Decizia nr. 696/2012

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 506 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Alexandru Trombițaș, Elisabeta Gross, Francisc Trombițaș junior, Maria Pop și Mihai Trombițaș în Dosarul nr. 2.362/112/2009 al Curții de Apel Cluj - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 583D/2012.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 ianuarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 2.362/112/2009, Curtea de Apel Cluj - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 506 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Alexandru Trombițaș, Elisabeta Gross, Francisc Trombițaș junior, Maria Pop și Mihai Trombițaș în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei acțiuni civile prin care se solicită, în contradictoriu cu statul român, despăgubiri pentru prejudiciul suferit prin arestarea nelegală a tatălui lor, Francis Trombițaș (decedat la data de 21 octombrie 2009), în perioada 21 octombrie 1999-16 noiembrie 2000.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 46 referitor la Dreptul la moștenire, deoarece exclud dreptul moștenitorilor de a continua acțiunea inițiată de defunctul lor tată, excluzându-i din sfera drepturilor patrimoniale transmisibile prin succesiune.

Curtea de Apel Cluj - Secția I civilă opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate restrâng sfera persoanelor îndreptățite să beneficieze de dreptul la acțiune, fiind excluse persoanele care, fără să se afle în această situație, au calitatea de moștenitori. Având în vedere că, potrivit art. 52 alin. (3) din Constituție, "statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare" și faptul că dreptul la acțiune are ca obiect repararea unui prejudiciu patrimonial, se apreciază că acest drept se transmite și moștenitorilor. Or, prin excluderea acestora se încalcă dreptul la acțiune al acelor categorii de persoane, care, deși pot avea calitatea de moștenitori, nu se aflau în întreținerea defunctului. De altfel, prin dreptul la moștenire, prevăzut de art. 46 din Legea fundamentală, este garantată dobândirea de către succesori a drepturilor și obligațiilor ce erau în patrimoniul defunctului.

Prin urmare, Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 506 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală cu denumirea marginală - Acțiunea pentru repararea pagubei, care au următorul conținut: "Acțiunea pentru repararea pagubei poate fi pornită de persoana îndreptățită, potrivit art. 504, iar după moartea acesteia poate fi continuată sau pornită de către persoanele care se aflau în întreținerea sa."

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 46 referitor la Dreptul la moștenire.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 351 din 20 martie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 17 aprilie 2008, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 506 alin. 1 partea finală din Codul de procedură penală, statuând că, în realitate, prin criticile formulate se pune în discuție modul de interpretare și de aplicare a art. 506 alin. 1 partea finală din Codul de procedură penală. Se solicită instanței de contencios constituțional să statueze cu privire la interpretarea textului de lege criticat, text care îi include și pe moștenitori între titularii acțiunii întemeiate pe dispozițiile art. 504 din Codul de procedură penală (repararea pagubei materiale sau a daunei morale în cazul condamnării sau al privării ori restrângerii de libertate în mod nelegal).

O asemenea solicitare excedează competenței de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță numai asupra constituționalității dispozițiilor legale cu care a fost sesizată. Interpretarea și aplicarea legii în cauzele deduse judecății este de competența instanțelor judecătorești, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. În plus, asupra interpretării și aplicării dispozițiilor art. 506 alin. 1 din Codul de procedură penală este chemată să se pronunțe, în cauză, instanța de drept comun. În aceste condiții, o pronunțare a Curții Constituționale în sensul solicitat ar conduce, practic, la substituirea instanței de recurs de către instanța de contencios constituțional.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziei mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Distinct de acestea, Curtea mai constată că acțiunea reglementată de art. 504-507 din Codul de procedură penală are ca obiect repararea unui prejudiciu care nu are sorginte patrimonială, ci morală, iar în caz de deces al persoanei îndreptățite, acțiunea poate fi continuată sau pornită de către persoanele care se aflau în întreținerea sa. Prin includerea acestor persoane în categoria titularilor acțiunii, legiuitorul a urmărit protejarea lor și compensarea lipsei sprijinului financiar produs după moartea persoanei condamnate pe nedrept, cu sumele pe care aceasta le-ar fi putut obține din partea statului pentru prejudiciul suferit. Dreptul celorlalți moștenitori nu este afectat prin dispozițiile art. 506 alin. 1 din Codul de procedură penală, întrucât nu se aduce atingere dreptului lor legal de a obține patrimoniul defunctului în integralitatea lui sau o fracțiune a acestuia, așa cum se găsea la data deschiderii succesiunii.

În sfârșit, Curtea mai constată că rațiunea edictării acestor prevederi izvorăște nu din dreptul la moștenire, ci din rațiuni obiective referitoare la răspunderea patrimonială a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, iar această răspundere urmează a se realiza, în conformitate cu art. 52 alin. (3) din Constituție, în condițiile legii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 506 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Alexandru Trombițaș, Elisabeta Gross, Francisc Trombițaș junior, Maria Pop și Mihai Trombițaș în Dosarul nr. 2.362/112/2009 al Curții de Apel Cluj - Secția I civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 iunie 2012.