapt neechivoce, nu este de natură să ducă la concluzia că restrângerea nu este proporțională cu situația care a determinat-o.

Textul art. 53 din Constituție mai prevede că măsura trebuie să fie "aplicabilă în mod nediscriminatoriu". Curtea constată că măsura este aplicabilă tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice.

Prin prisma considerațiilor de mai sus, ultima condiție, privind faptul că restrângerea nu poate aduce atingere existenței dreptului, apare ca fiind îndeplinită.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 613^2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Todiriță Bălășei în Dosarul nr. 16.855/193/2011 al Tribunalului Botoșani - Secția I civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 februarie 2012.