Decizia nr. 359/2012
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. (6), art. 26 alin. (8) și art. 38 alin. (3) și (9) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal
prezumat în vigoare
Acsinte Gaspar - președinte
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. (6), art. 26 alin. (8) și
art. 38 alin. (3) și (9) din Legea nr. 275/2006
privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Adrian Lupovici în Dosarul nr. 315/281/2011 al Tribunalului Prahova - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 775D/2011.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Penitenciarul Ploiești a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 6 aprilie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 315/281/2011, Tribunalul Prahova - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 38 alin. (3) și (9) din Legea nr. 275/2006
privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum și a dispozițiilor
art. I pct. 6 și 7 din Legea nr. 83/2010
pentru modificarea și completarea
Legii nr. 275/2006 , excepție ridicată de Adrian Lupovici în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei contestații formulate împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor, aflată în recurs.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile
art. 38 alin. (3) și (9) din Legea nr. 275/2006
încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 referitor la Accesul liber la justiție, art. 24 referitor la Dreptul la apărare și ale art. 129 referitor la Folosirea căilor de atac, deoarece este ascultat în mod obligatoriu la locul de deținere, fără a fi asistat de un apărător. Totodată, petentul nu are dreptul de a formula recurs împotriva unei hotărâri prin care instanța s-a pronunțat asupra contestației formulate împotriva încheierii judecătorului delegat.
Prevederile
art. I pct. 6 și 7 din Legea nr. 83/2010 , prin care s-au modificat art. 25 alin. (6) și
art. 26 alin. (8) din Legea nr. 275/2006 , contravin dispozițiilor constituționale ale art. 23 alin. (11) referitor la prezumția de nevinovăție, deoarece contestația formulată de condamnat nu este suspensivă de executare, sens în care încheierea pronunțată de judecătorul delegat este executorie.
Tribunalul Prahova - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat în fața instanței de drept comun, îl constituie dispozițiile art. 38 alin. (3) și (9) referitor la Exercitarea drepturilor persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate din
privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum și dispozițiile
art. I pct. 6 și 7 din Legea nr. 83/2010
pentru modificarea și completarea
privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 329 din 19 mai 2010, prin care s-au modificat art. 25 alin. (6) și
art. 26 alin. (8) din Legea nr. 275/2006 . Ca atare, având în vedere prevederile legale criticate raportate la normele de tehnică legislativă consacrate de
art. 62 din Legea nr. 24/2000 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, Curtea constată că, în realitate, obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 25 alin. (6), art. 26 alin. (8) și
art. 38 alin. (3) și (9) din Legea nr. 275/2006 , texte asupra cărora urmează a se pronunța prin prezenta decizie și care au următorul conținut:
-
Articolul 25
alin. (6) din Legea nr. 275/2006 : "(6) Împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnată și administrația penitenciarului pot introduce contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii. Contestația nu este suspensivă de executare."
-
Articolul 26
alin. (8) din Legea nr. 275/2006 : "(8) Împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnată și administrația penitenciarului pot introduce contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii. Contestația nu este suspensivă de executare."
-
Articolul 38
alin. (3) și alin. (9) din Legea nr. 275/2006 : "(3) Persoana condamnată este ascultată, în mod obligatoriu, la locul de deținere, de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate. [...]
(9) Hotărârea judecătoriei este definitivă."
Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 21 referitor la Accesul liber la justiție, art. 23 alin. (11) referitor la prezumția de nevinovăție, art. 24 referitor la Dreptul la apărare și cele ale art. 129 referitor la Folosirea căilor de atac.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării
Deciziei nr. 462 din 15 mai 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 7 iunie 2007, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 38 din Legea nr. 275/2006 , statuând că acestea se circumscriu celei de-a treia faze a procesului penal, și anume fazei de executare, și reglementează cu privire la regimul de executare al pedepsei privative de libertate, la exercitarea drepturilor persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate și la plângerea împotriva comisiei dedisciplină. Prin urmare, cadrul general de reglementare vizează o activitate ulterioară fazei de judecată în care s-a stabilit deja existența vinovăției în materie penală. Așa fiind, aspectele criticate de autorul excepției excedează procedurii penale speciale care guvernează numai fazele de urmărire penală și de judecată, deoarece situația juridică a condamnatului nu este identică cu cea a făptuitorului, învinuitului ori cu cea a inculpatului.
Nu poate fi primită nici critica referitoare la încălcarea liberului acces la justiție, deoarece condamnatul are, în acord cu art. 21 din Constituție, dreptul de a se adresa unei instanțe de judecată, după ce nemulțumirile acestuia au fost examinate de judecătorul delegat cu executarea pedepselor. În acest sens s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care soluționând cererea nr. 64088/00 și, pronunțând Decizia de admitere din 23 septembrie 2004 în Cauza "Angelo Pilla împotriva Italiei", a decis că, în măsura în care cererile reclamantului se referă la executarea pedepselor, art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la Dreptul la un proces echitabil este inaplicabil unei proceduri ce privește executarea unei pedepse. În plus, niciuna dintre prevederile contestate de autor nu suprimă dreptul la apărare, în sensul consfințit de art. 24 din Legea fundamentală. Astfel, nimic nu îl oprește pe condamnat să își angajeze un avocat pe tot cursul procesului ce vizează aspecte referitoare la executarea pedepsei. Împrejurarea că acesta este privat de libertate, urmare unei condamnări definitive, nu este de natură a atrage aplicabilitatea dispozițiilor legale referitoare la asistența juridică obligatorie.
De asemenea, prin
Decizia nr. 702 din 31 mai 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 28 iulie 2011, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeia tă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 26 alin. (8) din Legea nr. 275/2006 , așa cum a fost modificat prin
art. I pct. 7 din Legea nr. 83/2010 , statuând că acestea reglementează procedura schimbării regimului de executare a pedepsei, la solicitarea persoanei condamnate sau la sesizarea Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, și nu aduc nicio atingere liberului acces la justiție și nici dreptului la apărare. Astfel, această procedură se desfășoară sub supravegherea, controlul și autoritatea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, iar, în acord cu art. 21 din Constituție, împotriva încheierii pronunțate de acesta, persoana condamnată poate introduce contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul. De asemenea, nimic nu îl oprește pe condamnat să își angajeze un avocat pe tot parcursul procesului ce vizează aspecte referitoare la executarea pedepsei.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, argumentele și soluția deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
Totodată, cele reținute de Curtea Constituțională în decizia menționată se aplică mutatis mutandis și prevederilor
art. 25 alin. (6) din Legea nr. 275/2006 .
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. (6), art. 26 alin. (8) și
art. 38 alin. (3) și (9) din Legea nr. 275/2006
privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Adrian Lupovici în Dosarul nr. 315/281/2011 al Tribunalului Prahova - Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 aprilie 2012.
PREȘEDINTE, ACSINTE GASPAR Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.