Decizia nr. 267/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 coroborate cu

art. 50 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992

privind protecția consumatorilor, excepție ridicată de ING Bank N.V. Amsterdam - Sucursala București în Dosarul nr. 17.861/180/2009 al Tribunalului Bacău - Secția comercială și contencios administrativ. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 368D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de către Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor - Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Bacău, prin care aceasta ridică excepția lipsei calității procesuale active. Magistratul-asistent arată că autorul cererii figurează ca parte potrivit încheierii de sesizare.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii. Curtea, deliberând, respinge cererea formulată de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor - Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Bacău.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 8 februarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 17.861/180/2009, Tribunalul Bacău - Secția comercială și contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 coroborate cu

art. 50 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992

privind protecția consumatorilor, excepție ridicată de ING Bank N.V. Amsterdam - Sucursala București într-o cauză având ca obiect anularea unui proces- verbal de contravenție.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia arată că folosirea în cuprinsul art. 9 a termenului "comportament corect" fără a preciza în mod clar care este semnificația acestuia și fără a detalia ce anume reprezintă comportamentul incorect al comerciantului lasă loc arbitrariului. Se consideră că textul criticat este lipsit de previzibilitatea cerută de prevederile art. 6 și 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Pentru ca norma să fie previzibilă trebuia să se realizeze detalierea acestui text de lege în sensul stabilirii anumitor activități, comportamente sau a unor conduite interzise, dar exprese, detaliate, în condițiile în care nu pot interveni în mod implicit restrângeri ale drepturilor, sub efectul art. 53 din Constituție. În consecință, normele criticate, deși produc consecințe foarte grave, nu prezintă un text suficient de clar și previzibil, fiind încălcate prevederile art. 11, art. 20 și art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală, precum și prevederile art. 6 și 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Tribunalul Bacău - Secția comercială și contencios administrativ apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, deoarece textele de lege criticate nu întrunesc condițiile accesibilității și previzibilității legii. Astfel, conținutul normei este general și nu este completat de alte dispoziții care să îi definească și să îi expliciteze termenii, aspect ce duce la arbitrariu în sancționare și la acordarea unor puteri discreționare în fapt agenților constatatori. În continuare, face referire la Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt menite să creeze un cadru adecvat derulării activităților economice și protecției intereselor economice ale consumatorilor.

Reglementările contestate sunt în deplină concordanță cu principiul legalității pedepsei și îndeplinesc exigențele de previzibilitate, claritate și precizie pentru definirea faptei și a scopului ilicit al acesteia, cu atât mai mult cu cât

art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992

definește în extenso obligațiile operatorilor economici, reglementând conduita pe care aceștia trebuie să o aibă, astfel încât să evite consecințele nerespectării normelor legale. În plus, din economia prevederilor ordonanței rezultă că, în cazul unor litigii, acestea, conform principiilor generale de drept, se soluționează de către instanțele judecătorești, iar în cazul constatării unor contravenții, persoana interesată poate să conteste în instanță temeinicia și legalitatea procesului-verbal contravențional. În consecință, se consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 9 coroborate cu

art. 50 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992

privind protecția consumatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007, dispoziții care au următorul conținut:

- Art. 9: "Operatorii economici sunt obligați să pună pe piață numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, să se comporte în mod corect în relațiile cu consumatorii și să nu folosească practici comerciale abuzive.";

- Art. 50 alin. (1) lit. c): "(1) Constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, și se sancționează după cum urmează:

[...]

c) încălcarea dispozițiilor art. 5, art. 7 lit. b) prima, a 2-a și a 5-a liniuță, lit. c) a 3-a și a 4-a liniuță, art. 9, art. 10 lit. a)-f), h) și i), art. 11 și art. 14, cu amendă contravențională de la 2.000 lei la 20.000 lei;".

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții, autoarea excepției invocă prevederile constituționale ale art. 11 referitor dreptul internațional și dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 23 alin. (12) referitor la libertatea individuală și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, sunt invocate și prevederile art. 6 și 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în ceea ce privește aspectele referitoare la criteriile de claritate, precizie, previzibilitate și predictibilitate pe care un text de lege trebuie să le îndeplinească, autoritatea legiuitoare, Parlamentul sau Guvernul, după caz, are obligația de a edicta norme care să respecte trăsăturile mai sus arătate. Referitor la aceste cerințe, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în mod constant, statuând că o normă este previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, astfel încât să permită oricărei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanță de specialitate - să își corecteze conduita (Hotărârea din 29 martie 2000 pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, Hotărârea din 23 septembrie 1998 pronunțată în Cauza Petra împotriva României), iar cetățeanul trebuie să dispună de informații suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat și să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecințele care pot apărea dintr-un act determinat. Pe scurt, legea trebuie să fie în același timp accesibilă și previzibilă. (Hotărârea din 26 aprilie 1979 pronunțată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit).

În ceea ce privește protecția consumatorilor, Curtea constată că actele normative care reglementează cu caracter general acest domeniu sunt

Ordonanța Guvernului nr. 21/1992

privind protecția consumatorilor,

Legea nr. 296/2004

privind Codul consumului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 24 martie 2008, și

Legea nr. 363/2007

privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 28 decembrie 2007.

Analizând aceste acte normative, Curtea observă că ele conțin prevederi referitoare la drepturile consumatorilor, la protecția vieții, sănătății și securității acestora, la obligațiile operatorilor economici în relația cu consumatorii, la protecția intereselor economice ale consumatorilor, la informarea consumatorilor, la practici comerciale incorecte, la practici comerciale înșelătoare și la practici comerciale agresive.

Astfel, Curtea constată că în reglementările referitoare la domeniul protecției consumatorilor autorul excepției putea găsi suficiente date pentru o înțelegere corectă a termenilor și pentru a-și regla comportamentul într-un mod adecvat, neputând invoca propria necunoaștere a legii, potrivit principiului nemo censetur ignorare legem.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 coroborate cu

art. 50 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992

privind protecția consumatorilor, excepție ridicată de ING Bank N.V. Amsterdam - Sucursala București în Dosarul nr. 17.861/180/2009 al Tribunalului Bacău - Secția comercială și contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 martie 2012.