Protocolul din 24 mai 1934

Guvernele semnatare ale Conventiunii Internaționale pentru unificarea anumitor reguli referitoare la imunitatea vaselor de Stat.

Recunoscând necesitatea precizarii anumitor dispozițiuni ale acestui Act, au numit pe Plenipotențiarii mai jos semnati, care, după ce și-au comunicat împuternicirile lor, recunoscute ca valabile, au convenit următoarele:

1. Deoarece s'au născut îndoieli asupra chestiunii de a ști dacă și în ce măsura cuvintele "exploatate de Stat", din articolul 3 al Conventiunii, se aplică sau ar putea fi interpretate ca aplicabile vaselor navlosite de un Stat, fie pe termen, fie cu călătoria, se da declarația de mai jos, în vederea risipirii acestor îndoieli:

"Vasele navlosite de către State, fie pe termen, fie cu călătoria, afectate exclusiv unui serviciu guvernamental și necomercial, precum și caricurile transportate de aceste vase nu pot face obiectul niciunui sechestru, interdicții, sau detentiuni oarecare, însă aceasta imunitate nu prejudiciază cu nimic oricare alte drepturi sau recursuri eventuale ale interesatilor. O atestare eliberata de către reprezentantul diplomatic al Statului în chestiune și în formele prevăzute la articolul 5 al Conventiunii, echivaleaza și în acest caz cu dovada naturei serviciului, căruia vasul este afectat".

2. Pentru excepția prevăzută la articolul 3, paragraful I, se înțelege ca proprietatea vasului dobandita de Stat sau exploatarea vasului efectuată de Stat în momentul luării măsurilor de sechestrare, de interdicție sau de detențiune, sînt asimilate proprietății existente sau exploatării practicate în momentul în care creanta a luat naștere.

În consecința, acest articol, va putea fi invocat de către State în favoarea vaselor ce le aparțin sau care sînt exploatate de ele în momentul luării măsurilor de sechestrare, de interdicție sau de detențiune, dacă aceste vase sînt afectate unui serviciu exclusiv guvernamental și necomercial.

3. Se înțelege ca nimic din dispozițiunile art. 5 al Conventiunii nu împiedica pe guvernele interesate sa compara ele însăși, conformându-se procedurii prevăzută de legile naționale, înaintea instanței judiciare sezisata de litigiul în chestiune și a-i produce atestarea prevăzută la articolul menționat.

4. Deoarece Convențiunea nu atinge cu nimic drepturile și obligațiunile beligerantilor și neutrilor, art. 7 nu prejudiciază cu nimic jurisdicțiunea de prize constituite în regula.

5. Se înțelege ca nimic din dispozițiunile art. 2 al Conventiunii nu limitează și nici nu atinge în niciun fel aplicarea regulelor naționale de procedura în acțiunile în care Statul s'a constituit parte.

6. În cazul ca se pune chestiunea dovezilor de adus sau documentelor de produs și dacă după părerea guvernului interesat, asemenea dovezi nu pot fi aduse sau asemenea documente nu pot fi produse fără prejudicierea intereselor naționale, zisul guvern se va putea abține, invocand salvgardarea acestor interese naționale.

Drept care subsemnații împuterniciți în regula de către guvernele lor, au semnat prezentul Protocol suplimentar, care va fi considerat ca făcînd parte integrală a Conventiunii din 10 Aprilie 1926, la care se referă.

Făcut la Bruxelles, în 24 Mai 1934, într'un singur exemplar, care va rămîne în arhiva guvernului belgian.