Decizia nr. 704/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Mihai Prodan în Dosarul nr. 11.620/86/2011 al Tribunalului Suceava - Secția civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 75D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 202D/2012, 333D/2012, 334D/2012, 447D/2012, 448D/2012, 563D/2012, 564D/2012, 581D/2012 și nr. 582D/2012, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, invocată de Cornelia Andriuc și Năstaca Tcaciuc în dosarele nr. 11.623/86/2011 și nr. 11.622/86/2011 ale Tribunalului Suceava - Secția civilă, de Maria Nica, Irma Popescu și Lucreția Florescu în dosarele nr. 1.877/54/2011, 1.801/54/2011 și 1.802/54/2011 ale Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal, de Călin Nestor și Aneta Vasilache în dosarele nr. 8.523/121/2011 și 9.008/121/2011 ale Tribunalului Galați - Secția I civilă, precum și de Ana Nechita și Aurica Teodorescu în dosarele nr. 8.074/40/2011 și 8.079/40/2011 ale Tribunalului Botoșani - Secția I civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la Dosarul nr. 333D/2012 de către Călin Nestor prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, precum și a cererii depuse la Dosarul nr. 447D/2012 de Cornelia Andriuc în Dosarul nr. 447D/2012 prin care solicită judecarea în lipsă.

Curtea, având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 75D/2012, 202D/2012, 333D/2012, 334D/2012, 447D/2012, 448D/2012, 563D/2012, 564D/2012, 581D/2012 și nr. 582D/2012, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 202D/2012, 333D/2012, 334D/2012, 447D/2012, 448D/2012, 563D/2012, 564D/2012, 581D/2012 și nr. 582D/2012 la Dosarul nr. 75D/2012, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 decembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 11.620/86/2011, și încheierile din 6 februarie 2012, pronunțate în dosarele nr. 11.623/86/2011 și nr. 11.622/86/2011, Tribunalul Suceava - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Excepția a fost ridicată de Mihai Prodan, Cornelia Andriuc și Năstaca Tcaciuc cu prilejul soluționării contestațiilor formulate împotriva deciziilor de pensionare.

Prin Încheierea din 10 ianuarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 1.877/54/2011, și încheierile din 14 octombrie 2011, pronunțate în dosarele nr. 1.801/54/2011 și 1.802/54/2011, Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 .

Excepția a fost ridicată de Maria Nica, Irma Popescu și Lucreția Florescu cu prilejul soluționării unor acțiuni având ca obiect suspendarea prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 .

Prin sentințele civile nr. 2.338 și 2.339 din 20 decembrie 2012, pronunțate în dosarele nr. 8.523/121/2011 și 9.008/121/2011, Tribunalul Galați - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 .

Excepția a fost ridicată de Călin Nestor și Aneta Vasilache cu prilejul soluționării unor cauze civile având ca obiect drepturi de asigurări sociale.

Prin încheierile din 20 februarie 2012, pronunțate în dosarele nr. 8.074/40/2011 și 8.079/40/2011, Tribunalul Botoșani - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 .

Excepția a fost ridicată de Aurica Teodorescu și Ana Nechita cu prilejul soluționării unei acțiuni civile având ca obiect drepturi de asigurări sociale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia formulează următoarele critici de neconstituționalitate:

1.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011

a fost emisă cu încălcarea principiului separației puterilor în stat. Astfel, acest act normativ abrogă

Hotărârea Guvernului nr. 737/2010

privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, deși această hotărâre fusese suspendată, potrivit art. 14 și

art. 15 din Legea nr. 554/2004 , prin hotărâre judecătorească. Prin urmare, hotărârile judecătorești de suspendare sunt lipsite de efect, Guvernul intervenind pe cale legislativă asupra celor decise de puterea judecătorească.

O parte dintre autorii excepției arată și faptul că, pe cale judecătorească, au obținut anularea deciziilor de recalculare a pensiilor de serviciu, iar emiterea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

a dus, în mod practic, la imposibilitatea punerii în aplicare a hotărârilor judecătorești amintite.

2. Prin lipsirea de efect a unor hotărâri judecătorești, actul normativ criticat aduce atingere, totodată, și dreptului la un proces echitabil.

