Decizia nr. 475/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 397, art. 399, art. 402 și art. 403 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Iurie Mircea Pădureț în Dosarul nr. 2.684/176/2010 al Judecătoriei Alba Iulia și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 336D/2011.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, deoarece prezența organelor de urmărire penală în procedura revizuirii se explică prin specificul acestei căi de atac, care presupune reluarea procesului penal din faza de urmărire penală, în scopul reparării erorilor judiciare de fapt cuprinse în hotărârile judecătorești definitive.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 1 martie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 2.684/176/2010, Judecătoria Alba Iulia a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 397, art. 399, art. 402 și art. 403 alin. 1 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Iurie Mircea Pădureț cu ocazia soluționării unei cereri de revizuire.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 397, art. 399, art. 402 și art. 403 alin. 1 din Codul de procedură penală încalcă accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare și dreptul la un recurs efectiv, întrucât, pe de o parte, cererea de revizuire se adresează parchetului, și nu instanței de judecată, iar pe de altă parte, admisibilitatea în principiu se examinează de către instanță, în camera de consiliu, fără citarea părților, pe baza probelor strânse în cursul cercetării efectuate de procuror. Consideră că procurorul trebuie să-și exprime opinia doar în cadrul unei proceduri în fața judecătorului și în contradictoriu cu revizuentul, întrucât concluziile depuse de către parchet la instanță, pe baza cărora aceasta se pronunță asupra admisibilității în principiu a cererii de revizuire, influențează ireversibil instanța. Prin urmare, efectuarea de cercetări de către parchet, în condițiile în care ancheta nu este publică, impietează asupra aflării adevărului în mod nemijlocit de către judecător, având în vedere că acesta din urmă are la dispoziție doar concluziile procurorului, fără a putea lua act de poziția revizuentului cu privire la cerere și la cercetările efectuate de procuror.

Judecătoria Alba Iulia apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile art. 397, art. 399, art. 402 și art. 403 alin. 1 din Codul de procedură penală nu aduc nicio atingere dispozițiilor din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate de autorul excepției, atâta vreme cât legiuitorul a asigurat posibilitatea cenzurării actelor procurorului de către instanța de judecată, în condițiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură penală, părțile având dreptul de a-și formula în scris punctul de vedere.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului precizează că își menține punctul de vedere reținut în

deciziile Curții Constituționale nr. 561/2007 , nr. 941/2007 și nr. 570/2008, în sensul că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 397, art. 399, art. 402 și art. 403 alin. 1 din Codul de procedură penală, cu modificările și completările aduse

art. 397, 402 și 403 prin Legea nr. 202/2010

privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 397: "Cererea de revizuire se adresează procurorului de la parchetul de pe lângă instanța care a judecat cauza în primă instanță.

Cererea se face în scris, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază și a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia.

Dacă cererea nu îndeplinește condițiile arătate în alin. 2, procurorul cheamă persoana care a făcut cererea în vederea completării sau precizării acesteia.

Cererea de revizuire adresată direct instanței se trimite pe cale administrativă procurorului competent.";

- Art. 399: "După introducerea cererii de revizuire procurorul ascultă, dacă este cazul, potrivit art. 397 alin. 3, persoana care solicită revizuirea. În cazul când este necesară efectuarea de cercetări pentru a verifica temeinicia cererii de revizuire, procurorul dispune aceasta prin ordonanță.

Totodată, procurorul cere, dacă este necesar, dosarul cauzei.

Pentru efectuarea actelor de cercetare procurorul poate delega organul de cercetare penală. Dispozițiile art. 217 alin. ultim sunt aplicabile.

Termenul de efectuare a actelor de cercetare este de 2 luni și curge de la data introducerii cererii de revizuire.

