Decizia nr. 296/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Titus Gabrea, prin mandatar Magda Dumitrescu, în Dosarul nr. 18.723/197/2011 al Judecătoriei Brașov - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.190D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 octombrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 18.723/197/2011, Judecătoria Brașov - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Titus Gabrea, prin mandatar Magda Dumitrescu, cu prilejul soluționării unei cauze comerciale având ca obiect autorizarea executării obligației de a face, ocazie cu care mandatarul autorului excepției a depus la dosarul cauzei o cerere de amânare întemeiată pe art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă pentru lipsă de apărare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia consideră că dispoziția legală criticată este neconstituțională prin raportare la dispozițiile art. 16 alin. (1) și art. 20 din Constituția României. Din examinarea încheierii de sesizare a instanței de contencios constituțional nu reiese că autorul ar mai fi motivat în vreun fel excepția de neconstituționalitate. Excepția de neconstituționalitate a art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă a fost invocată de autor oral în fața instanței de judecată.

Judecătoria Brașov - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, norma legală criticată lăsând instanței de judecată libertatea de a aprecia temeinicia unei cereri formulate în temeiul art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, în funcție de împrejurările cauzei. Textul legal criticat nu constituie o restrângere a dreptului la apărare, ci reprezintă o măsură de descurajare a exercitării cu rea-credință a drepturilor procesuale, prin cereri de amânare care tind la tergiversarea judecării cauzei. Discriminarea apare atunci când o persoană este sau a fost tratată mai puțin favorabil decât o altă persoană, într-o situație comparabilă.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului menționează că își menține punctul de vedere anterior exprimat, astfel cum acesta a fost reținut în

deciziile Curții Constituționale nr. 573 din 15 mai 2008

și nr. 892 din 10 iulie 2008.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, text de lege care are următorul cuprins: "Instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată."

Potrivit susținerilor orale ale autorului excepției de neconstituționalitate, consemnate în încheierea de sesizare a Curții Constituționale, dispoziția legală criticată contravine dispozițiilor din Constituție ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi și ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, deși mandatarul autorului acesteia, în susținerile orale ridicate în fața instanței de judecată, nu a formulat o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci s-a limitat doar la a enumera textele constituționale pretins a fi încălcate, în mod rezonabil se poate determina, din simpla indicare a textului art. 16 din Constituție, critica de neconstituționalitate vizată, respectiv încălcarea principiului egalității prin respingerea de către instanță a cererii formulate în temeiul art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, în vederea acordării unui nou termen pentru angajarea unui apărător.

Pe fondul excepției, analizând pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 16 din Constituție, Curtea reține că nu se poate susține că textul de procedură criticat instituie discriminări, de vreme ce se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale, împrejurarea că, în baza textului de lege criticat, instanța are posibilitatea, iar nu obligația, de a acorda un termen de judecată pentru lipsă de apărare, temeinic motivată, nefiind de natură să instituie discriminări între părțile care solicită acest termen.

În acest sens Curtea s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 892 din 10 iulie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 31 iulie 2008, și prin

Decizia nr. 585 din 4 mai 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 1 iunie 2010.

Referitor la critica textului legal menționat prin raportare la art. 20 din Constituție, Curtea constată că aceasta nu poate fi reținută, deoarece invocarea acestei dispoziții constituționale este lipsită de relevanță, în măsura în care nu este indicată prevederea încălcată din pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Titus Gabrea, prin mandatar Magda Dumitrescu, în Dosarul nr. 18.723/197/2011 al Judecătoriei Brașov - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 martie 2012.