În plus, nu se mai poate vorbi despre existența unui "just echilibru între părțile în proces" de vreme ce Guvernul, care este parte în proces, a reglementat situația juridică ce a dat naștere litigiilor privind dreptul la pensie.

De asemenea, este limitată posibilitatea justițiabililor de a se adresa direct instanțelor de contencios administrativ pentru soluționarea unor litigii care aveau ca obiect un drept legitim. Astfel, procedura de suspendare a unei ordonanțe de urgență este extrem de greoaie, în condițiile în care, după introducerea acțiunii în instanță, este obligatorie efectuarea unui control de constituționalitate. În același timp, prin aprobarea de către lege a ordonanței de urgență, nu mai poate fi exercitată acțiunea în contencios administrativ în temeiul

art. 9 din Legea nr. 554/2004 .

3. Dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

sunt contrare și prevederilor constituționale și celor internaționale privind protecția dreptului de proprietate. În acest sens, arată că dreptul la pensie constituie un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar diminuarea drepturilor la pensie stabilite inițial în baza legislației naționale aduce atingere dreptului de proprietate privată, impunând o sarcină excesivă și disproporționată, fără a menține un just echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale omului.

4. Întrucât afectează drepturi câștigate în temeiul legislației anterioare, dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

sunt retroactive, contravenind, astfel, art. 15 alin. (2) din Constituție.

5. Restrângerea drepturilor fundamentale ce se realizează prin dispozițiile de lege criticate este contrară prevederilor art. 53 din Constituție, întrucât nu are un caracter temporar, nu este justificată de niciuna dintre situațiile menționate de textul constituțional care permit o astfel de restrângere și aduce atingere înseși substanței dreptului la pensie, prin diminuarea semnificativă a cuantumului acesteia.

6.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011

a fost emisă cu încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituție, întrucât nu au existat situații urgente a căror reglementare să nu poată fi amânată. Astfel, Guvernul nu a îndepărtat prin dispozițiile ordonanței de urgență aspectele privind încălcarea dreptului de proprietate și retroactivitate constatate de instanțele de judecată în analiza

Hotărârii Guvernului nr. 737/2010 . Din contră, au fost instituite dispoziții identice acestei hotărâri a Guvernului.

7. Actul normativ criticat aduce atingere și prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituție, întrucât afectează drepturi fundamentale ale persoanei. În acest sens, arată că drepturile patrimoniale obținute pe cale judecătorească au fost afectate prin adoptarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 .

8. Dispozițiile de lege privind pensiile nu puteau forma obiectul de reglementare al unei ordonanțe de urgență, ci doar al unei legi organice.

9. Prevederile de lege criticate sunt discriminatorii, întrucât nu prevăd că, în urma revizuirii, se va păstra în plată cuantumul mai avantajos al pensiei, așa cum prevede

art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.

Tribunalul Suceava - Secția civilă consideră că dispozițiile actului normativ criticat sunt contrare prevederilor art. 53, art. 115 alin. (4) și art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, precum și prevederilor art. 1 din primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 1.877/54/2011, arată că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, în timp ce, în dosarele nr. 1.801/54/2011 și 1.802/54/2011, consideră că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

încalcă prevederile art. 1 alin. (4) din Constituție, iar "consecința legiferării într-un domeniu rezervat atribuțiilor de organizare a executării legii, în cursul desfășurării unui proces civil declanșat de o persoană fizică în vederea recunoașterii unui drept aflat în sfera securității sociale, poate constitui o ingerință nejustificată asupra egalității de arme, cu încălcarea dreptului la un proces echitabil, potrivit art. 21 alin. (3) din Constituție".

Tribunalul Galați - Secția I civilă și Tribunalul Botoșani - Secția I civilă consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011.

Autorii excepției consideră că prevederile actului normativ criticat sunt contrare următoarelor texte din Constituție: art. 1 alin. (4) și (5) privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat și obligația de respectare a Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 21 referitor la accesul liber la justiție, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți, art. 73 alin. (1) referitor la atribuțiile Parlamentului, art. 108 alin. (1) și (2) privind atribuțiile Guvernului și art. 115 alin. (4) și (6) referitor la condițiile emiterii și domeniul de reglementare a ordonanțelor de urgență. De asemenea, consideră că sunt încălcate dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la procesul echitabil, și cele ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția amintită privind proprietatea.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorii acesteia formulează atât critici de neconstituționalitate extrinsecă a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 , cât și critici de neconstituționalitate intrinsecă a dispozițiilor acestui act normativ.

