Decizia nr. 265/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 63 alin. (3) din Legea nr. 273/2006

privind finanțele publice locale, excepție ridicată de Nicușor Daniel Constantinescu - președinte al Consiliului Județean Constanța în Dosarul nr. 24.772/212/2010 al Judecătoriei Constanța - Secția civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 254D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 1.105/2010 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 12 ianuarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 24.772/212/2010, Judecătoria Constanța - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 63 alin. (3) din Legea nr. 273/2006

privind finanțele publice locale, excepție ridicată de Nicușor Daniel Constantinescu - președinte al Consiliului Județean Constanța, într-o cauză ce are ca obiect soluționarea unei plângeri contravenționale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că dispozițiile

art. 61 alin. (3) din Legea nr. 273/2006

contravin prevederilor constituționale ale art. 120, care reglementează principiul descentralizării, ca principiu de bază în organizarea și funcționarea administrației publice locale. Astfel, impunerea, prin textul de lege criticat, a obținerii de către autoritățile administrației publice locale a unui aviz din partea autorității administrației publice centrale în cazul contractării sau garantării de împrumuturi interne ori externe pe termen scurt, mediu și lung, pentru realizarea de investiții publice de interes local, precum și pentru refinanțarea datoriei publice locale contravine prevederilor constituționale invocate.

Judecătoria Constanța - Secția civilă nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate, nici în urma intervenției Curții Constituționale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Principiul autonomiei locale nu presupune totală independență și competența exclusivă a autorităților publice din unitățile administrativ-teritoriale, ci acestea sunt obligate să se supună reglementărilor legale general valabile pe întreg teritoriul țării și adoptate pentru protejarea intereselor naționale. Principiul autonomiei locale nu include și absolvirea autorităților administrației publice locale de la obligația respectării legilor cu caracter general și valabilitate pe întreg teritoriul țării. În același sens sunt dispozițiile art. 122 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "Consiliul județean funcționează în condițiile legii", precum și prevederile constituționale ale art. 138 alin. (4), care stabilesc că "Bugetele locale se elaborează, se aprobă și se execută în condițiile legii".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Deși instanța de judecată a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 63 alin. (3) din Legea nr. 273/2006

privind finanțele publice locale, din motivarea autorului excepției reiese că acesta este nemulțumit de dispozițiile art. 61 alin. (3). Astfel, obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. 61 alin. (3) din Legea nr. 273/2006

privind finanțele publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 18 iulie 2006, cu următorul conținut: "Autoritățile administrației publice locale pot contracta sau garanta împrumuturi în condițiile alin. (1), potrivit legii, numai cu avizul comisiei de autorizare a împrumuturilor locale."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții, autorul excepției invocă prevederile constituționale ale art. 120 referitor la principiile de bază ale administrației publice locale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 120 din Constituție consacră principiile de bază ale administrației publice din unitățile administrativ-teritoriale, și anume descentralizarea, autonomia locală și deconcentrarea serviciilor publice, principii care se regăsesc atât în activitatea fiecărei autorități comunale, orășenești sau județene, cât și în raporturile dintre aceste autorități. Principiul autonomiei locale se realizează prin activitatea consiliilor locale, a primarilor, a consiliilor județene și a președinților acestora, aleși în condițiile legii, potrivit atribuțiilor și competențelor stabilite prin

Legea administrației publice locale nr. 215/2001 . Astfel cum este definită autonomia publică locală prin legea specială în cuprinsul art. 3, aceasta constă în "dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condițiile legii".

Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa, de exemplu, prin

Decizia nr. 154 din 30 martie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 mai 2004, că principiul autonomiei locale "nu presupune totală independență și competența exclusivă a autorităților publice din unitățile administrativ-teritoriale, ci acestea sunt obligate să se supună reglementărilor legale general valabile pe întreg teritoriul țării și dispozițiilor legale adoptate pentru protejarea intereselor naționale". De asemenea, prin

Decizia nr. 136 din 3 mai 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 16 octombrie 2001, Curtea a reținut că dispozițiile art. 120-122 din Constituție "se referă la principiul autonomiei locale în cadrul organizării administrației publice din unitățile administrativ-teritoriale, iar nu la existența unei autonomii de decizie în afara cadrului legal, care este general obligatoriu". Așa fiind, principiul autonomiei locale nu exclude obligația autorităților administrației publice locale de a respecta legile cu caracter general, aplicabile pe întreg teritoriul țării, recunoscând existența unor interese locale specifice, distincte, dar care nu sunt în contradicție cu interesele naționale, în acest sens fiind prevederile art. 121 alin. (2) din Constituție , potrivit cărora "Consiliile locale și primarii funcționează, în condițiile legii, ca autorități administrative autonome și rezolvă treburile publice din comune și din orașe", precum și prevederile constituționale ale art. 137 alin. (1), referitoare la formarea, administrarea, întrebuințarea și controlul resurselor financiare ale autorităților administrativ-teritoriale și ale instituțiilor publice, precum și prevederile art. 138 alin. (4) din Constituție, care stabilesc că "Bugetele locale se elaborează, se aprobă și se execută în condițiile legii".

Astfel, Curtea constată că principiul autonomiei locale nu trebuie absolutizat, unitățile administrativ-teritoriale trebuind să își desfășoare activitatea în limitele și în condițiile legii, neputându-se sustrage supravegherii autorităților centrale. Reglementarea prin textul de lege criticat a obligației autorităților administrației publice locale de a obține avizul comisiei de autorizare a împrumuturilor locale pentru a putea contracta sau garanta împrumuturi interne ori externe pe termen scurt, mediu și lung, pentru realizarea de investiții publice de interes local, precum și pentru refinanțarea datoriei publice locale vine să dea expresie dispozițiilor constituționale referitoare la autonomia locală.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 61 alin. (3) din Legea nr. 273/2006

privind finanțele publice locale, excepție ridicată de Nicușor Daniel Constantinescu - președinte al Consiliului Județean Constanța în Dosarul nr. 24.772/212/2010 al Judecătoriei Constanța - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 martie 2012.