Decizia nr. 303/2012
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte între profesioniști
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 119/2007 24 octombrie 2007 (prevederi anume) privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate …
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Andreea Costin - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 5 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007
privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Prima Graph" - S.A. din București în Dosarul nr. 646/4/2010 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.534D/2011.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 26 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 646/4/2010, Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 5 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007
privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Prima Graph" - S.R.L. din București cu prilejul soluționării unei cauze având ca obiect o somație de plată.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prin instituirea excepției de la regula concilierii prealabile directe impuse pentru toate litigiile comerciale evaluabile în bani, principiu stabilit de art. 720^1 din Codul de procedură civilă, se realizează practic o discriminare între persoanele juridice care trebuie să urmeze procedura concilierii directe și celelalte persoane juridice care pot intenta acțiuni judecătorești fără a urma această procedură. În acest mod se creează și o discriminare pentru persoanele juridice chemate în judecată fără urmarea procedurii de conciliere. Astfel, persoanele juridice care sunt chemate în judecată în temeiul alin. (2) al
art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007
, fără urmarea procedurii prealabile a concilierii directe, sunt lipsite de dreptul de a ajunge la o înțelegere cu reclamantul prin intermediul concilierii prealabile, drept de care se bucură persoanele juridice chemate în judecată, dar cărora nu le este aplicabilă procedura derogatorie a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 119/2007 .
În fine, autorul mai susține că prin instituirea acestei excepții se creează o discriminare nejustificată pentru unele persoane juridice, fără însă ca această limitare să fie făcută în spiritul art. 53 din Constituție ori al art. 135 din Legea fundamentală prin care se instituie principiul liberei concurențe între agenții economici.
Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens se arată că
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007
instituie o procedură simplificată, pusă la îndemâna creditorului în scopul obținerii unui titlu executoriu în vederea recuperării creanțelor comerciale. O asemenea procedură nu conduce la crearea unei discriminări între debitorii chemați în judecată pe această cale specială și cei chemați în judecată pe calea dreptului comun, deoarece părțile pot negocia și ajunge la o înțelegere și ulterior sesizării instanței cu o cerere întemeiată pe dispozițiile
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 119/2007
. De asemenea, mai arată că nu se poate reține nici susținerea potrivit căreia debitorii sunt privați de posibilitatea de a încerca soluționarea amiabilă a litigiului prin intermediul concilierii directe.
Mai arată că, în cazul unui debitor diligent care își execută obligațiile contractuale la timp sau care aduce la cunoștința creditorului eventualele probleme apărute în executarea obligațiilor, nu se va ajunge la sesizarea instanței decât în urma unor discuții purtate între părți.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992
, să soluționeze prezenta excepție.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile
art. 5 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007
privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007, și aprobată cu modificări și completări, prin
Legea nr. 118/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 2 iunie 2008. Titlul ordonanței a fost modificat prin
art. II pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2011
pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a
privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 696 din 30 septembrie 2011, aceasta în prezent fiind intitulată: "Ordonanță de urgență privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte între profesioniști". Alin. (2) al art. 5 din ordonanța de urgență criticată a fost modificat prin
art. II pct. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2011
pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a
privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 696 din 30 septembrie 2011, în prezent textul de lege criticat are următorul cuprins:
Articolul 5
alin. (2): "În cazul litigiilor privitoare la obligații de plată rezultând din contracte prevăzute de prezenta ordonanță de urgență nu este necesară parcurgerea, în prealabil, a etapei concilierii directe prevăzute la art. 720^1 din Codul de procedură civilă."
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție ale art. 45 privind libertatea economică, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 135 privind economia. Totodată, Curtea reține din motivarea excepției de neconstituționalitate că autorul acesteia invocă și încălcarea prevederilor art. 16 privind egalitatea în drepturi din Constituție.
