Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 363/2012

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 lit. e), art. 68, art. 69, art. 70 alin. (1) și (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și ale art. 257 alin. (2) lit. f) și alin. (2^2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății

prezumat în vigoare

Data actului
24 aprilie 2012
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 403 din 15 iunie 2012
Citează
4 acte
Structură
0 articole · 6.862 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Acsinte Gaspar - președinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 lit. e), art. 68, art. 69,

art. 70 alin. (1) și (4) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal și ale

art. 257 alin. (2) lit. f) și alin. (2^2) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Ion Vlăduți în Dosarul nr. 1.511/101/2010 al Tribunalului Mehedinți - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.234D/2011.

La apelul nominal răspunde personal autorul excepției, lipsă fiind cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorului excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia.

Reprezentantul Ministerului Public, făcând referire la

deciziile Curții Constituționale nr. 223/2012

și nr. 224/2012, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Sentința din 27 septembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 1.511/101/2010, Tribunalul Mehedinți - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 lit. e), art. 68, art. 69,

art. 70 alin. (1) și (4) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal și ale

art. 257 alin. (2) lit. f) și alin. (2^2) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Ion Vlăduți într-o cauză ce are ca obiect soluționarea unei contestații privind alte drepturi de asigurări sociale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că stabilirea în sarcina pensionarilor cu pensii ce depășesc un anumit cuantum de a plăti impozit și contribuții la asigurări sociale contravine prevederilor art. 16 din Legea fundamentală.

Tribunalul Mehedinți - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul arată că stabilirea obligației de plată a impozitului doar pentru pensiile ce depășesc un anumit cuantum nu are un caracter discriminatoriu, aceasta fiind o expresie a principiului așezării juste a sarcinilor fiscale prevăzut în cuprinsul art. 56 alin. (2) din Constituție. Astfel, pentru a-și realiza rolul și funcțiile, statul trebuie să-și construiască venituri și să facă cheltuieli bănești. În acest scop, statul procedează la repartiția sarcinilor fiscale cât mai echitabil posibil. În continuare, face referire la

Decizia nr. 539 din 27 iunie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 1 august 2006.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 41 lit. e), art. 68, art. 69,

art. 70 alin. (1) și (4) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, și ale

art. 257 alin. (2) lit. f) și alin. (2^2) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006.

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții, autorul excepției invocă prevederile constituționale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi. De asemenea, sunt considerate a fi încălcate și prevederile art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin sentința prin care a fost sesizată, instanța de judecată a admis excepția autorității de lucru judecat, respingând acțiunea formulată de reclamantul Ion Vlăduți.

În aceste condiții, Curtea reține că, indiferent de soluția pronunțată în prezenta cauză, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o cerere care a fost deja respinsă ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat. Rezultă că excepția de neconstituționalitate nu are legătură cu soluționarea cauzei în sensul

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 . Astfel, întrucât excepția de neconstituționalitate nu îndeplinește o condiție de admisibilitate, Curtea o va respinge ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 lit. e), art. 68, art. 69,

art. 70 alin. (1) și (4) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal și ale

art. 257 alin. (2) lit. f) și alin. (2^2) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Ion Vlăduți în Dosarul nr. 1.511/101/2010 al Tribunalului Mehedinți - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 aprilie 2012.

PREȘEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.