Decizia nr. 460/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Gagu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 31 alin. (1) și (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, excepție ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 10.008/2/2010 și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.295D/2011.

La apelul nominal răspunde partea Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, reprezentată prin consilierul juridic Mihaela Jugaru, cu delegație depusă la dosar. Lipsește cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că partea Marilena Bogdan a transmis la dosar note scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate. În acest sens, depune la dosar note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că procedura privind acțiunea în constatarea calității de lucrător sau colaborator al Securității beneficiază de garanțiile necesare desfășurării sale în condiții rezonabile, cu respectarea drepturilor procesuale ale părților implicate. De asemenea, subliniază că, în cadrul procesului, expertiza grafoscopică nu are o poziție privilegiată în raport cu alte probe, aprecierea ansamblului probelor administrate în cauză revenind instanței judecătorești. Invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cu referire la Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, și Hotărârea din 27 octombrie 2009, pronunțată în Cauza Haralambie împotriva României, precum și "Setul actualizat de principii pentru apărarea și promovarea drepturilor omului prin lupta împotriva impunității", emis de Organizația Națiunilor Unite (ONU Doc. E/CN.4/2005/102/anexa 1).

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 5.186 din 19 septembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 10.008/2/2010, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 31 alin. (1) și (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

Excepția a fost ridicată de instanța judecătorească, din oficiu, într-o cauză având ca obiect o acțiune în constatare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate instanța judecătorească susține că prevederile de lege criticate contravin dreptului la apărare. Astfel, instanța judecătorească reține că o componentă a dreptului la apărare constă în posibilitatea recunoscută tuturor subiecților de drept de a-și formula apărările într-un proces civil prin administrarea de probe în condițiile legii, iar acuzațiile în materie civilă aduse împotriva unei persoane trebuie să aibă la bază același principiu al legalității probelor, principiu care se subsumează dreptului la apărare, ca o garanție a acestuia.

Pe de altă parte, susține că prevederile legale criticate sunt în contradicție cu art. 11 din actul normativ menționat anterior, potrivit căruia la dosarul cauzei, în cadrul acțiunii în constatarea calității de lucrător sau colaborator al Securității, se depun copii certificate de pe documentele aflate în arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), documentele originale putând fi consultate la arhiva CNSAS.

Or, în prezenta cauză, depunerea unor înscrisuri de către reclamantă (CNSAS), care nu se mai regăsesc în materialitatea acestora, fiind doar pe suport microfilm, neputând fi aplicate în privința acestora prevederile art. 139 din Codul de procedură civilă, coroborate cu cele ale

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 , este de natură să încalce dreptul la apărare al reclamantei, precum și principiul legalității probelor, principiu care se subsumează dreptului la apărare, ca o garanție a acestuia.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile

art. 31 alin. (1) și (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

sunt constituționale. Potrivit punctului său de vedere, competența de gestionare a arhivelor acordată CNSAS nu îngrădește dreptul la apărare, întrucât CNSAS nu a dobândit prin prevederile legale criticate dreptul de a stabili calitatea de colaborator al Securității. Astfel, într-o acțiune în constatare promovată de CNSAS, revine instanței de judecată obligația de a cerceta cauza prin stabilirea pe bază de probe a situației de fapt, de a administra tot probatoriul pe baza căruia să pronunțe soluția, precum și de a soluționa cauza, aplicând textul de lege la situația de fapt. Instanța este datoare să examineze concludența probei, în virtutea prevederilor art. 167 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care o obligă să încuviințeze numai acele probe care pot duce la dezlegarea cauzei.

În plus, aspectele invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate, potrivit cărora acest angajament de colaborare cu Securitatea nu mai există în materialitatea sa, ci doar pe suport microfilm, ceea ce împiedică efectuarea unei expertize grafoscopice, nu reprezintă o problemă de constituționalitate, ci de interpretare și aplicare a legii de către instanțele judecătorești.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 31 alin. (1) și (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 293/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008. Prevederile

art. 31 alin. (1) și (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

au următorul cuprins:

"(1) Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității continuă să preia în gestiune toate documentele privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, precum acte, dosare, registre, înregistrări foto, video, audio și informatice, baze de date, inclusiv dosarele de cadre ale ofițerilor și subofițerilor de Securitate și ale ofițerilor acoperiți, identificați cu activitate prin care au fost suprimate sau îngrădite drepturi și libertăți fundamentale ale omului, în scopul susținerii puterii totalitare comuniste, potrivit prezentei ordonanțe de urgență.

[...]

