Decizia nr. 486/2012

Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1-5 și
art. 12 din Legea nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ale
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011
pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la
art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Nicu Vintilă în Dosarul nr. 17.230/63/2011 al Tribunalului Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.340D/2011.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.341D/2011, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Marin Lungu în Dosarul nr. 17.224/63/2011 al Tribunalului Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării cauzelor.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 14 și al
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 1.341D/2011 la Dosarul nr. 1.340D/2011, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 4 noiembrie 2011, pronunțate în dosarele nr. 17.230/63/2011 și nr. 17.224/63/2011, Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 1-5 și
art. 12 din Legea nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ale
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011
pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la
art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de contestatorii Nicu Vintilă și de Marin Lungu în cauze având ca obiect soluționarea unor contestații la decizii de recalculare a pensiei de serviciu, emise în baza
Legii nr. 96/2006
privind Statutul deputaților și al senatorilor.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prin adoptarea
Legii nr. 96/2006
s-au transpus în dreptul intern directivele nr. 86/378/CEE și nr. 96/97/CE, iar România, ca stat membru al Uniunii Europene, "a recunoscut implementarea în sistemul național de pensii a pensiilor de serviciu, ca drepturi conferite cetățenilor săi". Prin stabilirea dreptului la pensie pentru anumite categorii profesionale, legiuitorul a avut la bază principiile și regulile obligatorii, precum și incompatibilitățile și interdicțiile stabilite în exercitarea funcțiilor sale, fiind imperios necesară o legislație care să vegheze ca statutul și remunerația senatorilor și deputaților să fie pe măsura demnității acestora.
O primă critică de neconstituționalitate a noii legislații vizează încălcarea principiului neretroactivității legii, prevăzut la art. 15 alin. (2) din Constituție. În acest sens, invocă
deciziile Curții Constituționale nr. 375/2005 , nr. 120/2007 și nr. 57/2006, prin care s-a stabilit că orice prevedere nouă poate fi aplicată numai de la data intrării sale în vigoare și că, în cazurile în care din recalculare rezultă un cuantum mai mare al pensiei, se va plăti acesta, iar dacă noul cuantum este mai mic, se va acorda în continuare pensia anterior stabilită și aflată în plată, fără a se aduce vreo atingere drepturilor legale câștigate anterior. Acest principiu este reluat și în
art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000
privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
În concluzie, prin recalcularea pensiei speciale în baza noii legi, drept câștigat în baza legilor speciale, în speță a
Legii nr. 96/2006
și a
Legii nr. 303/2004
privind statutul judecătorilor și procurorilor, se realizează o abrogare indirectă a legilor speciale aplicabile. Or, având în vedere importanța și natura acestor legi privind statutul deputaților și al senatorilor, precum și stabilirea indemnizației și a celorlalte drepturi ale acestora, legi care se pot adopta doar în procedura prevăzută pentru legi organice, competența de legiferare în domeniul legilor organice nu poate fi delegată de către Parlament. Din analiza prevederilor art. 73, 114 și 115 din Constituție, reiese că adoptarea unei legi ordinare prin angajarea răspunderii Guvernului și a unei ordonanțe de urgență care să reglementeze stabilirea pensiilor și a modalității de calcul al acestora s-a făcut cu încălcarea competenței de legiferare, întrucât delegarea legislativă nu se putea realiza.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să se bucure efectiv de acestea pentru perioada în care sunt prevăzute de lege.
Mai mult, aceste acte normative instituie o reglementare paralelă privind stabilirea pensiilor speciale, ceea ce contravine dispozițiilor
Legii nr. 24/2000
privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, care consacră principiul unicității reglementării în materie și evitarea paralelismului legislativ.
Întrucât noua legislație desființează un drept câștigat, iar din acțiunile Guvernului reiese că așa-zisa "măsură temporară" a devenit o realitate ireversibilă, nesocotind legile speciale și încălcând grav principiul supremației legii, se realizează o ingerință nepermisă în dreptul de proprietate, care echivalează cu o expropriere, ceea ce aduce atingere art. 44 din Constituție, art. 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, și anume Hotărârea din 18 octombrie 2005, pronunțată în Cauza Banfield împotriva Regatului Unit, Hotărârea din 16 septembrie 1996, pronunțată în Cauza Gaygusuz împotriva Austriei, Hotărârea din 22 octombrie 1996, pronunțată în Cauza Stubbings și alții împotriva Regatului Unit, Hotărârea din 18 februarie 2009, pronunțată în Cauza Andrejeva împotriva Letoniei, Hotărârea din 12 aprilie 2006, pronunțată în Cauza Muller împotriva Austriei.
Totodată, desființarea unui drept câștigat prin lege organică, respectiv dreptul la pensie, încalcă și prevederile art. 47 alin. (2) din Constituție.
