Decizia nr. 481/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Fănel Voicu în Dosarul nr. 625/229/2011 (număr în format vechi 1.638/2011) al Curții de Apel București - Secția I penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 856D/2011.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, întrucât autorul acesteia ridică o problemă de interpretare și aplicare a legii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 25 mai 2011, pronunțată în Dosarul nr. 625/229/2011 (număr în format vechi 1.638/2011), Curtea de Apel București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320^1 alin. 7 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Fănel Voicu cu ocazia soluționării unei cauze penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 320^1 alin. 7 din Codul de procedură penală încalcă egalitatea în fața legii și a autorităților publice, dreptul la un proces echitabil, imparțialitatea justiției și independența judecătorilor, întrucât limitează efectele procedurii simplificate la aplicarea unei pedepse, excluzând posibilitatea achitării inculpatului. Arată că, prin condiționarea reducerii limitelor de pedeapsă de pronunțarea unei hotărâri de condamnare, se creează premisele unei discriminări între inculpații care au apelat la procedura accelerată, ca urmare a recunoașterii vinovăției, și aceia care nu au înțeles să se judece conform acestei proceduri, deși aceste persoane se găsesc în situații obiectiv identice. Tratamentul juridic aplicat inculpaților care solicită reducerea pedepsei cu o treime este, astfel, incompatibil cu aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ. Instituirea acestui tratament diferit, în funcție de opțiunea inculpaților, nu este justificată de situația diferită în care s-ar afla aceștia, ci de celeritatea soluționării cauzei, nepermițând judecătorului cauzei să adopte hotărârea pe care o consideră corectă.

Curtea de Apel București - Secția I penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile art. 320^1 alin. 7 din Codul de procedură penală nu aduc nicio atingere dispozițiilor din Constituție invocate de autorul excepției. Arată că soluția pronunțată în recurs, respectiv achitarea inculpatului, cu aplicarea art. 320^1 din Codul de procedură penală, demonstrează că instanța poate aprecia și în cazul procedurii simplificate că fapta există și a fost săvârșită de inculpat, dar nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului menționează că, prin

Decizia nr. 1.483 din 8 noiembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011, Curtea a constatat că dispozițiile art. 320^1 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale. Prin urmare, consideră că excepția a devenit inadmisibilă.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 320^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, introduse prin Legea nr. 202/2010

privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, care au următorul cuprins: "Instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Dispozițiile alin. 1-6 nu se aplică în cazul în care acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață."

În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în fața legii și a autorităților publice, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 124 alin. (2) și (3) referitoare la unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției și la independența judecătorilor.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci solicită, în realitate, completarea prevederilor de lege criticate, în sensul reglementării posibilității ca, în cadrul procedurii simplificate, instanța de judecată să pronunțe și o soluție de achitare. O asemenea solicitare nu intră însă în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, conform

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320^1 alin. 7 din Codul de procedură penală este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Fănel Voicu în Dosarul nr. 625/229/2011 (număr în format vechi 1.638/2011) al Curții de Apel București - Secția I penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 mai 2012.