Examinând excepția de neconstituționalitate și dispozițiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituționale invocate, Curtea reține că, în jurisprudența sa în materie, a stabilit că
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007
a fost adoptată pentru a stabili măsuri pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată asumate prin contracte comerciale și pentru stabilirea unei proceduri simplificate de soluționare a acțiunilor în justiție având ca obiect asemenea obligații. Or, potrivit art. 126 din Constituție, competența instanțelor de judecată și procedura în fața acestora se stabilesc prin lege, precum ordonanța de urgență criticată.
Procedura concilierii directe reglementată de art. 720^1 din Codul de procedură civilă este prealabilă introducerii cererii de chemare în judecată pentru soluționarea litigiului pe fond, în prima fază judiciară. Concilierea prealabilă are ca finalitate clarificarea unor litigii izvorâte din derularea unor raporturi comerciale și se realizează în condițiile imperative reglementate de art. 720^1 din Codul de procedură civilă. Curtea constată că rațiunea legiuitorului la edictarea acestei reglementări legale a fost aceea de a degreva și simplifica procesele având ca obiect pretenții de natură bănească, pretenții ce pot fi soluționate pe cale amiabilă și într-un termen scurt, important fiind ca părțile prin voința lor să stăruie pentru a rezolva litigiul.
Curtea constată că procedura ordonanței de plată reglementată de
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007
este o procedură derogatorie de la dreptul comun, fiind o procedură specială, simplificată și rapidă de recuperare a creanțelor certe, lichide și exigibile, necondiționată de existența concilierii directe, care ar fi contrară scopului urmărit de legiuitor, acela de a asigura celeritatea soluționării cererii creditorului.
De altfel,
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007
instituie toate garanțiile procedurale pentru soluționarea cu operativitate a litigiilor comerciale, și anume ca întreaga procedură referitoare la cererea privind creanța de plată să nu poată depăși 90 de zile de la data introducerii cererii creditorului.
Mai mult, Curtea reține faptul că scopul urmărit de legiuitor la edictarea dispozițiilor procedurale ale art. 720^1 din Codul de procedură civilă este realizat pe deplin în procedura reglementată de
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007
, chiar prin stăruința judecătorului în efectuarea plății sumei datorate. În susținerea acestora sunt prevederile art. 7 alin. (1) din ordonanța de urgență criticată, potrivit cărora "pentru soluționarea cererii, judecătorul dispune citarea părților, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile urgente, pentru explicații și lămuriri, precum și pentru a stărui în efectuarea plății sumei datorate de debitor ori pentru a se ajunge la o înțelegere a părților asupra modalităților de plată. Citația va fi înmânată părții cu 3 zile înaintea termenului de judecată."
De principiu, Curtea a statuat că, în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (3) și ale art. 129 din Constituție, instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. În acest sens sunt, spre exemplu,
Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994,
Decizia nr. 288 din 3 iulie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 5 august 2003, sau
Decizia nr. 251 din 10 mai 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 18 iulie 2005.
Prin urmare, Curtea constată că nu pot fi reținute criticile autorului excepției de neconstituționalitate referitoare la excepția instituită de
art. 5 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007 .
În ceea ce privește critica întemeiată pe prevederile art. 45 și art. 135 din Constituție, Curtea reține că, potrivit acestor dispoziții economia țării este economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență între agenții comerciali. În aceste condiții de organizare, statul este obligat să asigure accesul liber al persoanei la o activitate economică, precum și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție; însă exercitarea acestor activități cunoaște anumite limite, stabilite prin lege, limite care au un fundament diferit în funcție de specificul activității vizate. În consecință, Curtea constată că art. 45 și art. 135 din Constituție nu au incidență în prezenta cauză.
Având în vedere că prin textul legal criticat nu este încălcat niciun drept fundamental prevăzut de Constituție, nu poate fi reținută nici critica referitoare la încălcarea art. 53 din Legea fundamentală.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 5 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007
privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte între profesioniști, excepție ridicată de Societatea Comercială "Prima Graph" - S.A. din București în Dosarul nr. 646/4/2010 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 martie 2012.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Andreea Costin
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.