După efectuarea cercetărilor, procurorul înaintează întregul material împreună cu concluziile sale instanței competente.";

- Art. 402: "La primirea lucrărilor trimise de procuror, președintele instanței fixează termen pentru examinarea admisibilității în principiu a cererii de revizuire, dispunând atașarea dosarului cauzei.";

- Art. 403 alin. 1: "Admisibilitatea în principiu se examinează de către instanță, în camera de consiliu, fără citarea părților și fără participarea procurorului. Instanța examinează dacă cererea de revizuire este făcută în condițiile prevăzute de lege și dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu."

În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție și ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, precum și ale art. 20 referitoare la preeminența tratatelor internaționale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 6 paragraful 1 referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv și ale art. 17 referitoare la interzicerea abuzului de drept din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 397, 399 și 402 din Codul deprocedură penală au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași prevederi din Legea fundamentală și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate și în prezenta cauză, și cu motivări similare. Astfel, prin

Decizia nr. 570 din 15 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 449 din 16 iunie 2008, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată, reținând că aceste prevederi de lege, care instituie reguli privind modul de soluționare a cererii de revizuire, nu sunt de natură să îngrădească dreptul părților de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime și de a beneficia de un proces echitabil. Legislația procesual penală prevede suficiente garanții pentru asigurarea accesului liber la justiție. Astfel, după efectuarea cercetărilor pentru verificarea temeiniciei cererii de revizuire, procurorul înaintează întregul material, împreună cu concluziile sale, instanței competente. Aceasta examinează dacă cererea de revizuire este făcută în condițiile prevăzute de lege și dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu. Din dispozițiile art. 397-406 din Codul de procedură penală rezultă faptul că este obligatorie sesizarea instanței de judecată, care, după verificarea probelor existente, se va pronunța cu privire la temeinicia cererii de revizuire. Prezența organelor de urmărire penală în procedura revizuirii se explică prin specificul acestei căi de atac, al cărei scop îl constituie repararea erorilor judiciare de fapt cuprinse în hotărârile judecătorești definitive. Calea de atac a revizuirii presupune reluarea procesului penal din faza de urmărire penală, restabilirea adevărului putând duce la o altă soluționare a cauzei decât cea dispusă anterior, fiind necesar ca și în această situație fazele procesului penal să fie respectate.

Pe cale de consecință, Curtea a statuat că prevederile art. 397, 399 și 402 din Codul de procedură penală nu aduc atingere principiului liberului acces la justiție, întreaga activitate desfășurată de procuror și de organele de urmărire penală, precum și întregul probatoriu administrat fiind supuse controlului instanței judecătorești.

În același sens este și

Decizia nr. 1.623 din 16 decembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 10 februarie 2011.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 397, art. 399 și art. 402 din Codul de procedură penală, pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

În ceea ce privește pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură penală, care reglementează examinarea admisibilității în principiu a cererii de revizuire, în camera de consiliu, fără citarea părților și fără participarea procurorului, textul de lege criticat nu aduce nicio atingere accesului liber la justiție, dreptului la un proces echitabil și dreptului la apărare. Astfel, legiuitorul a instituit o procedură specială în cadrul căreia instanța examinează dacă cererea de revizuire este făcută în condițiile prevăzute de lege și dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu, cu scopul de a descuraja abuzul de drept prin formularea unor cereri de revizuire care nu îndeplinesc condițiile minimale de validitate și a căror soluționare în ședință publică, cu citarea părților și cu participarea procurorului, ar duce inevitabil la tergiversarea cauzelor. Faptul că părțile nu sunt citate cu ocazia analizării admisibilității în principiu nu echivalează cu o îngrădire a accesului la instanță sau a dreptului la apărare, având în vedere că părțile au posibilitatea de a formula în scris punctul lor de vedere. Eventualele abuzuri ale procurorilor, la care se face referire în motivarea excepției și care constituie, în realitate, cauza nemulțumirii autorului excepției, nu pot constitui motive de neconstituționalitate a textului de lege criticat și, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanța de contencios constituțional.