De asemenea, arată că desființarea pensiei de serviciu contravine și prevederilor art. 53 din Constituție, nefiind îndeplinite condițiile pentru restrângerea exercițiului unui drept fundamental. Astfel, nu a existat un scop legitim pentru măsura desființării pensiei de serviciu, nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul propus, iar restrângerea nu are un caracter temporar. Totodată, invocă Hotărârea din 12 octombrie 2004, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, și arată că textul art. 53 din Constituție trebuie interpretat în concordanță cu art. 15 și 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Mai mult, autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prevederile criticate contravin și principiului nediscriminării, astfel cum este prevăzut de art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece măsura prevăzută de acestea nu se aplică pentru toți cetățenii țării, ci doar pentru o anumită categorie socială.
În final, susțin că Guvernul nu se putea substitui atribuțiilor Președintelui României și Parlamentului pentru a lua măsuri de austeritate implicând securitatea națională, decât prin încălcarea art. 53 și 93 din Constituție.
Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că textele de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece contravin art. 15 alin. (2) și art. 44 alin. (1) din Constituție.
În acest sens, apreciază că, întrucât noua reglementare aduce atingere modalității în care legea anterioară a constituit dreptul la pensie al contestatarului, cu consecințe drastice asupra cuantumului pensiei, se poate conchide că aceasta încalcă principiul neretroactivității legii. Atunci când dreptul la pensie a fost stabilit prin decizie, în temeiul unei legi, statul recunoaște și își asumă această obligație, pe care trebuie să o respecte. Invocă, în acest sens,
deciziile Curții Constituționale nr. 3/1993 , nr. 173/2001, nr. 46/2002, nr. 375/2005, nr. 57/2006, nr. 120/2007, nr. 278/2007 și nr. 656/2007.
Dreptul statului de a legifera nu înseamnă și dreptul acestuia de a fi absolut și discreționar, ci înseamnă, în primul rând, a respecta normele legale în vigoare și așteptarea legitimă a persoanelor cărora li se adresează. "Inconsistența și contradictorialitatea procesului legislativ trebuie contracarate, iar nu încurajate de Curtea Constituțională; în caz contrar, statul de drept este supus unui proces continuu de eroziune al cărui rezultat conduce în mod evident la abuzul de drept și apariția statului de natură totalitaristă".
În ceea ce privește dispozițiile art. 44 alin. (1) din Constituție, consideră că decizia de pensionare este un titlu de creanță dobândit de contestator față de stat, pe care acesta este obligat să îl execute în timp, prin prestații succesive. Legea specială care a reglementat pensia de serviciu a avut în vedere acordarea unei "compensații" unor categorii socioprofesionale supuse unui statut special tocmai pentru a contrabalansa interdicțiile și îngrădirile impuse acestora, una dintre ele vizând interdicția de a desfășura alte activități prin care să își întregească venitul. Având în vedere rațiunile care au stat la baza recunoașterii acestei "compensații", nu se poate susține cu temei că statul ar avea posibilitatea să intervină ulterior pe cale legislativă și să anihileze pensiile speciale în plată, deoarece, la momentul constituirii sale, dreptul la pensie specială nu era condiționat de existența resurselor financiare ale statului. Prin urmare, instanța apreciază că intervenția ulterioară a statului asupra componentelor dreptului la pensie aflat în plată, având ca finalitate o reducere substanțială a cuantumului pensiei, încalcă dispozițiile art. 44 alin. (1) din Constituție.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă
deciziile Curții Constituționale nr. 1.264/2011 , nr. 1.269/2011, nr. 1.268/2011, nr. 1.270/2011, nr. 1.285/2011, nr. 1.284/2011, nr. 1.381/2011, nr. 1.382/2011, nr. 871/2010 și nr. 1.237/2010.
În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate extrinsecă a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 , apreciază că acestea sunt nefondate, deoarece, astfel cum rezultă și din preambulul acestei ordonanțe, scopul revizuirii este acela "de a se stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie pe care persoanele vizate de prezenta ordonanță de urgență sunt îndreptățite să le primească, astfel încât acestea să aibă posibilitatea să identifice și să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale". Prin urmare, lipsa identificării documentelor necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare, impactul negativ al acestei situații asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor
Legii nr. 119/2010
prevăzuți la art. 1 lit. c)-h), necesitatea stabilirii unei etapizări a procesului de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivității, în scopul de a nu sancționa persoanele care, fără a avea vreo culpă, nu au reușit în intervalul inițial pus la dispoziție de legiuitor prin
Legea nr. 119/2010
să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii cariere, relevă situația deosebită creată ca urmare a intrării în vigoare a
Legii nr. 119/2010 , respectiv conversia sistemului de pensii speciale în pensii bazate în exclusivitate pe principiul contributivității. Așadar, la data adoptării ordonanței de urgență criticate a existat, pe de-o parte, o "situație extraordinară", iar, pe de altă parte, măsurile în cauză nu sufereau amânare, neexistând vreun alt instrument legislativ ce ar fi putut fi folosit în scopul evitării rapide a consecințelor negative sus-menționate. În concluzie, ordonanța de urgență criticată nu afectează - în înțelesul noțiunii de "a afecta" astfel cum a fost stabilit de Curtea Constituțională prin
Decizia nr. 1.189/2008
- vreun drept constituțional consacrat, deoarece măsurile din cuprinsul acestui act normativ sunt de natură a ocroti, iar nu a vătăma sau încălca drepturi fundamentale.
