Decizia nr. 251/2012

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere din Deva și de Mihai Gabriel Panaite în Dosarul nr. 1.808/97/2011 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, și care formează obiectul Dosarului nr. 306D/2012 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 307D-322D/2012, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere din Deva și de Ștefan Ciortan, Mircea Darie, Liviu-Constantin Tisu-Dragoșa, Eugen-Constantin Iovan, Constantin-Iosif Ardean, Nicolae Albu, Gheorghe Damian, Dumitru Oniceag, Iulian Todea, Nicolae Minoiu, Radu Pitorodeschi, Nicolae-Dumitru Șoaită, Aurel Pătrașcu, Alexandru Vartolomei, Costache Grigore și Ioan Necșa în dosarele nr. 2.205/97/2011, nr. 2.148/97/2011, nr. 1.803/97/2011, nr. 2.060/97/2011, nr. 2.061/97/2011, nr. 2.068/97/2011, nr. 2.078/97/2011, nr. 2.087/97/2011, nr. 2.137/97/2011, nr. 2.495/97/2011, nr. 2.496/97/2011, nr. 2.748/97/2011, nr. 2.082/97/2011, nr. 2.153/97/2011, nr. 2.488/97/2011 și nr. 2.494/97/2011 ale Curții de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 307D-322D/2012 la Dosarul nr. 306D/2012.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu măsura conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 307D-322D/2012 la Dosarul nr. 306D/2012, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, făcând trimitere la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 2.135 din 5 decembrie 2011, deciziile civile nr. 2.212, nr. 2.214, nr. 2.215, nr. 2.217, nr. 2.218, nr. 2.220, nr. 2.221, nr. 2.223, nr. 2.224, nr. 2.226, nr. 2.227 și nr. 2.229 din 12 decembrie 2011 și deciziile civile nr. 18, nr. 20, nr. 26 și nr. 27 din 9 ianuarie 2012, pronunțate în dosarele nr. 2.205/97/2011, nr. 2.148/97/2011, nr. 1.803/97/2011, nr. 1.808/97/2011, nr. 2.060/97/2011, nr. 2.061/97/2011, nr. 2.068/97/2011, nr. 2.078/97/2011, nr. 2.087/97/2011, nr. 2.137/97/2011, nr. 2.495/97/2011, nr. 2.496/97/2011, nr. 2.748/97/2011, nr. 2.082/97/2011, nr. 2.153/97/2011, nr. 2.488/97/2011 și nr. 2.494/97/2011, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere din Deva și de Ștefan Ciortan, Mircea Darie, Liviu-Constantin Tisu-Dragoșa, Eugen-Constantin Iovan, Mihai-Gavril Panaite, Constantin-Iosif Ardean, Nicolae Albu, Gheorghe Damian, Dumitru Oniceag, Iulian Todea, Nicolae Minoiu, Radu Pitorodeschi, Nicolae-Dumitru Șoaită, Aurel Pătrașcu, Alexandru Vartolomei, Costache Grigore și Ioan Necșa în cauze având ca obiect soluționarea unor recursuri declarate împotriva unor hotărâri pronunțate de Tribunalul Hunedoara, recursuri prin care se solicită anularea deciziilor de pensioare prin care părților le-au fost recalculate pensiile conform dispozițiilor

Legii nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, menținerea drepturilor de pensie pe care titularii le-au avut înaintea datei emiterii acestor decizii și obligarea Casei de Pensii din Ministerul Apărării Naționale la plata diferențelor cuvenite și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că dispozițiile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, așa cum au fost modificate prin prevederile

art. I pct. 20 din Legea nr. 202/2010

privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, suprimând dreptul de a formula recurs împotriva hotărârii judecătorești prin care o instanță se declară necompetentă, lasă judecătorilor posibilitatea de a se situa deasupra legii, conferindu-le astfel o poziție privilegiată și încălcând prevederile constituționale ale art. 16. Se arată, de asemenea, că textele criticate permit instanțelor să se desesizeze fără ca hotărârile prin care acestea se declară necompetente să poată fi atacate, fapt ce contravine dispozițiilor constituționale referitoare la accesul liber la justiție. Pentru aceste motive, se susține că prevederile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă dau judecătorilor posibilitatea încălcării principiilor statului de drept statuate la art. 1 alin. (3) din Constituție.

