Decizia nr. 376/2012

Petre Lăzăroiu - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 11 din Legea nr. 213/1998

privind bunurile proprietate publică, excepție ridicată de Ecaterina Rotaru în Dosarul nr. 16.037/215/2009 al Tribunalului Dolj - Secția civilă, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 788D/2011.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. Arată că reglementarea criticată a fost abrogată prin

art. 89 pct. 2 din Legea nr. 71 din 3 iunie 2011

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 287/2009

privind Codul civil, soluția legislativă criticată fiind preluată în art. 861 din noul Cod civil. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume,

Decizia nr. 143/2003

sau

Decizia nr. 627/2011 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 25 mai 2011, pronunțată în Dosarul nr. 16.037/215/2009, Tribunalul Dolj - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 11 din Legea nr. 213/1998

privind bunurile proprietate publică, excepție ridicată de Ecaterina Rotaru într-o cauză având ca obiect fond funciar.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale referitoare la garantarea dreptului de proprietate privată, dreptului la moștenire și accesului liber la justiție, deoarece nu poate beneficia de restituirea proprietăților preluate abuziv de stat, ca urmare a faptului că, deși terenul la care este îndreptățit este liber, fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate pe vechiul amplasament, conform

Legii nr. 247/2005 , în instanță se solicită anularea titlului său de proprietate, pe motiv că terenul face parte din domeniul public al statului. Mai mult, arată că, în situația în care titlul de proprietate este anulat și se invocă faptul că nu există teren pentru a i se reconstitui dreptul de proprietate, autoarea excepției nu are nicio altă cale de a primi terenul înapoi, nici măcar pe calea acțiunii în revendicare.

De asemenea, consideră că, "prin anularea titlului de proprietate și negarea dreptului său la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament", se aduce atingere dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice. În final, autoarea excepției apreciază că trebuie avută în vedere și jurisprudența CEDO referitoare la restituirea proprietăților, deoarece există numeroase cauze în care statul român a fost obligat la respectarea legilor proprietății.

Tribunalul Dolj - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prin prevederile de lege criticate nu este restrâns dreptul autoarei excepției de a cere și a obține în justiție retrocedarea terenurilor, în conformitate cu

Legea fondului funciar nr. 18/1991 , ci se statuează asupra regimului proprietății statului privind bunurile ce fac obiectul domeniului public, odată ce acestea au fost declarate și încadrate ca atare.

În speță însă, problema care se pune nu este dreptul la retrocedarea terenului, ci dreptul de a fi stabilit amplasamentul terenului supus restituirii într-un perimetru aflat în domeniul public, fără efectuarea formalităților prealabile dezafectării acestuia din domeniul public. În susținerea conformității reglementării criticate cu Legea fundamentală, instanța invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume,

deciziile nr. 143/2003 , nr. 107/2004 sau nr. 627/2011, prin care s-a statuat că prevederile

art. 11 din Legea nr. 213/1998

sunt constituționale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 11 din Legea nr. 213/1998

privind bunurile proprietate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, care, la data sesizării Curții Constituționale, aveau următorul conținut:

"(1) Bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, după cum urmează:

a) nu pot fi înstrăinate; ele pot fi date numai în administrare, concesionate sau închiriate, în condițiile legii;

b) nu pot fi supuse executării silite și asupra lor nu se pot constitui garanții reale;

c) nu pot fi dobândite de către alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de bună-credință asupra bunurilor mobile.

(2) Actele juridice încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (1) privind regimul juridic al bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absolută."

Ulterior sesizării Curții Constituționale, prin

art. 89 pct. 2 din Legea nr. 71 din 3 iunie 2011

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 287/2009

privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, prevederile de lege criticate au fost abrogate.

Soluția legislativă criticată a fost însă preluată, în esență, în cuprinsul art. 861 din noul Cod civil, intitulat "Caracterele dreptului de proprietate publică", care prevede că "(1) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. [...]

(2) Proprietatea asupra acestor bunuri nu se stinge prin neuz și nu poate fi dobândită de terți prin uzucapiune sau, după caz, prin posesia de bună-credință asupra bunurilor mobile.

(3) În condițiile legii, bunurile proprietate publică pot fi date în administrare sau în folosință și pot fi concesionate ori închiriate."

Având în vedere că textul legal criticat și-a produs efectele față de autorul excepției de neconstituționalitate, în cauza concretă dedusă judecății, Curtea va analiza constituționalitatea prevederilor de lege cu care a fost sesizată, potrivit principiului tempus regit actum. În acest sens este

Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011.

Autoarea excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 4 alin. (2) referitor la egalitatea între cetățeni, art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiție, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 46 referitor la dreptul la moștenire și art. 136 alin. (1) și (6) privind proprietatea. De asemenea, apreciază că textul de lege criticat contravine și art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că reglementarea criticată a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate.

În acest sens, sunt, de exemplu,

Decizia nr. 143 din 10 aprilie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 3 iulie 2003, și

Decizia nr. 627 din 12 mai 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 22 iulie 2011, prin care Curtea a statuat că prevederile

art. 11 din Legea nr. 213/1998

sunt constituționale.

Prin aceste decizii, Curtea a constatat că prevederile legale criticate stabilesc regimul proprietății publice, dezvoltând și precizând conținutul dispoziției art. 136 alin. (4) din Constituție, potrivit căreia "Bunurile proprietate publică sunt inalienabile". În temeiul acestui principiu constituțional, dezvoltat prin dispozițiile

art. 11 din Legea nr. 213/1998 , bunurile care fac obiect al proprietății publice sunt scoase din circuitul civil general.

Or, este evident că inalienabilitatea bunurilor care constituie obiect al dreptului de proprietate publică impune nu numai soluția interdicției înstrăinării lor, ci, ca o consecință, și imposibilitatea dobândirii acestora de către terți prin orice mod de dobândire reglementat de lege, atâta timp cât bunurile își păstrează regimul juridic de proprietate publică.

De asemenea, Curtea a constatat că prin textul de lege criticat nu este restrâns nici dreptul de a formula o acțiune în revendicare, ci se statuează asupra regimului proprietății statului privind bunurile ce fac obiectul proprietății publice, odată ce acestea au fost astfel declarate.

În aceste condiții, nu este încălcat nici accesul la justiție al celor interesați și nici principiul constituțional al egalității în drepturi.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Ca atare, Curtea constată că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor constituționale invocate, ci instituie doar o protecție legală a dreptului de proprietate publică a statului, drept de proprietate asupra căruia nu se poate dispune, atâta timp cât art. 136 alin. (4) din Constituție prevede că bunurile ce fac obiectul acestei forme de proprietate sunt inalienabile.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 11 din Legea nr. 213/1998

privind bunurile proprietate publică, excepție ridicată de Ecaterina Rotaru în Dosarul nr. 16.037/215/2009 al Tribunalului Dolj - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 aprilie 2012.