Decizia nr. 294/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 13 alin. (3) și

art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007

privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Again" - S.R.L. din Meolo, Italia, în Dosarul nr. 814/88/2011 al Tribunalului Tulcea - Secția civilă, comercială și contencios administrativ și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.129D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 septembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 814/88/2011, Tribunalul Tulcea - Secția civilă, comercială și contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (3) și

art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007

privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Again" - S.R.L. din Meolo, Italia cu prilejul soluționării unei cauze având ca obiect emiterea unei ordonanțe de plată.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prin normele legale criticate se nesocotesc prezumția că debitorul nu datorează nimic și dreptul la un proces echitabil.

Se arată că textele de lege criticate nesocotesc principiul procesului civil care presupune dobândirea, inclusiv prin control judiciar, a unui titlu legal și temeinic, precum și dublul grad de jurisdicție consacrat de legea procesual civilă.

Menționează că judecata în fond privește raportul litigios dedus soluționării, iar judecata în recurs privește un control judiciar al hotărârii pronunțate. Însă, conform procedurii speciale instituite de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007 , partea împotriva căreia s-a pronunțat o hotărâre nefavorabilă este lipsită de posibilitatea declanșării unui control judiciar eficient cu privire la aceasta, aflându-se astfel în situația restrângerii unui drept, respectiv dreptul la un proces echitabil, precum și limitarea accesului la justiție.

De asemenea, autorul arată că legiuitorul a acordat protecție judiciară relei-credințe a creditorului, orice pretins creditor fiind favorizat economic prin intrarea în patrimoniul acestuia a unei sume nedatorate și folosirea în timp îndelungat a acesteia, chiar și în condițiile în care, eventual, după o perioadă de timp, ar fi obligat să o restituie. În acest fel, judecata este lipsită de aspectele sale obiective printr-o discriminare nepermisă și nejustificată a părților raportului juridic.

Autorul consideră că textele legale criticate induc neechivoc arbitrariul, distorsionează mediul economic, vatămă drepturile și interesele legitime ale agenților economici.

Potrivit textelor legale criticate, autorul arată că pretinsul creditor, în prezența titlului executoriu nelegal, va avea tot interesul de a-l pune în executare, în acest fel ieșind din patrimoniul pretinsului debitor o sumă de bani pentru un timp îndelungat. Astfel, pretinsul debitor va fi obligat la atragerea de surse prin angajarea de credite, cu implicarea suportării costului acestora și a dobânzii, ceea ce reprezintă o pagubă. În opinia autorului plata nedatorată menționată poate conduce de la insolvență la insolvabilitate, caz în care vătămarea intereselor legitime ale comerciantului apare ca gravă și iremediabilă.

Tribunalul Tulcea - Secția civilă, comercială și contencios administrativ consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere faptul că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007

consacră o procedură de soluționare a litigiilor născute din întârzierea plăților în tranzacțiile comerciale și se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale. De asemenea, instanța arată că debitorul beneficiază de toate garanțiile dreptului la un proces echitabil în condițiile unei proceduri guvernate de celeritate.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 13 alin. (3) și

art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007

privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007, și aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 118/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 2 iunie 2008. Titlul ordonanței a fost modificat prin

art. II pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2011

pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a

Legii nr. 287/2009

privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 696 din 30 septembrie 2011, aceasta fiind în prezent intitulată: "Ordonanță de urgență privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte între profesioniști". Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 13 alin. (3): "Cererea în anulare nu suspendă executarea. Suspendarea va putea fi însă încuviințată, la cererea debitorului, numai cu dare de cauțiune, al cărei cuantum va fi fixat de instanță.";

- Art. 14 alin. (1): "Ordonanța de plată, devenită irevocabilă ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în anulare, constituie titlu executoriu."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate, art. 53 alin. (2) privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și ale art. 20 privind tratatele internaționale privind drepturile omului cu raportare la art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și art. 1 privind protecția proprietății private din Primul Protocol la Convenție și art. 7 privind egalitatea în drepturi a persoanelor și art. 8 privind dreptul la satisfacția efectivă din partea instanțelor din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Totodată, se consideră a fi încălcate și art. II-107 alin. (2) privind dreptul la un proces echitabil, public și într-un termen rezonabil din Tratatul de instituire a unei Constituții pentru Europa cu referire la art. 2 din Tratatul de aderare din 25 aprilie 2005.

Examinând excepția de neconstituționalitate, precum și actele depuse la dosarul Curții Constituționale se constată următoarele:

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a art. 13 alin. (3), Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, textele de lege criticate nu au legătură cu soluționarea cauzei, întrucât la momentul ridicării excepției de neconstituționalitate nici măcar nu s-a emis ordonanța de plată.

Or, cererea în anulare este o cale de atac împotriva acestei ordonanțe, iar excepția de neconstituționalitate nu poate privi o eventualitate, interesul celui ce ridică excepția trebuind să fie născut, actual și direct.

Referitor la critica de neconstituționalitate a art. 14 alin. (1) din ordonanța de urgență criticată, Curtea constată, de asemenea, că aceasta este inadmisibilă, întrucât susținerile autorului excepției de neconstituționalitate vizează o fază ulterioară emiterii ordonanței de plată. Fiind criticat caracterul executoriu al acesteia, într-o etapă procesuală anterioară pronunțării hotărârii judecătorești care cuprinde ordonanța de plată, problemele de neconstituționalitate care vizează art. 14 alin. (1) din ordonanța de urgență pot fi invocate numai în faza de executare a hotărârii. În acest sens,

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007

prevede posibilitatea debitorului de a formula contestație la executare împotriva executării silite a ordonanței de plată, potrivit dreptului comun.

Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 399 din Codul de procedură civilă, contestația la executare este mijlocul procesual prin care cei interesați sau vătămați prin executare, prin neobservarea ori ignorarea condițiilor și formalităților stabilite de procedura execuțională, se pot adresa instanței competente în vederea desființării sau anulării formelor ori actelor de executare nelegale.

În concluzie, Curtea reține că prevederile legale criticate nu îndeplinesc condiția legăturii cu cauza prevăzută de

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 .

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 13 alin. (3) și

art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007

privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte între profesioniști, excepție ridicată de Societatea Comercială "Again" - S.R.L. în Dosarul nr. 814/88/2011 al Tribunalului Tulcea - Secția civilă, comercială și contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 martie 2012.