În final, referitor la natura juridică a ordonanțelor de urgență, invocă
deciziile Curții Constituționale nr. 5/2001 , nr. 173/2001, nr. 260/2001, nr. 46/2002 și nr. 285/2006, prin care s-a stabilit că ordonanțele de urgență au putere de lege, fiind "acte legislative" și, prin urmare, pot conține norme de reglementare primară.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.
În ceea ce privește raportarea la art. 15 alin. (2) din Constituție, apreciază că această critică nu poate fi primită, deoarece o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că, în aceste cazuri, legea nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare.
Cât privește critica de neconstituționalitate raportată la art. 44 din Constituție, apreciază că și aceasta este neîntemeiată, deoarece recalcularea pensiilor speciale nu are semnificația atingerii dreptului de proprietate. Pensiile speciale, nefiind un privilegiu, ci fiind instituite de legiuitor în considerarea unui anumit statut special al categoriei profesionale respective, pot fi eliminate doar dacă există o rațiune suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestațiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, în cazul de față, o atare rațiune este atât situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, cât și necesitatea reformării sistemului de pensii, prin eliminarea inechităților din sistem, utilizându-se algoritmul de calcul prevăzut de legislația în domeniul asigurărilor sociale, în scopul asigurării egalității de tratament pentru toți beneficiarii sistemului public de pensii.
În final, invocă
Decizia Curții Constituționale nr. 873/2010 .
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1-5 și
art. 12 din Legea nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, și ale
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011
pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la
art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011.
Dispozițiile criticate din
Legea nr. 119/2010
au următorul conținut:
- Art. 1: "Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul
Legii nr. 19/2000
privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare:
a) pensiile militare de stat;
b) pensiile de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor;
c) pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea;
d) pensiile de serviciu ale personalului diplomatic și consular;
e) pensiile de serviciu ale funcționarilor publici parlamentari;
f) pensiile de serviciu ale deputaților și senatorilor;
g) pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă;
h) pensiile de serviciu ale personalului Curții de Conturi.";
- Art. 2: "(1) Pensiile de serviciu anticipate și anticipate parțiale dintre cele prevăzute la
art. 1 devin pensii pentru limită de vârstă în înțelesul Legii nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare.
(2) Pensiile anticipate de serviciu dintre cele prevăzute la art. 1 lit. c) și f) devin pensii pentru limită de vârstă în înțelesul
Legii nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare.
(3) Pensiile de invaliditate și pensiile de urmaș dintre cele prevăzute la art. 1 devin pensii de invaliditate, respectiv pensii de urmaș, în înțelesul
Legii nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare.
(4) Pensiile de serviciu, altele decât cele menționate la alin. (1)-(3), dintre cele prevăzute la
art. 1, devin pensii pentru limită de vârstă în înțelesul Legii nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare.";
- Art. 3: "(1) Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de
Legea nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare.
(2) În situația pensiilor dintre cele prevăzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determină considerându-se a fi îndeplinite condițiile de acordare prevăzute de
Legea nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare.
(3) În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se elaborează metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.";
- Art. 4: "(1) Recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituțiile în evidența cărora se află persoanele beneficiare, după cum urmează:
a) într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b);
b) într-o perioadă de 30 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. c)-h).
(2) Cuantumul pensiilor recalculate potrivit prevederilor alin. (1) se stabilește în baza punctajului mediu anual, determinat potrivit prevederilor
Legii nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare, și se plătește de la data de întâi a lunii următoare expirării perioadei de recalculare prevăzute la alin. (1) lit. a) sau b), după caz.";
- Art. 5: "(1) Prevederile art. 3 și 4 se aplică în mod corespunzător și pensiilor stabilite potrivit prevederilor
Legii nr. 164/2001
privind pensiile militare de stat, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale
Legii nr. 179/2004
privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare.
(2) Pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) sau b), punctajul mediu anual realizat se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale ale persoanelor la 20 de ani reprezentând stagiul complet de cotizare.
