Decizia nr. 580/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (3) și ale anexei nr. 4 la

Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, excepție ridicată direct de Avocatul Poporului și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 850D/2012.

La apelul nominal răspunde domnul Gheorghe Iancu, Avocatul Poporului, cu delegație depusă la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul Avocatului Poporului, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. În acest sens arată că, în forma actuală, dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece sunt lipsite de claritate și precizie. Interpretarea greșită a acestor dispoziții este generată de conținutul lor, prin diferite calificări și sancționări ale faptei de a circula fără rovinietă valabilă, precum și prin aplicarea unor amenzi și tarife de despăgubire disproporționate și excesive în raport cu pericolul social al faptei săvârșite. Consideră că aceste dispoziții legale ar deveni constituționale numai în măsura în care ar conține elemente clare și previzibile privind regimul juridic al contravenției și ar reglementa tariful de despăgubire în concordanță cu elementele de individualizare a faptelor contravenționale. Depune note scrise la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudența în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Adresa nr. 4.113/1.6 din 20 aprilie 2012, înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 2.813 din 23 aprilie 2012, în temeiul prevederilor art. 146 lit. d) teza finală din Constituție, Avocatul Poporului a ridicat direct excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (3) și ale anexei nr. 4 la

Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că "instanța de contencios constituțional ar trebui să sancționeze lipsa de previzibilitate a art. 8 alin. (3) și anexei nr. 4 la

Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 , modificată și completată, determinată de inexistența unor reglementări clare și precise în privința naturii juridice a tarifului de despăgubire și modalității de aplicare a dispozițiilor privind plata acestuia, astfel încât persoanele împuternicite și autoritățile publice chemate să aplice norma criticată să nu mai fie puse în situația de a stabili, în mod aleatoriu, aceste aspecte, iar destinatarii normei juridice să își poată regla conduita la exigențele actului normativ în cauză". Observă că art. 8 alin. (3) din ordonanță "nu îndeplinește cerințele de previzibilitate impuse de art. 1 alin. (5) din Constituție, întrucât nu reglementează, într-o manieră clară și previzibilă, natura juridică a tarifului de despăgubire și nici modalitatea de aplicare a dispozițiilor privind plata acestuia". Totodată, arătând că "argumentele de neconstituționalitate se întemeiază pe aspecte ce țin de aplicarea și interpretarea legii", consideră că în materia contravențiilor "este necesar să existe o legislație clară, precisă, adecvată, proporțională, care să nu dea naștere la interpretări și aplicări diferite din partea persoanelor împuternicite și a autorităților publice cu atribuții în aplicarea normei contravenționale și de verificare a legalității aplicării acesteia."

Autorul excepției consideră că între dispozițiile de lege criticate și anexele nr. 1 și 4 la

Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

se poate constata "existența unei identități între cuantumul tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale pentru durata de 12 luni, pe de o parte, și cuantumul tarifului de despăgubire aplicabil în cazul lipsei rovinietei valabile, pe de altă parte, pentru toate categoriile de vehicule menționate în anexe".

În conformitate cu dispozițiile

art. 33 din Legea nr. 47/1992 , sesizarea a fost transmisă președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise ale autorului excepției, susținerile Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) teza finală din Constituție și celor ale art. 1 alin. (1),

art. 2, 3, 10 și 29-33 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată direct de Avocatul Poporului.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 8 alin. (3) și ale anexei nr. 4 la

Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 424/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2002, cu modificările și completările ulterioare.

Dispozițiile de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 8 alin. (3): "Contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4.";

- "Anexa nr. 4 - Cuantumul tarifului de despăgubire aplicabil în cazul lipsei rovinietei valabile

Tipul vehiculului

Tarif de

despăgubire

- euro -

A

Autoturisme

28

B

Vehicule de transport marfă cu 0,0 t mai mic decât

MTMA mai mic sau egal cu 3,5 t

96

C

a) Vehicule de transport marfă cu 3,5 t mai mic decât

MTMA mai mic sau egal cu 7,5 t

b) Vehicule de transport persoane cu mai mult de 9

locuri pe scaune (inclusiv conducătorul auto) și

maximum 23 de locuri pe scaune (inclusiv conducătorul

auto)

320

D

a) Vehicule de transport marfă cu 7,5 t mai mic decât

MTMA mai mic decât 12,0 t

b) Vehicule de transport persoane cu mai mult de 23 de

locuri pe scaune (inclusiv conducătorul auto)

560

E

Vehicule de transport marfă cu MTMA mai mare sau egal

cu 12,0 t, cu maximum 3 axe (inclusiv)

720

F

Vehicule de transport marfă cu MTMA mai mare sau egal

cu 12,0 t, cu minimum 4 axe (inclusiv)

1.210"

Potrivit

art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 , aceasta "transpune Directiva Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene nr. 62/1999/CE din 17 iunie 1999, cu privire la taxarea vehiculelor de transport marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri, publicată în Jurnalul Oficial al Comunității Europene nr. L 187/42 din 20 iulie 1999, numai în ceea ce privește tarifarea utilizării infrastructurii de transport rutier".

