Decizia nr. 200/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 119 și 120 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Liliana Andrei în Dosarul nr. 5.382/4/2009*) al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 633D/2011.

La apelul nominal se prezintă Mariana Despina Celan, precum și Pompiliu Celan, cu procură depusă la dosar pentru partea Mihail Popescu, constatându-se lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul părților prezente, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate întrucât este neîntemeiată, arătând că reclamanta a avut accesul liber la justiție, iar înscrisurile depuse la dosar sunt edificatoare în acest sens. De asemenea, arată că pe parcursul procesului "există nenumărate antecedente de abuzuri de drept, precum și recurs la recurs, iar cazul este clădit pe un act fals".

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, întrucât textul criticat nu încalcă prevederile constituționale, ci constituie o expresie a acestora.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 4 mai 2011, pronunțată în Dosarul nr. 5.382/4/2009*), Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 119 și 120 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Liliana Andrei într-o cauză având ca obiect o acțiune în constatare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia arată că orice condiție restrictivă privind soluționarea deodată a acțiunii principale și a cererii reconvenționale, a cărei apreciere are să fie făcută de către judecătorul acțiunii principale, afectează accesul liber la justiție. Totodată, consideră că este afectat și dreptul la un proces echitabil, ca urmare a posibilității disjungerii cererii reconvenționale, în caz de formulare a acesteia cel mai târziu la prima zi de înfățișare, deoarece pârâtul care formulează o cerere reconvențională are să suporte consecințele negative din "defazajul procedural". În continuare, arată că "inconvenientul ce ar rezultă din judecarea deodată a celor două cereri, chiar când cea reconvențională este formulată peste termenul procedural, putea fi înlăturat de către Codul de procedură civilă printr-o reglementare mai severă a condițiilor de fond de admisibilitate și care fie să-l sancționeze pe pârât cu o amendă civilă, fie să îl remunereze pe reclamant pentru întârziere."

Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă opinează în sensul că dispozițiile criticate nu contravin prevederilor constituționale ale art. 21, arătând că stabilirea unui termen până la care poate fi depusă cererea reconvențională este o măsură necesară pentru a se asigura soluționarea proceselor într-un termen rezonabil. Eventuala disjungere a cererii reconvenționale ca urmare a nedepunerii acesteia în termenul prevăzut de lege nu poate fi considerată o încălcare a dreptului de acces la instanță, câtă vreme, ca urmare a disjungerii, cererea reconvențională va fi soluționată de aceeași instanță de judecată.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susținerile părților prezente, notele scrise depuse, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 119 și art. 120 din Codul de procedură civilă. Însă, din motivarea excepției de neconstituționalitate, precum și din considerentele încheierii de sesizare, reiese că autorul excepției critică doar art. 119 alin. 3 și art. 120 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Astfel, Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 119 alin. 3 și art. 120 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

- Art. 119 alin. 3: "Cererea reconvențională se depune odată cu întâmpinarea sau, dacă pârâtul nu este obligat la întâmpinare, cel mai târziu la prima zi de înfățișare.";

- Art. 120 alin. 2: "Când însă numai cererea principală este în stare de a fi judecată, instanța o poate judeca deosebit."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, astfel cum este formulată, Curtea constată că autoarea acesteia este nemulțumită, pe de o parte, de modul de interpretare și aplicare a prevederilor legale de către instanțele de judecată, iar pe de altă parte, are în vedere o modificare a prevederilor Codului de procedură civilă, respectiv o completare a acestora, "printr-o reglementare mai severă a condițiilor de fond de admisibilitate și care fie să-l sancționeze pe pârât cu o amendă civilă, fie să îl remunereze pe reclamant pentru întârziere".

Referitor la omisiunea legislativă, Curtea observă că, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

În ceea ce privește modul de interpretare a normelor legale, Curtea a reținut în repetate rânduri că acesta este atributul instanțelor de judecată și nu intră în sfera contenciosului constituțional, potrivit jurisprudenței sale constante, spre exemplu

Decizia nr. 357 din 22 martie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2011, sau

Decizia nr. 1.474 din 8 noiembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2012.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 119 alin. 3 și art. 120 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Liliana Andrei în Dosarul nr. 5.382/4/2009*) al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 martie 2012.