(3) La cuantumul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. a) sau b), stabilite ca urmare a procesului de recalculare, se aplică prevederile
art. 11 teza a III-a din Legea nr. 80/1995
privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare.
(4) În cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și pentru care nu pot fi dovedite venituri de natură salarială, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut pe economie din perioadele respective.";
- Art. 12: "Persoanele ale căror drepturi la pensie sunt stabilite, în condițiile legii, ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi supuse automat procesului de recalculare, astfel cum este reglementat de prezenta lege."
Autorii excepției de neconstituționalitate consideră că textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziții constituționale: art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (2) referitor la dreptul la pensie, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți, art. 73 privind categoriile de legi, art. 93 privind măsurile excepționale pe care le poate institui Președintele României, art. 114 privind angajarea răspunderii Guvernului, art. 115 privind delegarea legislativă. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
I. Examinând excepția de neconstituționalitate, sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, Curtea constată că, în cauza de față, obiectul litigiilor în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate îl reprezintă contestațiile depuse de Nicu Vintilă și Marin Lungu la deciziile privind recalcularea pensiei de serviciu de care beneficiau în baza
Legii nr. 96/2006
privind statutul deputaților și al senatorilor.
Ținând cont de prevederile
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia", Curtea constată că numai dispozițiile art. 1 lit. f), art. 2-5 și
art. 12 din Legea nr. 119/2010
și ale
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011
au legătură cu soluționarea litigiilor, acestea referindu-se la pensiile de serviciu ale deputaților și senatorilor. Celelalte dispoziții ale
art. 1 din Legea nr. 119/2010 , cuprinse în lit. a)-e), g) și h), se referă la pensiile de serviciu ale altor categorii socioprofesionale și, prin urmare, nu au legătură cu soluționarea litigiilor în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate.
În consecință, Curtea va respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 lit. a)-e), g) și h) din Legea nr. 119/2010 , ca inadmisibilă.
II. Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. f), art. 2-5 și
art. 12 din Legea nr. 119/2010
și ale
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 , Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
Legii nr. 119/2010 , prin raportare la aceleași prevederi constituționale ca și cele invocate în cauza de față, prin
Decizia nr. 1.481 din 8 noiembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 17 ianuarie 2012, și prin
Decizia nr. 1.423 din 20 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 14 decembrie 2011, constatând constituționalitatea acestora.
Curtea, prin
Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a statuat, în esență, că "pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, și anume: pensia contributivă și un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială". Acordarea acestui supliment, neavând ca temei contribuția la sistemul de asigurări sociale, "ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, ca element constitutiv al acestuia".
Prin urmare, dobândirea dreptului la pensie specială "nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție. [... ] Conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă, nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita".
Cu același prilej, Curtea a statuat că "partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în noțiunea de ┬'bdbun┬╗, ea reprezintă totuși, din această perspectivă, un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii".
Analizând conformitatea prevederilor de lege criticate cu dispozițiile art. 53 din Constituție raportate la dreptul la pensie și dreptul la un nivel de trai decent, Curtea a constatat, prin prisma celor statuate mai sus, că "aceste dispoziții constituționale sunt lipsite de relevanță, întrucât dreptul la pensie vizează pensia obținută în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituțional la pensie specială, deci la suplimentul financiar acordat de stat."
Întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză privesc, în esență, aceleași aspecte și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
De altfel, prin Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului din 7 februarie 2012, pronunțată în cauzele conexate nr. 45.312/11, nr. 45.581/11, nr. 45.583/11, 45.587/11 și nr. 45.588/11 - Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molnar și Lucia Ghețu împotriva României, s-a constatat că măsura de transformare a pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești în pensii contributive, în temeiul
Legii nr. 119/2010 , este conformă prevederilor art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, coroborat cu art. 14 din aceeași Convenție, chiar dacă acest lucru a însemnat o scădere cu 70% a cuantumului pensiilor.
Referitor la criticile de neconstituționalitate aduse
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 , Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate, deoarece acest act normativ cuprinde dispoziții de natură procedurală prin care statul reglementează procedura recalculării pensiilor și modul de calcul al drepturilor de pensie, ținând cont de specificul situațiilor categoriilor socioprofesionale în cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. f), art. 2-5 și
art. 12 din Legea nr. 119/2010
și ale
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 lit. a)-e), g) și h) din Legea nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Nicu Vintilă și de Marin Lungu în dosarele nr. 17.230/63/2011 și nr. 17.224/63/2011 ale Tribunalului Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. f), art. 2-5 și
art. 12 din Legea nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ale
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011
pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la
art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de aceiași autori în aceleași dosare.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 mai 2012.