Decizia nr. 268/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 114 alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Compania Națională Poșta Română - S.A. din București în Dosarul nr. 331/2/2010 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 412D/2011.

La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepției, consilierul juridic Radu Diaconescu, cu delegație depusă la dosar. Lipsește cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra notelor scrise depuse la dosar, prin care Agenția Națională de Administrare Fiscală solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că textul criticat instituie un tratament identic atât pentru debitorul care nu achită obligația bugetară, cât și pentru debitorul care achită la termen obligația bugetară, dar efectuează plata în alt cont bugetar decât cel corect. Existența unui termen de decădere mai lung de un an ar da posibilitatea debitorului să poată solicita îndreptarea erorilor materiale din documentele de plată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 4 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 331/2/2010, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 114 alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Compania Națională Poșta Română - S.A. din București într-o cauză ce are ca obiect soluționarea unei acțiuni în contencios administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia arată că instituirea aceluiași termen de decădere atât pentru debitorul care nu achită obligația bugetară, cât și în cazul unui debitor care achită la termen obligația bugetară, dar efectuează plata în alt cont bugetar decât cel corect, contravine prevederilor art. 16 din Constituție. Jurisprudența Curții Constituționale este constantă în a reține că principiul egalității nu înseamnă uniformitate, așa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că normele supuse controlului de constituționalitate se aplică în mod egal tuturor celor aflați în situația prevăzută de ipoteza normelor legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. Dispozițiile legale criticate, reglementând posibilitatea depunerii cererii pentru stingerea creanței fiscale în termen de un an de la data plății, sub sancțiunea decăderii, nu sunt de natură să aducă atingere principiului egalității în drepturi. Decăderea este o sancțiune de drept procesual pentru lipsa de diligență a celui care nu își exercită la timp dreptul sau și-a exercitat dreptul cu nerespectarea prevederilor legale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. 114 alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, care la data sesizării aveau următorul conținut: "Cererea poate fi depusă în termen de un an de la data plății, sub sancțiunea decăderii."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții, autoarea excepției invocă prevederile constituționale ale art. 16 referitor egalitatea în drepturi.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că legiuitorul a stabilit în

art. 48 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

regula generală potrivit căreia organul fiscal poate îndrepta erorile materiale din cuprinsul actului administrativ fiscal, din oficiu sau la cererea contribuabilului.

În ceea ce privește creanțele fiscale administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile subordonate, potrivit

art. 114 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 , organul fiscal, la cererea debitorului, va efectua îndreptarea erorilor din documentele de plată întocmite de acesta. Cererea pentru îndreptarea acestor erori trebuie depusă în termen de un an de la data plății, sub sancțiunea decăderii.

În continuare, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate se aplică exclusiv acelor debitori care au efectuat plata obligațiilor fiscale, dar aceasta este viciată de anumite erori intervenite în actul care face dovada plății.

Astfel, cererea prevăzută de textul de lege criticat nu poate fi depusă decât de debitorul care a efectuat plata, actul doveditor al acesteia conținând erori materiale. Prin urmare, textul de lege criticat se aplică doar acelui debitor care a efectuat o plată, iar nu și acelui debitor care nu a efectuat plata obligațiilor sale fiscale, astfel că nu se poate reține încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16.

În ceea ce privește stabilirea de către legiuitor a unui termen de decădere, Curtea a statuat în jurisprudența sa constantă că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, între care și stabilirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

Pe de altă parte, împrejurarea că debitorul care a efectuat o plată afectată de erori materiale, deși cunoștea sau ar fi trebuit să cunoască termenul în care putea să solicite îndreptarea erorilor din documentele de plată, precum și consecințele juridice ale nerespectării acestuia, nu s-a conformat exigenței legale dă expresie propriei sale culpe, potrivit principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 114 alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Compania Națională Poșta Română - S.A. din București în Dosarul nr. 331/2/2010 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 martie 2012.