(5) Drepturile și obligațiile prevăzute la alin. (1)-(4) se referă și la instrumentele de evidență, adică indexuri, cartoteci, registre de evidență a rețelei informative, registre privind aprobarea folosirii membrilor de partid în munca de securitate, registre-inventar ale arhivelor, procese-verbale de distrugere sau de constatare a dispariției dosarelor, indiferent de suportul lor, precum și la înregistrările audio și video, dischete, hard diskuri, fotografii, filme și microfilme."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 24 privind dreptul la apărare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prevederile legale criticate, care fac parte din

cap. IV al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008 , "Dispoziții finale și tranzitorii", reglementează preluarea în gestiune de către CNSAS a tuturor documentelor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de ordonanța de urgență.

Astfel, Curtea reține că prevederile legale în discuție corespund atribuțiilor pe care această autoritate le exercită în conformitate cu art. 14 din ordonanța de urgență. Spre exemplu, CNSAS asigură exercitarea dreptului de acces la propriul dosar, constând în studierea nemijlocită a dosarului și eliberarea de copii ale actelor dosarului și ale altor înscrisuri care privesc propria persoană; organizează și desfășoară activități formativ-educative și sprijină cercetările, prin conferințe și expoziții, în vederea consemnării istorice a activităților represive ale regimului comunist, precum și editarea de studii științifice și documentare; pune la dispoziția cercetătorilor acreditați de Colegiul CNSAS documente și informații complete cu privire la structura, componența, metodele și activitățile Securității etc.

În aceste condiții, Curtea constată că prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

s-a instituit un regim special de gestionare, de către CNSAS, a dosarelor întocmite de organele securității, acestea aparținând fondului arhivistic național și reprezentând o importantă sursă pentru documentare în scopul restabilirii adevărului istoric începând cu anul 1945 (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 465 din 20 septembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 921 din 14 octombrie 2005).

Pe de altă parte, Curtea reține că prevederile legale criticate nu instituie sub niciun aspect reguli procedurale în privința probelor, în temeiul cărora instanța judecătorească pronunță soluția cu privire la acțiunea în constatarea calității de lucrător sau colaborator al Securității. Reguli privind competența și procedura de judecată referitoare la soluționarea acțiunii în constatarea calității de lucrător sau colaborator al Securității se regăsesc la art. 11 din ordonanța de urgență. Aceste prevederi permit instanței de contencios administrativ ca, în cadrul acțiunii în constatare cu care a fost sesizată, să uzeze de toate mijloacele procedurale legale pentru stabilirea adevărului în cadrul procesului. O practică contrară ar încălca regulile procedurale în temeiul cărora instanța de judecată administrează dovezi care să ducă la dezlegarea pricinii și, în final, la înfăptuirea justiției.

Așadar, într-o acțiune în constatare a calității de colaborator, promovată de CNSAS, revine instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul pe baza căruia să pronunțe soluția, iar constatarea calității de colaborator al Securității trebuie să fie rezultatul unei analize minuțioase din partea instanței asupra întregului material probator.

În aceste condiții, Curtea constată că argumentele de neconstituționalitate invocate în cauză sunt elaborate prin prisma unui raționament care implică probleme de interpretare și aplicare a legii, sub aspectul admisibilității, administrării și aprecierii probelor în cursul acțiunii în constatare a calității de lucrător sau colaborator al Securității.

Astfel cum arată și Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, faptul că angajamentul de colaborare cu Securitatea nu mai există în materialitatea sa, ci doar pe suport microfilm, ceea ce împiedică efectuarea unei expertize grafoscopice, nu reprezintă o problemă de constituționalitate, ci de interpretare și aplicare a legii de către instanțele judecătorești.

Într-o atare situație, jurisprudența Curții Constituționale este constantă în a preciza că problemele de interpretare și aplicare a legii nu intră în atribuțiile instanței de contencios constituțional, fiind atributul instanțelor judecătorești (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 1.391 din 20 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 25 ianuarie 2012).

Totodată, faptul că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

nu instituie reguli derogatorii de la normele Codului de procedură civilă în privința sistemului probator nu este de natură să contravină dreptului la apărare. A stabili astfel de reguli presupune, în prezent, o modificare a prevederilor actului normativ, ceea ce excedează competenței Curții Constituționale. În acest sens, dispozițiile

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

stabilesc regula conform căreia "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

În sfârșit, Curtea constată că nu are relevanță în ceea ce privește controlul de constituționalitate, nici critica privind necorelarea dintre prevederile legale criticate și cele ale

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 . În jurisprudența sa, Curtea a statuat că numai autoritatea legiuitoare are competența de a asigura coordonarea legislației și de a elimina eventualele necorelări existente în sistemul legislativ, având în vedere dispozițiile art. 58 alin. (1) din Constituție [actualul

art. 61 alin. (1) ] (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 156 din 12 octombrie 1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 12 ianuarie 2000).

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 31 alin. (1) și (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, excepție ridicată, din oficiu, de instanța judecătorească în Dosarul nr. 10.008/2/2010 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 mai 2012.