Decizia nr. 519/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 46 și 50 din Legea nr. 230/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, excepție ridicată de Marinela Andrei în Dosarul nr. 19.952/212/2010* al Tribunalului Constanța - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.416D/2011.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 1.135 din 4 octombrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 19.952/212/2010*, Tribunalul Constanța - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 46 și 50 din Legea nr. 230/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, excepție ridicată de Marinela Andrei într-o cauză având ca obiect pretenții.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că, deși nu face parte din Asociația de Proprietari FD25 a imobilului în care locuiește, în mod forțat și fără să i se respecte dreptul constituțional privind libertatea de asociere, totuși i se atribuie aceleași obligații ca și celorlalți membri - proprietari care fac parte din asociație. Astfel, arată că furnizarea utilităților publice către proprietarii apartamentelor dintr-un imobil, precum și plata utilităților publice furnizate acestora nu impune în mod inevitabil asocierea proprietarilor, iar faptul că legislația în materie impune acest lucru contravine art. 40 alin. (1) din Constituție, precum și art. 11 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În susținerea neconstituționalității prevederilor

art. 46 și 50 din Legea nr. 230/2007 , invocă și jurisprudența CEDO referitoare la libertatea de a nu te asocia, și anume Hotărârea pronunțată în Cauza Chassagnou și alții împotriva Franței, din 1999.

Tribunalul Constanța - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în concordanță cu Legea fundamentală. Instanța de judecată arată că rațiunea adoptării de către legiuitor a

Legii nr. 230/2007

a fost aceea de a reglementa, în concret, raporturile juridice dintre proprietarii unui imobil, dobândirea personalității juridice a asociațiilor de proprietari, acest act normativ având drept scop, printre altele, gestionarea și administrarea atât a proprietății comune, cât și a obligațiilor proprietarilor de apartamente din condominiu.

Stabilirea acestor obligații în sarcina proprietarilor nu încalcă însă în niciun fel dispozițiile constituționale privind dreptul la asociere și nici nu contravin principiilor statului de drept sau egalității în drepturi a cetățenilor.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie, și anume

deciziile nr. 168/1999 , nr. 393/2009 sau nr. 1.155/2007, prin care s-a statuat că reglementarea legală criticată este constituțională.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 46 și 50 din Legea nr. 230/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, prevederi care au următorul conținut:

- Art. 46: "Toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.";

- Art. 50: "(1) Asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.

(2) Acțiunea asociației de proprietari este scutită de taxă de timbru.

(3) Sentința dată în favoarea asociației de proprietari, pentru sumele datorate de oricare proprietar, poate fi pusă în aplicare pentru acoperirea datoriilor prin orice modalitate permisă de Codul de procedură civilă."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 40 alin. (1) privind dreptul de asociere.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași norme constituționale.

Astfel, referitor la critica de neconstituționalitate formulată, prin

Decizia nr. 393 din 19 martie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 29 aprilie 2009, Curtea a constatat că textele legale criticate sunt în deplin acord cu dispozițiile constituționale și cu cele din documentele internaționale ce consfințesc dreptul la liberă asociere și care protejează dreptul de proprietate privată. În acest sens, Curtea a statuat că, sub aspectul participării la cheltuielile comune, nu are relevanță dacă persoana este sau nu membru al unei asociații de proprietari, întrucât această obligație rezultă din starea de coproprietate forțată cu privire la părțile comune în care se află toți proprietarii.

În acest context, Curtea a reținut că

art. 2 din Legea nr. 230/2007

prevede că proprietarii au obligația să ia măsuri cu privire la drepturile și obligațiile comune ce le revin tuturor asupra proprietății comune; în plus, existența unor spații în proprietate comună și perpetuă, imposibilitatea încheierii unor contracte individuale cu marii furnizori de utilități de către toți proprietarii, indiferent că sunt sau nu membri ai asociației de proprietari, sunt elemente care impun constituirea unei structuri organizate, care să acționeze în numele și pentru interesul comun.

Prin aceeași decizie, Curtea a constatat că înființarea asociațiilor de proprietari, astfel cum este reglementată de

Legea nr. 230/2007 , nu contravine dispozițiilor constituționale sau convenționale care garantează implicit și aspectul negativ al dreptului de asociere. Elocvent sub acest aspect este art. 2 teza a doua din legea amintită, care oferă proprietarului posibilitatea de a se asocia în această formă asociativă fără să îi impună însă vreo obligație în acest sens. Conținutul normativ al acestui articol are caracter dispozitiv, lăsând proprietarului libertatea de a deveni sau nu membru al asociației, neexistând niciun fel de constrângeri legale sau de altă natură care să îl forțeze să adere la asociație.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 46 și 50 din Legea nr. 230/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, excepție ridicată de Marinela Andrei în Dosarul nr. 19.952/212/2010* al Tribunalului Constanța - Secția I civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 mai 2012.