I. Cât privește criticile de neconstituționalitate extrinsecă, Curtea reține că acestea privesc contrarietatea dintre

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011

și dispozițiile art. 115 alin. (4) din Constituție.

În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat în mod constant că situațiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obișnuit sau comun, aspect întărit și prin adăugarea sintagmei "a căror reglementare nu poate fi amânată". În acest sens sunt

Decizia nr. 255 din 11 mai 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, și

Decizia nr. 188 din 2 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea, I, nr. 237 din 14 aprilie 2010.

Curtea a mai arătat, prin

Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, că pentru îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituție este necesară existența unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voința Guvernului, care pune în pericol un interes public. Totodată, cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 421 din 9 mai 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007, Curtea Constituțională a statuat că "urgența reglementării nu echivalează cu existența situației extraordinare, reglementarea operativă putându-se realiza și pe calea procedurii obișnuite de legiferare".

Raportând aceste criterii de analiză la cauza prezentă, Curtea constată că, în preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 , existența unei situații extraordinare este motivată de Guvern prin 3 elemente interdependente, consecințe ale intrării în vigoare a dispozițiilor

Legii nr. 119/2010 , și anume: lipsa identificării documentelor necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare, impactul negativ al acestei situații asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi, precum și necesitatea stabilirii unei etapizări a procesului de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivității și egalității, în scopul stabilirii în mod just și echitabil a drepturilor de pensie, astfel încât persoanele îndreptățite să aibă posibilitatea să identifice și să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale.

Prin urmare, având în vedere împrejurarea că, prin aplicarea metodologiei de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu instituite prin

Hotărârea Guvernului nr. 737/2010 , emisă în aplicarea

Legii nr. 119/2010 , în practică s-a ajuns la emiterea unor decizii de stabilire a cuantumului pensiilor neconforme cu situația veniturilor realizate pe parcursul vieții profesionale a destinatarilor măsurilor de recalculare, precum și faptul că era necesară remedierea acestei situații într-un termen cât mai scurt, pentru a se asigura valorificarea în mod just și în conformitate cu principiul contributivității a drepturilor de pensie ale unor largi categorii socioprofesionale, Curtea constată că această împrejurare avea natura unei situații extraordinare.

Cât privește condiția ca situația extraordinară să impună, totodată, o intervenție legislativă urgentă, Curtea constată că adoptarea măsurilor în cauză printr-o ordonanță de urgență a fost modalitatea cea mai rapidă și eficientă pentru a pune la adăpost drepturile constituționale ocrotite prin art. 47 din Constituție și pentru a evita încălcarea lor. În același sens este și

Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 15 iulie 2011.

II. Cât privește criticile de neconstituționalitate intrinsecă, Curtea reține următoarele:

II.1. Referitor la critica de neconstituționalitate vizând încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (4) din Constituție, autorii excepției arată că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

lipsesc de efect juridic hotărârile judecătorești pronunțate cu prilejul recalculării pensiilor în temeiul

Legii nr. 119/2010 . Sunt avute în vedere hotărârile judecătorești pronunțate în legătură cu aplicarea

Hotărârii Guvernului nr. 737/2010 , în special acelea care au avut ca efect blocarea aplicării acestui act normativ, prin anularea sa.

Or, Curtea observă că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

nu fac trimitere și nici nu urmăresc anularea ori lipsirea de efect a hotărârilor judecătorești amintite. Acestea își păstrează valabilitatea cât privește aplicarea

Legii nr. 119/2010 , așa cum a fost reglementată de

Hotărârea Guvernului nr. 737/2010 .

Actul normativ criticat instituie însă o nouă procedură administrativă de calcul al pensiei, ce trebuie văzută ca o etapă distinctă, ulterioară recalculării. Deși au vizat, în esență, același obiectiv, respectiv recalcularea pensiilor de serviciu conform principiului contributivității,

Hotărârea Guvernului nr. 737/2010

și

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011

sunt acte normative distincte, procedurile instituite fiind, de asemenea, separate și succesive.

