Decizia nr. 431/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecătoa

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 227 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Melania Corici în Dosarul nr. 39.056/3/2010 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.361D/2011.

La apelul nominal răspunde pentru partea Melania Sitaru avocatul Victoria Pățit, cu delegație depusă la dosar, și partea Gheorghe Mihai personal și asistată de același avocat, cu delegație la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului prezent, care arată că în speță este vorba de o interpretare greșită a legii din partea autorului excepției. Astfel, solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Arată că dispozițiile de lege criticate nu exclud răspunderea funcționarului public, fiind aplicabile prevederile

Legii nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 28 octombrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 39.056/3/2010, Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 227 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Melania Corici într-o cauză ce are ca obiect soluționarea unei acțiuni în contencios administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că față de restul funcționarilor publici, care răspund personal pentru prejudiciile aduse contribuabililor prin fapta lor culpabilă, funcționarului public din cadrul organului fiscal i se oferă un privilegiu al lipsei de răspundere pentru prejudiciile cauzate. Or, aceasta contravine prevederilor art. 16 alin. (2) din Constituție.

Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. 227 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privindCodul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007. Textul de lege criticat are următorul conținut: "(1) În exercitarea atribuțiilor de serviciu funcționarii publici din cadrul organelor fiscale sunt învestiți cu exercițiul autorității publice și beneficiază de protecție potrivit legii.

(2) Statul și unitățile administrativ-teritoriale răspund patrimonial pentru prejudiciile cauzate contribuabilului de funcționarii publici din cadrul organelor fiscale, în exercitarea atribuțiilor de serviciu."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții, autorul excepției invocă prevederile constituționale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că nu poate fi reținută critica potrivit căreia funcționarului public din cadrul unui organ fiscal i se oferă un privilegiu al lipsei de răspundere pentru prejudiciile cauzate. Astfel,

art. 227 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală prevăd că, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, funcționarii publici din cadrul organelor fiscale sunt învestiți cu exercițiul autorității publice și beneficiază de protecție potrivit legii. Or, potrivit

art. 76 alin. (3) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, răspunderea juridică a acestora (inclusiv a funcționarilor publici din cadrul unui organ fiscal) nu se poate angaja dacă acesta a respectat prevederile legale și procedurile administrative aplicabile autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.

Mai mult, potrivit

art. 76 alin. (1) și (2) din Legea nr. 188/1999 , orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim se poate adresa instanței judecătorești, în condițiile legii, împotriva autorității sau instituției publice care a emis actul sau care a refuzat să rezolve cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, iar, în cazul în care acțiunea se admite și se constată vinovăția funcționarului public, persoana respectivă va fi obligată la plata daunelor, solidar cu autoritatea sau instituția publică.

De asemenea, Curtea reține că, potrivit

art. 16 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cererile în justiție prevăzute de această lege pot fi formulate și personal împotriva persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului ori, după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere. În cazul în care acțiunea se admite, persoana respectivă poate fi obligată la plata despăgubirilor, solidar cu autoritatea publică pârâtă.

În final, Curtea constată că dispozițiile

art. 227 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală nu conțin norme speciale derogatorii de la

Legile nr. 188/1999

și

nr. 554/2004 , astfel încât funcționarului public din cadrul unui organ fiscal i se vor aplica, în ceea ce privește răspunderea, aceleași reguli ca pentru orice alt funcționar public, fără a exista vreo diferență de tratament.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 227 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Melania Corici în Dosarul nr. 39.056/3/2010 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 mai 2012.