Decizia nr. 393/2012

Petre Lăzăroiu - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274, art. 404^1 și art. 404^2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Holospațiu" - S.R.L. din Târgu Mureș în Dosarul nr. 3.992/328/2009 al Judecătoriei Turda și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.442D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată și de menținere a practicii Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 28 iulie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 3.992/328/2009, Judecătoria Turda a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274, art. 404^1 și art. 404^2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Holospațiu" - S.R.L. din Târgu Mureș, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă creează discriminare între avocați, ale căror onorarii pot fi modificate de către instanță, și experți, a căror plată nu este supusă unei astfel de modificări, potrivit dispozițiilor alin. 2 al aceluiași art. 274. Se arată, totodată, că textele criticate îngrădesc dreptul la apărare, determinând justițiabilii să își aleagă apărătorii în funcție de onorariile practicate și nu în funcție de pregătirea profesională a acestora, fiind îngrădit, în acest fel, și liberul acces la justiție. Cu privire la pretinsa neconstituționalitate a prevederilor art. 404^1 și art. 404^2 din Codul de procedură civilă, se susține că acestea încalcă dispozițiile constituționale invocate, întrucât permit întoarcerea executării silite în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, nefăcând nicio distincție în privința dobânditorilor de bună-credință.

Judecătoria Turda apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată, astfel, că prevederile art. 274 din Codul de procedură civilă nu pun în discuție dreptul la apărare al părților, ci consacră dreptul instanței de a modifica, motivat, onorariile avocaților, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, onorarii ce trebuie să fie proporționale cu volumul de muncă depusă și cu complexitatea muncii. Referitor la pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor art. 404^1 și art. 404^2 din Codul de procedură civilă, instanța opinează că acestea nu încalcă accesul liber la justiție și nici principiul garantării proprietății private, întrucât reglementează întoarcerea executării silite doar în cazurile în care a fost desființat titlul executoriu sau însăși executarea silită, desființare dispusă de instanța de judecată, în urma examinării temeiniciei și legalității lor, tot instanța fiind în măsură să stabilească dacă cel care o solicită este ori nu îndreptățit să obțină restituirea bunului sau a valorii asupra căreia a purtat executarea.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului arată că textele criticate sunt constituționale. Se susține, în acest sens, că prevederile art. 274 din Codul de procedură civilă nu sunt de natură a aduce atingere dreptului părților de a fi asistate, în tot cursul procesului civil, de un avocat numit sau ales din oficiu, și că ele nu creează discriminare între avocați și experți, reglementarea diferită a onorariilor cuvenite celor două categorii de liberi profesioniști fiind determinată de regimul diferit al acestora - în timp ce experții sunt numiți de instanța de judecată și remunerați cu un onorariu fixat provizoriu de către aceasta la data numirii lor, avocații sunt remunerați cu un onorariu stabilit de comun acord între ei și persoanele reprezentate sau asistate. Se arată, de asemenea, că dispozițiile art. 404^1 și art. 404^2 din Codul de procedură civilă nu încalcă principiile constituționale invocate de autorul excepției, întrucât ele se aplică tuturor persoanelor aflate în situațiile prevăzute de ipotezele normelor criticate, numai în cazurile în care instanța desființează titlurile executorii sau executarea silită, în urma examinării temeiniciei și legalității lor. Se susține, totodată, că procedura executării silite oferă suficiente garanții în vederea protecției dreptului de proprietate, iar dreptul la întoarcerea executării, în urma desființării titlului executoriu sau a executării silite, este consecința aplicării de către legiuitor a principiului restabilirii situației anterioare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 274, art. 404^1 și art. 404^2 din Codul de procedură civilă. Din analiza notelor scrise ale autorului excepției, Curtea constată că, în realitate, acesta critică dispozițiile art. 274 alin. 3, art. 404^1 și art. 404^2 din Codul de procedură civilă, texte asupra cărora instanța constituțională urmează a se pronunța. Acestea au următorul cuprins:

- Art. 274 alin. 3: "Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.";

- Art. 404^1: "În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia.

Bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptățit.

În cazul în care executarea silită s-a făcut prin vânzarea unor bunuri mobile, întoarcerea executării se va face prin restituirea de către creditor a sumei rezultate din vânzare, actualizată în funcție de rata inflației, cu excepția situației când își găsește aplicare art. 449.";

- Art. 404^2 : "În cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii situației anterioare executării.