Prin urmare, Curtea apreciază că Guvernul nu a intervenit pe cale legislativă pentru lipsirea de efect a unor hotărâri judecătorești, ci a instituit o nouă procedură ce a urmărit stabilirea cât mai echitabilă și justă a pensiilor persoanelor menționate în dispozițiile

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 .

II.2. Curtea apreciază că cele reținute mai sus răspund și criticilor referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil, din perspectiva lipsirii de efect a unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

Cât privește critica privind încălcarea principiului egalității părților în proces, Curtea reține că acest principiu vizează egalitatea de arme procesuale de care se bucură părțile adverse într-un litigiu. Or, emiterea unui act normativ de către Guvern, ulterior pronunțării de către instanța de judecată asupra acelui litigiu, nu poate fi privită ca un astfel de mijloc de apărare, cu atât mai mult cu cât nu se urmărește anularea drepturilor obținute în urma recalculării, așa cum de altfel reiese din conținutul

art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 .

Referitor la susținerea autorilor excepției potrivit căreia dispozițiile actului normativ criticat ar limita accesul justițiabililor la instanțele de judecată, Curtea constată că aceasta este lipsită de temei, de vreme ce prevederile art. 21 din Metodologia de calcul privind revizuirea pensiilor prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, anexă la

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 , dispun că: "(1) Împotriva deciziilor de pensie revizuite se poate introduce contestație, în termen de 30 de zile de la comunicare, la tribunalul în a cărui rază teritorială își are domiciliul reclamantul.

(2) La contestarea deciziilor de pensie revizuite potrivit prezentei metodologii sunt aplicabile dispozițiile privind jurisdicția asigurărilor sociale prevăzute la

art. 152-157 din Legea nr. 263/2010 , cu modificările și completările ulterioare."

II.3. Cât privește criticile de neconstituționalitate raportate la dispozițiile art. 15 alin. (2), art. 44, art. 53 și art. 115 alin. (6) din Constituție, precum și la dispozițiile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea dreptului omului și a libertăților fundamentale, Curtea constată că toate acestea pornesc de la premisa încălcării dreptului la pensie văzut din perspectiva unui "bun".

Față de critici asemănătoare celor arătate, Curtea constată că s-a mai pronunțat cu prilejul controlului a priori asupra Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Astfel, prin

Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, ale cărei considerente de principiu sunt valabile și în prezenta cauză, Curtea a statuat, cu privire la regimul special al pensiilor de serviciu, că acestea sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, și anume: pensia contributivă și un supliment din partea statului, care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depășește acest cuantum se suportă din bugetul de stat. S-a arătat, de asemenea, că acordarea acestui supliment a urmărit instituirea unui regim special, compensatoriu pentru anumite categorii socioprofesionale supuse unui statut special. Această compensație, neavând ca temei contribuția la sistemul de asigurări sociale, ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Prin urmare, partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în noțiunea de "bun", reprezintă totuși, din această perspectivă, un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii.

În ceea ce privește invocarea încălcării art. 53 din Legea fundamentală, prin aceeași decizie, Curtea a statuat că invocarea acestor dispoziții constituționale este lipsită de relevanță, întrucât dreptul la pensie este reglementat în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituțional la pensie specială, deci la suplimentul financiar acordat de stat.

Întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză privesc aspecte similare cu cele relevate în jurisprudența Curții și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței acesteia, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea.

De altfel, un argument suplimentar în sensul convenționalității măsurii de diminuare a pensiilor de serviciu îl constituie și Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului din 7 februarie 2012, pronunțată în cauzele conexate nr. 45.312/11, nr. 45.581/11, nr. 45.583/11, 45.587/11 și nr. 45.588/11 - Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molnar și Lucia Ghețu împotriva României, prin care s-a constatat că măsura de transformare a pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești în pensii contributive, în temeiul

Legii nr. 119/2010 , este conformă prevederilor art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, coroborat cu art. 14 din aceeași convenție, chiar dacă acest lucru a însemnat o scădere cu 70% a cuantumului pensiilor. Prin decizia menționată, Curtea de la Strasbourg a preluat astfel raționamentul Curții Constituționale, statuând că măsura de reducere a pensiilor de serviciu este prevăzută de lege (paragrafele 18 și 42) și constituie o modalitate de a echilibra bugetul și de a corecta diferențele existente între sistemele de pensie, iar aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate (paragraful 44).

