Decizia nr. 604/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Valentina Mitea în Dosarul nr. 21.398/301/2011 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.308D/2011.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autorul excepției a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

Cauza este în stare de judecată.

Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 20 octombrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 21.398/301/2011, Judecătoria Sectorului 3 București - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Valentina Mitea cu ocazia soluționării plângerii împotriva unei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală încalcă egalitatea în drepturi și accesul liber la justiție, întrucât limitează, în mod nejustificat, sfera persoanelor care pot face plângere la judecător împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecată, excluzând denunțătorii. Astfel, persoanele care sesizează prin denunț organele de urmărire penală cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, potrivit art. 223 din Codul de procedură penală, nefiind vătămate, direct sau indirect, nu au posibilitatea de a solicita instanței verificarea soluției procurorului de netrimitere în judecată.

Judecătoria Sectorului 3 București - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece, pe de o parte, reglementarea categoriilor de persoane care pot formula plângere împotriva soluției de netrimitere în judecată este un atribut exclusiv al legiuitorului, care nu poate face obiectul controlului de constituționalitate, iar, pe de altă parte, analizarea în concret a îndeplinirii condițiilor cerute de art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală pentru a stabili dacă persoana care a făcut plângere este dintre cele vizate de legiuitor prin acest text de lege este atributul exclusiv al instanței de judecată învestite cu soluționarea plângerii formulate în temeiul art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, modificate prin

Legea nr. 356/2006

pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins: "După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Plângerea poate fi făcută și împotriva dispoziției de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi și ale art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, ci urmărește, în realitate, completarea textului de lege criticat, în sensul că și persoanele care sesizează prin denunț organele de urmărire penală cu privire la săvârșirea unei infracțiuni să poată face plângere la judecător împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecată. O asemenea solicitare nu intră însă în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, conform

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

În plus, aprecierea în concret a îndeplinirii condițiilor cerute de lege pentru a stabili dacă persoana care formulează plângere în temeiul art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală este dintre cele vizate de legiuitor reprezintă atributul exclusiv al instanței de judecată învestite cu soluționarea plângerii. Într-adevăr, aspectele ce țin de aplicarea legii nu pot constitui motive de neconstituționalitate a dispozițiilor de lege criticate și, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanța de contencios constituțional, fiind de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului. Curtea reține că a răspunde criticilor autorului excepției în această situație ar însemna o ingerință a Curții Constituționale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituție, potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.

Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Valentina Mitea în Dosarul nr. 21.398/301/2011 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 iunie 2012.