Decizia nr. 2/1999

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gheorghe Batranu - procuror

Claudia Miu - magistrat-asistent șef

Pe rol, soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 4 teza a doua din Codul de procedură civilă, invocată de Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiție în Dosarul nr. 1.068/1997 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.

Președintele declara dezbaterile deschise.

La apelul nominal răspunde Nicolae Paicu, procuratorul reclamanților-intimați Sarbu Ilie, Amzulescu Georgeta, Zoller Elena Suzeta și Ștefan Eugenia Angela, lipsind Societatea Comercială "Morarit Service" - S.A. din Craiova și Direcția generală a finanțelor publice și controlului financiar de stat Dolj, pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza aflându-se în stare de judecată, se da cuvântul pe fond reprezentantului Ministerului Public, care solicită admiterea excepției. În sustinere se arata ca dispozițiile art. 330 4 teza a doua din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale, deoarece transfera în competența părților litigante atribuții care, potrivit art. 130 din Constituție, aparțin Ministerului Public.

Luând cuvântul, procuratorul Nicolae Paicu solicita admiterea excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 12 mai 1998, Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 4 teza a doua din Codul de procedură civilă, ridicată de Ministerul Public în Dosarul nr. 1.068/1997 aflat pe rolul acestei instanțe.

În susținerea excepției de neconstituționalitate se arata ca, "întrucât declararea recursului în anulare constituie, conform art. 130 din Constituție, o prerogativa care aparține exclusiv procurorului general, ca reprezentant al Ministerului Public, apare firesc ca retragerea acestei cai extraordinare de atac de către initiatorul ei, conform art. 330 4 teza întâi din Codul de procedură civilă, sa reprezinte un exercițiu al aceleiași atribuții, la indemana aceluiași subiect calificat și având ca efect stingerea litigiului respectiv". De aceea se apreciază ca dispozițiile art. 330 4 teza a doua din Codul de procedură civilă, care permit părților din proces sa ceara continuarea judecații unei cai de atac "pe care nu sunt abilitate sa o declanseze, apar ca neconstituționale, întrucât transfera în competența părților litigante atribuții care, potrivit art. 130 din Constituție, aparțin exclusiv Ministerului Public și se exercită numai prin procurorii constituiți în parchete". Autorul excepției mai susține ca art. 16 alin. (1) din Constituție nu are în vedere egalitatea de tratament juridic a cetățenilor "în raport cu autoritățile publice și nici preluarea de către cetățeni a atribuțiilor care revin respectivelor autorități".

Exprimandu-și opinia asupra excepției, în conformitate cu dispozițiile

art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată, instanța arata ca aceasta este nefondata.

În temeiul dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, s-au solicitat puncte de vedere președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului. În punctul de vedere primit de la Guvern se arata ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 4 teza a doua din Codul de procedură civilă este nefondata, invocandu-se în acest sens practica jurisdicțională a Curții Constituționale. Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr.

47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate, fiind sesizată legal, în conformitate cu dispozițiile art. 144 lit. c) din Constituție și ale

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată.

Potrivit prevederilor art. 330 4 din Codul de procedură civilă, "până la închiderea dezbaterilor procurorul general își poate retrage motivat recursul în anulare. În acest caz, părțile în proces pot cere continuarea judecații". Aceasta dispoziție legală a fost integral atacată, în repetate randuri, pe calea excepției de neconstituționalitate.

Astfel, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, Curtea Constituțională a decis ca dispozițiile art. 330 4 din Codul de procedură civilă sunt constituționale. În considerentele deciziei se precizează ca "art. 330 4 din Codul de procedură civilă arata condițiile în care procurorul general își poate retrage recursul în anulare și consacra totodată dreptul părților din proces de a stărui pentru continuarea judecații. Or, prin aceste prevederi nu poate fi pusă în discuție nici o situație conflictuala cu dispozițiile Constituției". Dispozițiile art. 330 4 teza a doua din Codul de procedură civilă nu au fost atacate cu recurs, astfel încât, sub acest aspect, decizia a rămas definitivă.

Aceeași soluție a constituționalității dispozițiilor art. 330 4 din Codul de procedură civilă a fost pronunțată în mod constant în practica jurisdicțională a Curții.

Ulterior, fiind sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor cuprinse în teza a doua a art. 330 4 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunțat în același sens, respingând excepția. Astfel sunt deciziile nr. 67 și nr. 68 din 16 aprilie 1998, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 26 mai 1998.

Pentru a se pronunța aceasta soluție s-a reținut ca prevederile legale care reglementează recursul în anulare, deci și cele ale art. 330 4 teza a doua din Codul de procedură civilă, sunt elaborate în conformitate cu dispozițiile art. 125 și 128 din Constituție.

Faptul ca recursul în anulare, care se poate exercita numai de procurorul general, este continuat la cererea uneia dintre părți, în cazul în care procurorul general îl retrage, nu încalcă dispozițiile constituționale menționate.

Aceasta nu este o problemă de constituționalitate, ci o chestiune de politica legislativă a autorității legiuitoare, opțiune legislativă care nu poate fi considerată ca neconstitutionala atâta timp cat nu contravine unei prevederi a Constituției.

Având în vedere ca în speta nu au intervenit elemente noi, care să determine reconsiderarea practicii jurisdicționale a Curții, urmează ca excepția privind dispozițiile art. 330 4 teza a doua din Codul de procedură civilă să fie respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA,

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a art. 330 4 teza a doua din Codul de procedură civilă, ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiție în Dosarul nr. 1.068/1997 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 ianuarie 1999.