II.4. Cu privire la critica vizând imposibilitatea reglementării pe calea ordonanței de urgență a unui domeniu aparținând legii organice, Curtea reține atât faptul că reglementarea dreptului la pensie nu reprezintă un domeniu rezervat legii organice prin simplul fapt că este un drept fundamental, așa cum susțin unii dintre autorii excepției de neconstituționalitate, cât și faptul că, așa cum s-a arătat mai sus, dreptul la pensie specială, respectiv dreptul la componenta necontributivă a pensiei de serviciu, nu reprezintă un drept fundamental. În plus, interdicția stabilită de art. 115 alin. (1) din Constituție pentru Guvern de a reglementa în domeniul legilor organice privește doar ordonanțele simple, iar nu și ordonanțele de urgență.

II.5. În sfârșit, referitor la susținerea potrivit căreia dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

nu permit ca, în urma revizuirii, titularul pensiei să poată opta pentru cuantumul mai avantajos, așa cum prevedea

art. 180 alin. (6) din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, Curtea reține că, la data intrării în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 , legea amintită nu mai era în vigoare, fiind abrogată prin dispozițiile

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010.

De altfel, Curtea reține că principiul enunțat de

Legea nr. 19/2000

privea numai pensiile din sistemul public de pensii, respectiv cele întemeiate pe sistemul contributiv, întrucât numai în acest caz cuantumul pensiei poate fi considerat ca fiind un drept câștigat. În acest sens sunt și cele reținute de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, în care s-au statuat următoarele: "Cuantumul pensiei, stabilit potrivit principiului contributivității, se constituie într-un drept câștigat, astfel încât diminuarea acesteia nu poate fi acceptată nici măcar cu caracter temporar. Prin sumele plătite sub forma contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, persoana în cauză practic și-a câștigat dreptul de a primi o pensie în cuantumul rezultat prin aplicarea principiului contributivității; astfel, contributivitatea ca principiu este de esența dreptului la pensie, iar derogările, chiar și temporare, referitoare la obligația statului de a plăti cuantumul pensiei, rezultat în urma aplicării acestui principiu, afectează substanța dreptului la pensie.

Aceasta nu înseamnă că legea nu poate în viitor să reașeze sistemul de calcul al pensiilor, bazându-se însă tot pe principiul contributivității, pentru că, în caz contrar, s-ar ajunge la negarea evoluției în reglementarea juridică a acestui domeniu. De aceea, dacă prin reașezarea sistemului de calcul al pensiei în sensul arătat mai sus rezultă un cuantum mai mic al acesteia, statul este obligat să adopte reglementări similare

art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, și anume să mențină în plată cuantumul pensiei stabilit potrivit reglementărilor anterior în vigoare, dacă acesta este mai avantajos. Aceasta este o măsură de protecție a persoanelor care beneficiază de pensie în sensul art. 47 alin. (2) din Constituție, constituind, de asemenea, o speranță legitimă a asiguratului, întemeiată pe prevederile legale în vigoare cu privire la obținerea și încasarea unui anumit cuantum al pensiei."

Din această perspectivă, este evident că nu se poate vorbi despre o identitate de situații între principiul pe care îl consacră

Legea nr. 19/2000

și dispozițiile de lege criticate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Mihai Prodan, Cornelia Andriuc și Năstaca Tcaciuc în dosarele nr. 11.620/86/2011, 11.623/86/2011 și nr. 11.622/86/2011 ale Tribunalului Suceava - Secția civilă, de Maria Nica, Irma Popescu și Lucreția Florescu în dosarele nr. 1.877/54/2011, 1.801/54/2011 și 1.802/54/2011 ale Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal, de Călin Nestor și Aneta Vasilache în dosarele nr. 8.523/121/2011 și 9.008/121/2011 ale Tribunalului Galați - Secția I civilă, precum și de Ana Nechita și Aurica Teodorescu în dosarele nr. 8.074/40/2011 și 8.079/40/2011 ale Tribunalului Botoșani - Secția I civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 iulie 2012.