Autorul excepției de neconstituționalitate susține, în esență, că aceste dispoziții de lege nu îndeplinesc "cerințele de previzibilitate impuse de art. 1 alin. (5) din Constituție, întrucât nu reglementează, într-o manieră clară și previzibilă, natura juridică a tarifului de despăgubire și nici modalitatea de aplicare a dispozițiilor privind plata acestuia". Apreciază că în materia contravențiilor "este necesar să existe o legislație clară, precisă, adecvată, proporțională, care să nu dea naștere la interpretări și aplicări diferite din partea persoanelor împuternicite și a autorităților publice cu atribuții în aplicarea normei contravenționale și de verificare a legalității aplicării acesteia".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că asupra constituționalității dispozițiilor de lege atacate în raport cu critici similare s-a pronunțat prin

Decizia nr. 57 din 26 ianuarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2012, statuând că acestea sunt constituționale.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că, prin

Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 , legiuitorul a instituit obligația plății unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor, pentru toate vehiculele înmatriculate. Neachitarea acestui tarif reprezintă contravenție și se sancționează cu amendă, limitele acesteia fiind stabilite în funcție de tipul vehiculului și fiind cuprinse în anexa nr. 2 la ordonanță.

Textul de lege criticat prevede că în sarcina contravenientului se reține, distinct de sancțiunea amenzii, și obligația de a achita, cu titlu de tarif de despăgubire, o anumită sumă de bani, precizată în anexa nr. 4 la ordonanță, în funcție de tipul vehiculului care a fost folosit fără a deține rovinieta valabilă, adică în lipsa documentului sau înregistrării în format electronic care atestă achitarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.

Potrivit deciziei sus-menționate, "obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România".

De asemenea, Curtea a reținut că, "potrivit

art. 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, actele normative pot cuprinde, pe lângă amenda contravențională ca sancțiune de drept administrativ, și tarife de determinare a despăgubirilor pentru prejudiciile pricinuite prin săvârșirea contravenției. Ținând cont de acest cadru general, reprezentat de

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , legiuitorul a prevăzut, prin

Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 , obligația plății unui tarif de despăgubire fix, pe categorii de autovehicule, în sarcina utilizatorilor români și străini ai rețelei de drumuri naționale din România ce se află în administrarea Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România".

Prin aceeași decizie, Curtea a constatat că impunerea achitării concomitente a unei amenzi contravenționale și a unui tarif de despăgubire se justifică prin posibilitatea cumulării răspunderii contravenționale cu răspunderea civilă delictuală. Astfel, dacă în cazul răspunderii contravenționale se urmărește sancționarea unei conduite ilicite, prin stabilirea răspunderii civile se tinde la repararea prejudiciului produs unui anumit subiect de drept, în speță Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, persoană juridică de interes strategic național, care desfășoară, în principal, activități de interes public național în domeniul administrării drumurilor naționale și autostrăzilor. De aceea, Curtea a statuat că "stabilirea pe cale legală a tarifului de despăgubire se impune în vederea asigurării unei modalități eficiente de recuperare a prejudiciului suferit, în considerarea importanței protejării rețelei de drumuri naționale din România și a necesității menținerii acesteia într-o stare care să ofere deopotrivă siguranță circulației și condiții optime pentru desfășurarea traficului rutier".

În legătură cu invocarea, în susținerea criticii de neconstituționalitate, a principiului general al legalității și principiului stabilității și securității raporturilor juridice, Curtea reține că prin

Decizia nr. 404 din 10 aprilie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 6 mai 2008, a statuat că, deși nu sunt în mod expres consacrate de Constituție, aceste principii se deduc atât din prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3), potrivit cărora România este stat de drept, democratic și social, cât și din preambulul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa.

În ceea ce privește aspectele invocate de autorul excepției referitoare la criteriile de claritate, precizie, previzibilitate și predictibilitate pe care normele juridice trebuie să le îndeplinească, Curtea reține că dispozițiile de lege criticate sunt redactate într-o manieră clară, lipsită de orice echivoc, de natură să satisfacă aceste cerințe, în acord deplin cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat, de exemplu prin Hotărârea din 20 mai 1999, pronunțată în Cauza Rekvenyi contra Ungariei, că previzibilitatea consecințelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolută, întrucât, oricât de dorită ar fi aceasta, ea ar da naștere unei rigidități excesive a reglementării.

De asemenea, în jurisprudența sa, concretizată în Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni contra României, precum și hotărârile din 25 mai 1993 și din 20 mai 1999, pronunțate în cauzele Kokkinakis împotriva Greciei și Cantoni contra Franței, instanța europeană a arătat că însemnătatea noțiunii de previzibilitate depinde în mare măsură de contextul textului de lege, de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și calitatea destinatarilor săi.

Previzibilitatea legii nu se opune ca persoana interesată să fie nevoită să recurgă la o bună consiliere pentru a evalua, la un nivel rezonabil în circumstanțele cauzei, consecințele ce ar putea decurge dintr-o anumită acțiune.

Totodată, din cauza principiului generalității legilor, conținutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. De aceea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puțin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă și a se putea adapta la schimbările de situație.

Interpretarea și aplicarea unor asemenea texte de lege depind de practică, astfel că funcția decizională acordată instanțelor de judecată servește tocmai pentru a îndepărta îndoielile ce ar putea exista în privința interpretării normelor, ținând cont de evoluțiile practicii cotidiene, cu condiția ca rezultatul să fie coerent.

Prin urmare, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece motivele invocate de autorul acesteia relevă probleme de interpretare și aplicare a legii.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (3) și ale anexei nr. 4 la

Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, excepție ridicată direct de Avocatul Poporului.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 mai 2012.