Dacă instanța care a desființat hotărârea executată a dispus rejudecarea în fond a procesului și nu a luat măsura restabilirii situației anterioare executării, această măsură se va putea dispune de instanța care rejudecă fondul.

Dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin. 1 și 2, cel îndreptățit o va putea cere instanței judecătorești competente potrivit legii.".

Se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) cu privire la egalitatea în drepturi, ale art. 21 - Accesul liber la justiție, ale art. 24 alin. (2) referitor la dreptul la apărare și ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat cu privire la constituționalitatea prevederilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă prin numeroase decizii, dintre care

Decizia nr. 1.586 din 13 decembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 11 ianuarie 2012,

Decizia nr. 1.444 din 3 noiembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 12 decembrie 2011, ș i

Decizia nr. 1.427 din 25 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 12 decembrie 2011, prin care a reținut că judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii ori munca îndeplinită de avocat.

De asemenea, prin

Decizia nr. 728 din 7 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 12 iunie 2009,

Decizia nr. 401 din 14 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 20 septembrie 2005,

Decizia nr. 493 din 29 mai 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 5 iulie 2007, și

Decizia nr. 313 din 3 martie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 8 aprilie 2009, a stabilit constituționalitatea dispozițiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, în raport cu o critică identică de neconstituționalitate. Cu acele ocazii, Curtea a reținut că prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să îi fie opozabil. Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil.

Curtea a mai reținut că, în esență, avocatul, prin exercitarea profesiei sale, îndeplinește o activitate economică, activitate care constă în oferirea de bunuri sau servicii pe o piață liberă (Hotărârea din 19 februarie 2002, pronunțată în Cauza Wouters și alții de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, paragraful 49), însă, potrivit textului constituțional al art. 45, orice activitate economică se desfășoară "în condițiile legii". În consecință, Curtea a constatat că legiuitorul a apreciat că valoarea onorariului trebuie să fie proporțională cu serviciul prestat, instituind astfel posibilitatea limitării sale în cazul în care nu există un just echilibru între prestația avocațială și onorariul solicitat. O asemenea soluție legislativă nu numai că nu încalcă art. 45 din Constituție, dar este și expresia la nivelul legii a acestui text constituțional.

Cu privire la prevederile art. 404^1 și art. 404^2 din Codul de procedură civilă, prin numeroase decizii, cum sunt

Decizia nr. 1.316 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012,

Decizia nr. 1.624 din 20 decembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 156 din 8 martie 2012, și

Decizia nr. 719 din 31 mai 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 5 septembrie 2011, Curtea areținut că dispozițiile art. 404^1 din Codul de procedură civilă se referă exclusiv la cazurile în care a fost desființat titlul executoriu sau însăși executarea silită. Desființarea acestor acte putea fi dispusă numai de instanța judecătorească, în urma examinării temeiniciei și legalității lor. La soluționarea cererii de întoarcere a executării, de asemenea, numai instanțele judecătorești sunt competente să stabilească dacă cel care o solicită este îndreptățit să obțină restituirea bunului ori a valorii încasate prin executarea silită.

În această privință, art. 404^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă prevede că "Bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptățit". Creditorul are dreptul neîngrădit de a cere în justiție valorificarea creanțelor sale și, la nevoie, executarea silită a acestora, iar debitorul și orice altă persoană interesată au dreptul să conteste, tot în justiție, titlul executoriu și executarea silită însăși.

De asemenea, prin aceleași decizii, Curtea a reținut că procedura contestației la executare asigură garanții suficiente pentru protecția dreptului de proprietate al tuturor părților implicate în proces prin însuși faptul că le oferă posibilitatea de a contesta executarea, de a solicita suspendarea acesteia, iar, în cazul admiterii contestației și desființării titlului executoriu sau a însăși executării silite, persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare acesteia.

Curtea a observat, de asemenea, că, în timp ce prevederile art. 404^1 din Codul de procedură civilă statuează cu titlu de principiu drepturile debitorului care a obținut desființarea titlului executoriu, prevederile art. 404^2 din Codul de procedură civilă stabilesc procedurile de urmat în cazul întoarcerii executării și competența de judecată a instanțelor judecătorești și, prin urmare, nu poate fi reținută încălcarea dispozițiilor art. 16, 21 și 24 din Constituție.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să conducă la schimbarea jurisprudenței Curții, atât soluțiile, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 alin. 3, art. 404^1 și art. 404^2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Holospațiu" - S.R.L. din Târgu Mureș în Dosarul nr. 3.992/328/2009 al Judecătoriei Turda.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința din data de 26 aprilie 2012.