Curtea de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Referitor la pretinsa încălcare prin textele de lege criticate a dispozițiilor art. 16 din Constituție, instanța arată că acestea nu instituie o discriminare, ci un regim juridic diferit pentru situații procesuale diferite, aspect ce ține de competența exclusivă a legiuitorului. Cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale ale art. 21, instanța arată că prevederile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă nu încalcă accesul liber la justiție și nici principiul dublului grad de jurisdicție, întrucât caracterul irevocabil al hotărârii de declinare a competenței nu vizează fondul cauzei, aceasta urmând a fi judecată potrivit dispozițiilor

Legii nr. 119/2010 , coroborate cu cele ale

Legii nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice și ale

Legii nr. 164/2001

privind pensiile militare de stat. Totodată, instanța subliniază faptul că scopul textelor de lege criticate este acela de creștere a celerității judecării cauzelor, prin împiedicarea tergiversării soluționării lor ca urmare a exercitării abuzive a căii de atac a recursului împotriva hotărârilor judecătorești de declinare a competenței.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru ași exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului arată că dispozițiile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă sunt constituționale. Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 16 din Constituție, se susține că hotărârile de declinare a competenței sunt irevocabile atât pentru reclamanți, cât și pentru pârâți, textele criticate instituind regimuri juridice diferite doar pentru categorii de persoane aflate în situații diferite. În ceea ce privește pretinsa încălcare prin textele criticate a dispozițiilor constituționale ale art. 21, se arată că accesul liber la justiție nu presupune accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac, iar stabilirea normelor de procedură este de competența exclusivă a legiuitorului, care, în considerarea unor situații deosebite, poate stabili reguli speciale derogatorii de la cele generale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susținerile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: "Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent."

Se susține că prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) referitor la statul român, art. 16 alin. (1) și (2) cu privire la egalitatea în drepturi și art. 21 - Accesul liber la justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității normelor criticate, de exemplu, prin

Decizia nr. 826 din 21 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 25 iulie 2011, și prin deciziile nr. 65 și nr. 67 din 31 ianuarie 2012, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 9 martie 2012.

Cu acele prilejuri, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, statuând că dreptul la un proces echitabil și dreptul la folosirea căilor de atac sunt asigurate prin art. 159^1 alin. 4 din Codul de procedură civilă, care instituie în sarcina instanței învestite prin hotărârea de declinare a competenței atribuția de a verifica și de a stabili, din oficiu, dacă este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate, iar prin art. 304 pct. 3 din Codul de procedură civilă se conferă părții interesate posibilitatea de a critica legalitatea sentinței pronunțate asupra fondului prin invocarea motivului de recurs, respectiv dacă hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe, invocată în condițiile legii.

De altfel, Curtea a statuat că accesul la justiție nu presupune și accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Astfel, accesul liber la justiție nu înseamnă accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac.

Curtea a mai reținut că, în fața instanței considerate competentă prin hotărârea de declinare a competenței, se aplică în mod corespunzător dispozițiile art. 159^1 alin. 4 și 5 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, la prima zi de înfățișare, aceasta este obligată să verifice dacă este competentă general, material și teritorial să judece cauza, precizând în încheierea de ședință temeiurile de drept pentru care se consideră competentă, demers ce nu împiedică formularea de excepții de necompetență în cazurile și în condițiile prevăzute de alin. 1 al aceluiași articol. Împotriva hotărârii pronunțate în soluționarea litigiului de către instanța astfel învestită, partea interesată, așa cum s-a arătat mai sus, poate formula recurs, potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 3 din Codul de procedură civilă. De asemenea, dacă instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței se declară, la rândul său, necompetentă, conflictul negativ de competență va fi soluționat de instanța ierarhic superioară, conform prevederilor art. 20 și următoarele din Codul de procedură civilă.

Întrucât, față de cele examinate de Curtea Constituțională, nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței la care s-a făcut referire, cele statuate prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere din Deva și de Mihai Gabriel Panaite, Ștefan Ciortan, Mircea Darie, Liviu-Constantin Tisu-Dragoșa, Eugen-Constantin Iovan, Constantin-Iosif Ardean, Nicolae Albu, Gheorghe Damian, Dumitru Oniceag, Iulian Todea, Nicolae Minoiu, Radu Pitorodeschi, Nicolae-Dumitru Șoaită, Aurel Pătrașcu, Alexandru Vartolomei, Costache Grigore și Ioan Necșa în dosarele nr. 1.808/97/2011, nr. 2.205/97/2011, nr. 2.148/97/2011, nr. 1.803/97/2011, nr. 2.060/97/2011, nr. 2.061/97/2011, nr. 2.068/97/2011, nr. 2.078/97/2011, nr. 2.087/97/2011, nr. 2.137/97/2011, nr. 2.495/97/2011, nr. 2.496/97/2011, nr. 2.748/97/2011, nr. 2.082/97/2011, nr. 2.153/97/2011, nr. 2.488/97/2011 și nr. 2.494/97/2011 ale Curții de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din 15 martie 2012.