Decizia nr. 272/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 153 alin. (6) și (7) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, excepție ridicată de Cosmin Ionescu în Dosarul nr. 3.685/63/2010 al Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 676D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 677D/2011, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 153 alin. (6) și (7) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, excepție ridicată de Andrei Rivelino Văsuică în Dosarul nr. 9.302/63/2010 al Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 676D/2011 și nr. 677D/2011, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 677D/2011 la Dosarul nr. 676D/2011, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care face referire la

Decizia Curții Constituționale nr. 1.424/2011 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 9 mai 2011, pronunțată în Dosarul nr. 3.685/63/2010, și prin Încheierea din 20 aprilie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 9.302/63/2010, Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 153 alin. (6) și (7) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, excepție ridicată de Cosmin Ionescu și Andrei Rivelino Văsuică în cauze având ca obiect anularea unor acte administrative.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile art. 153 din Codul fiscal, prin faptul că permit organelor fiscale competente să înregistreze, din oficiu, în scopuri de TVA, toate persoanele care sunt obligate să solicite înregistrarea, fără existența unei cereri anterioare provenite de la persoana în cauză, sunt neconstituționale, încălcând prevederile art. 40, 45 și ale art. 135 alin. (1) și (2) lit. a) din Constituție.

Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Într-o economie de piață, statul trebuie să asigure libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție. Or, libertatea comerțului nu poate fi asigurată decât prin impunerea unui climat de disciplină economică la care operatorii economicitrebuie să se conformeze și, în consecință, legiuitorul are competența de a stabili sancțiunile corespunzătoare pentru nerespectarea regulilor stabilite.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 153 alin. (6) și (7) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003. Deși dispozițiile

art. 153 alin. (6) și (7) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal au fost modificate și completate, având în vedere

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea se va pronunța asupra dispozițiilor din

Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal aplicabile cauzei, astfel cum a fost sesizată prin încheiere.

Dispozițiile criticate au următorul conținut: "(6) Organele fiscale competente vor înregistra în scopuri de TVA, conform prezentului articol, toate persoanele care, în conformitate cu prevederile prezentului titlu, sunt obligate să solicite înregistrarea, conform alin. (1), (2), (4) sau (5).

(7) În cazul în care o persoană este obligată să se înregistreze, în conformitate cu prevederile alin. (1), (2), (4) sau (5), și nu solicită înregistrarea, organele fiscale competente vor înregistra persoana respectivă din oficiu."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții, autorii excepției invocă prevederile constituționale ale art. 40 referitor la dreptul de asociere, art. 45 referitor la libertatea economică și art. 135 alin. (1) și (2) lit. a) referitor la economia României.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin

Decizia nr. 1.424 din 25 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2012, răspunzând unei critici identice, a respins excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

Cu acel prilej, Curtea a reținut, referitor la încălcarea art. 40 din Constituție, că principiul libertății de asociere nu are în vedere constituirea de "asociații" care au ca obiect desfășurarea de activități cu scop patrimonial, ceea ce legea califică drept societăți comerciale, ci, așa cum rezultă din formula redacțională a textului, se referă la constituirea unor subiecte colective de o altă natură juridică și cu altă finalitate, cum sunt asociațiile fără scop patrimonial, partidele politice sau sindicatele. Sub acest aspect, prin sintagma "și în alte forme de asociere", legiuitorul constituțional a avut în vedere, prin această formulă mai largă, entități colective cu naturi juridice și finalități similare celor menționate, iar nu societăți comerciale. Așa fiind, Curtea a constatat că dispozițiile art. 40 din Constituție nu au incidență în cauza dedusă controlului.

În ceea ce privește invocarea prevederilor constituționale ale art. 45 și art. 135 alin. (1) și (2) lit. a), Curtea a constatat că libertatea economică reglementată de prevederile art. 45 din Constituție nu este absolută; atât accesul liber al persoanei la o activitate economică, cât și exercitarea acestuia se desfășoară "în condițiile legii". De asemenea, prevederile constituționale ale art. 135 alin. (1), potrivit cărora economia României este economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență, trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu cele ale alin. (2) lit. a) și b) al aceluiași articol, care prevăd obligația statului de a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție, precum și protejarea intereselor naționale în activitatea economică.

Totodată, Curtea a constatat că înregistrarea în scopuri de TVA efectuată din oficiu, de către organele fiscale competente, nu este o operațiune efectuată aleatoriu. Dispozițiile

art. 153 din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal dispun în sensul că pot fi înregistrate, din oficiu, acele persoane impozabile care realizează sau intenționează să realizeze o activitate economică ce implică operațiuni taxabile și/sau scutite de taxa pe valoare adăugată cu drept de deducere și care nu au solicitat înregistrarea.

Astfel, critica potrivit căreia înregistrarea se poate realiza fără existența unei cereri anterioare provenite de la persoana în cauză nu poate fi reținută, tocmai nerespectarea obligației prevăzute de textul de lege criticat în sarcina persoanelor impozabile ducând la acțiunea din oficiu a organelor fiscale.

Întrucât nu au apărut împrejurări noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale în această materie, soluția adoptată în precedent, precum și considerentele pe care aceasta se întemeiază își mențin valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 153 alin. (6) și (7) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, excepție ridicată de Cosmin Ionescu în Dosarul nr. 3.685/63/2010 și de Andrei Rivelino Văsuică în Dosarul nr. 9.302/63/2010, dosare ale Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 martie 2012.