Decizia nr. 516/2012
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 5 și art. 215^1 alin. 2 din Codul penal
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 215 alin. 5 și art. 215^1 alin. 2 din Codul penal, excepție ridicată de Ștefan Riza în Dosarul nr. 30.275.01/3/2009 al Tribunalului București - Secția a II-a penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.332D/2011.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul părții Societatea Comercială "Liberty" - S.R.L. din București și reprezentantul părții Societatea Comercială "Metanef" - S.A. din București, domnul consilier juridic Costel Guță. Se constată lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă, pe rând, cuvântul reprezentanților părților Societatea Comercială "Liberty" - S.R.L. din București și Societatea Comercială "Metanef" - S.A. din București, care lasă la aprecierea Curții soluționarea excepției de neconstituționalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, deoarece nu a fost motivată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 4 noiembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 30.275.01/3/2009, Tribunalul București - Secția a II-a penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 215 alin. 5 și art. 215^1 alin. 2 din Codul penal, excepție ridicată de Ștefan Riza în dosarul de mai sus, având ca obiect soluționarea unei cauze penale în care se fac cercetări pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și delapidare.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale sunt neconstituționale, deoarece în speța dedusă judecății se fac cercetări pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și gestiune frauduloasă ce au avut consecințe deosebit de grave. Or, instanța de judecată este datoare să aplice corect legea, ținând seama de dispozițiile art. 13 în raport cu art. 74^1 din Codul penal.
Tribunalul București - Secția a II-a penală arată că prin invocarea excepției se urmărește o interpretare a textelor în vigoare, fapt care nu intră în atribuțiile Curții Constituționale. Cu toate acestea, tribunalul apreciază că nu revine instanței de drept comun să respingă excepția ca atare și numai Curtea Constituțională este competentă să cenzureze o astfel de inadmisibilitate.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 215 alin. 5 - Înșelăciunea și art. 215^1 alin. 2 - Delapidarea, ambele din Codul penal - care au următorul conținut:
- Art. 215 alin. 5: "Înșelăciunea care a avut consecințe deosebit de grave se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.";
- Art. 215^1 alin. 2: "În cazul în care delapidarea a avut consecințe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi."
Autorul excepției de neconstituționalitate nu a invocat niciun temei constituțional în susținerea acesteia.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției nu a arătat care sunt temeiurile constituționale afectate de dispozițiile legale criticate și nici în ce constă o eventuală contrarietate a acestora cu Constituția.
Cu privire la aceste aspecte, Curtea a conturat în jurisprudența sa (a se vedea
Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012) o anumită structură inerentă și intrinsecă oricărei excepții de neconstituționalitate. Aceasta cuprinde 3 elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. Indiscutabil, primul element al excepției se circumscrie fie simplei indicări a textului pretins neconstituțional, fie menționării conținutului său normativ, iar cel de-al doilea indicării textului sau principiului constituțional pretins încălcat.
În aceste condiții, Curtea constată că nu poate reține în mod rezonabil existența unei minime critici de neconstituționalitate, sens în care excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece, potrivit
art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate".
De asemenea, din susținerile scrise ale autorului excepției se desprinde concluzia că acesta solicită, pe calea excepției de neconstituționalitate, interpretarea textelor legale criticate prin trimitere la dispozițiile referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile ori la dispozițiile
art. 74^1 din Codul penal declarate neconstituționale prin Decizia nr. 573 din 3 mai 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 25 mai 2011.
Or, o astfel de competență excedează Curții Constituționale, întrucât numai judecătorului de drept comun îi revine sarcina ca în cadrul înfăptuirii actului de justiție să interpreteze și să aplice normele legale.
Prin urmare, în acord și cu prevederile
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, potrivit cărora Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu care a fost sesizată, excepția este și din această perspectivă inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 5 și art. 215^1 alin. 2 din Codul penal, excepție ridicată de Ștefan Riza în Dosarul nr. 30.275.01/3/2009 al Tribunalului București - Secția a II-a penală.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 mai 2012.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.