Decizia nr. 426/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 82 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002 , excepție ridicată de Societatea Comercială Burțilă & Co Electron M.BIT - S.R.L. din Pașcani în Dosarul nr. 12.654/2/2010 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.257D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 25 octombrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 12.654/2/2010, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 82 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002 , excepție ridicată de Societatea Comercială Burțilă & Co Electron M.BIT - S.R.L. din Pașcani într-o cauză ce are ca obiect anularea unui act administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că obligația prevăzută pentru distribuitorii care retransmit servicii de programe de a include în oferta lor, la nivel regional și local, cel puțin două programe regionale și două programe locale, acolo unde acestea există, contravine libertății economice consacrate de art. 45 din Legea fundamentală. În continuare, face referire la modul de aplicare a legii de către Consiliul Național al Audiovizualului și la problemele tehnice și financiare ce rezultă din îndeplinirea obligației prevăzute de dispoziția de lege criticată.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului arată că libertatea economică, astfel cum este consfințită prin Legea fundamentală, nu este una absolută, art. 45 prevăzând că accesul liber al persoanei la o activitate economică, precum și libera inițiativă sunt garantate, "în condițiile legii". Astfel, obligația prevăzută de lege este justificată de un interes public în domeniu, legiuitorul dorind doar să se asigure că există un număr minim de posturi care să reflecte realitatea românească din regiune, dând totodată expresie și art. 31 din Constituție privind dreptul la informație.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 82 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 22 iulie 2002, cu următorul conținut: "Distribuitorii care retransmit servicii de programe au obligația, la nivel regional și local, să includă în oferta lor cel puțin două programe regionale și două programe locale, acolo unde acestea există; criteriul de departajare va fi ordinea descrescătoare a audienței."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 45 referitor la libertatea economică.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în jurisprudența sa constantă, a statuat că libertatea economică nu este absolută, ci trebuie exercitată în condițiile legii. Altfel, potrivit dispozițiilor art. 45 din Constituție, atât accesul liber al persoanei la o activitate economică, cât și exercitarea acestuia se desfășoară "în condițiile legii". ( Decizia nr. 929 din 18 octombrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 23 noiembrie 2007). Astfel, în contextul asigurării libertății economice, statul are obligația să impună reguli de disciplină economică, pe care agenții economici trebuie să le respecte, iar legiuitorul are competența de a stabili sancțiunile corespunzătoare pentru nerespectarea acestora ( Decizia nr. 556 din 7 iunie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 15 august 2007).

Așa fiind, Curtea constată că reglementarea obligației distribuitorilor care retransmit servicii de programe de a include în oferta lor, la nivel regional și local, cel puțin două programe regionale și două programe locale, acolo unde acestea există, nu contravine libertății economice astfel cum aceasta este consacrată prin art. 45 din Legea fundamentală.

Mai mult, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate reprezintă o expresie a prevederilor constituționale ale art. 30 referitor la dreptul la libertatea de exprimare și art. 31 referitor la dreptul la informație.

În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că dreptul de a primi informații și idei este inclus în art. 10 din Convenție (Hotărârea din 26 noiembrie 1991, pronunțată în Cauza Observer și Guardian împotriva Regatului Unit, paragraful 59). Astfel, Convenția nu garantează doar libertatea presei de a informa publicul, ci și dreptul publicului de a fi în mod corect informat (Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunțată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit, paragrafele 65, 66). De asemenea, transmisiunea televizată (Broadcasting) este menționată în Convenție în legătură cu libertatea de exprimare. Curtea Europeană a Drepturilor Omului consideră că atât difuzarea programelor, cât și retransmiterea acestora sunt cuprinse în sfera de protecție a art. 10 din Convenție (Hotărârea din 28 martie 1990, pronunțată în Cauza Groppera Radio Ag și alții împotriva Elveției, paragraful 55).

În continuare, Curtea reține că statul are atât o obligație negativă de a se abține de la orice măsură care ar încălca libertatea de exprimare, cât și o obligație pozitivă de a-și adapta legislația și modalitatea de aplicare a acesteia cu scopul de a da efect libertății de exprimare sub toate aspectele pe care aceasta le presupune.

Astfel, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 82 alin. (2) din Legea nr. 504/2002

nu este întemeiată.

În final, Curtea observă că referirile autorului excepției la modul de aplicare a legii de către Consiliul Național al Audiovizualului și la problemele tehnice și financiare ce rezultă din îndeplinirea obligației prevăzute de dispoziția de lege criticată nu reprezintă chestiuni ce țin de competența Curții Constituționale, astfel încât această critică nu poate fi reținută.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 82 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002 , excepție ridicată de Societatea Comercială Burțilă & Co Electron M.BIT - S.R.L. din Pașcani în Dosarul nr. 12.654/2/2010 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 mai 2012.