Legea din 19 martie 1937

Articolul 13

În scopul de a rationaliza productiunea plantelor agricole, Ministerul Agriculturii și Domeniilor va face următoarele lucrări tehnice pregătitoare:

a) Studiul și analiza solurilor cultivabile;

b) Studiul condițiunilor economice și al condițiunilor de mediu ce pot inrauri producția și rentabilitatea plantelor cultivate;

c) Studiul rentabilitatii și productiunii vegetale pe regiuni, în raport cu fiecare dintre plantele agricole și cu cerințele piețelor de desfacere.

Pe baza acestui material, Ministerul Agriculturii și Domeniilor, luînd avizul Consiliului Superior al Agriculturii, va determina regiunile naturale de cultivare, cu cea mai mare rentabilitate, pentru fiecare specie de plante agricole, întocmind "Harta fitotehnica a tarii", pe care o va supune spre aprobare Consiliului de Miniștri.

Harta fitotehnica va servi ca baza la operațiunea de rationalizare a productiunii plantelor agricole.

Ministerul Agriculturii și Domeniilor, Centrala Cooperativa de valorificare agricolă și unitățile sale, Uniunea Camerelor de agricultura și Camerele de Agricultura, vor stimula - prin acțiunea lor de îndrumare și încurajare - numai răspândirea și extinderea plantelor agricole ce corespund programului și planului de lucru prevăzut la art. 12 și intrand în cadrul stabilit prin Harta fitotehnica a tarii.

Articolul 14

Ministerul Agriculturii și Domeniilor va întocmi planul sau de lucru, în raport cu zonele naturale de cultivarea plantelor determinate pe Harta fitotehnica, luînd - prin regulamentul legii de fața - măsurile de aplicare necesare.

Articolul 15

Sînt lucrări de tehnica agricolă, obligatorii pentru toți proprietarii și deținătorii cu orice titlu, cultivatori de pămînt, precum și pentru toate institutiunile publice sau particulare, care dețin ori administrează terenuri sau cai de comunicație de orice fel:

a) Delimitarea - prin semne de hotar, vizibile, durabile și bine întreținute - a proprietăților agricole;

b) Tratarea semințelor împotriva boalelor criptogamice;

c) Curățirea de burueni a semanaturilor, gradinilor, livezilor, pasunilor, curților, locurilor virane, a drumurilor de exploatare și a hotarelor, prin buruiana înțelegandu-se și secara din culturile proprii de grâu;

d) Distrugerea vetrelor de cuscuta și a parazitilor vegetali și animali, vatamatori culturilor agricole, viticole sau horticole;

e) Combaterea animalelor, pasarilor, omizilor și insectelor vătămătoare agriculturii.

Regulamentul prezentei legi va determina cat mai explicit noțiunea de buruiana și va indica animalele și păsările vătămătoare agriculturii;

f) Distrugerea focarelor de boale vegetale declarate primejdioase în baza legii de fața.

Articolul 16

Pe baza instrucțiunilor date de Ministerul Agriculturii și Domeniilor, șeful Circumscripției agricole va lua măsuri pentru:

a) Aplicarea unei rotatii a semanaturilor, potrivita cu împrejurările locale.

În acest scop va întocmi, în fiecare comuna sau catun din circumscripția sa, planuri de cultura cat mai apropiate de condițiile locale.

În caz cînd 66% din cultivatorii de pămînt dintr'o comuna sau catun consimt a se face un singur plan de cultura, pentru toată comuna sau catunul, - în vederea unei rotatiuni a semanaturilor pe tarlalele mari, - acest plan devine obligator pentru toți cei din comuna sau catunul respectiv;

b) Fixarea, în fiecare an, a datei la care se poate începe în fiecare comuna din circumscripția sa recoltarea porumbului.

Planul sau planurile de cultura prevăzute mai sus, precum și hotărîrea privitoare la recoltarea porumbului se vor comunică pentru executare organelor administrative comunale, care sînt obligate a le afișa la usa primăriei.

Cei nemultumiti pot face întâmpinare la Directorul Serviciului Agricol Județean, în zece zile dela afișare. Întâmpinarea se va depune la circumscripția agricolă, care o va inainta, în cel mult trei zile, Serviciului agricol județean.

Hotărîrea directorului Serviciului agricol județean e definitivă și executorie.

Planul de cultura, întocmit în aceste condițiuni, e obligatoriu pentru toți cultivatorii din comuna respectiva.

Fac excepție dela aceasta obligativitate cei ce au terenul lor împrejmuit, precum și acei care aplica pe terenul lor o rotație a semanaturilor;

c) Întoarcerea miristilor și facerea ogoarelor de toamna - în limita posibilităților fixate de Camerele de agricultura - pentru semănăturile de primavara;

d) Curățirea semințelor.

Lucrările prevăzute la literele a, c și d, de mai sus, vor deveni obligatorii în sensul fixat prin alin. 1 al articolului precedent și se vor executa numai potrivit normelor și în ordinea ce se va statornici anual de Ministerul de Agricultura, ținînd seama de avizul Consiliului Superior al Agriculturii, dat pe baza avizelor consiliilor de administrație ale Camerelor de agricultura.

În baza dispozițiunilor art. 15 și ale articolului de fața, organele administrative județene și comunale sînt obligate sa dea - la cererea directorului Serviciului agricol județean - ordonanța de executarea lucrărilor respective.

Articolul 17

Starpirea buruenilor de pe pășunile comunale, de pe proprietățile aparținînd comunelor și de pe marginea drumurilor și soselelor, cade în sarcina administrației comunale.

Operațiunea de starpire se va face potrivit normelor ce se vor fixa prin regulament și sub directiva și controlul Serviciului agricol județean.

Articolul 18

Distrugerea vetrelor de cuscuta este obligatorie, pentru deținătorii terenurilor infectate.

Ea se va face sub controlul serviciului agricol județean, urmandu-se prescripțiunile regulamentului acestei legi și instrucțiunile Ministerului Agriculturii și Domeniilor.

În cazul cînd constata, printr'un proces-verbal încheiat la primăria comunei respective, ca vetrele de cuscuta sînt prea intinse și lucrarea de combatere a acestor vetre nu este posibila altfel, Directorul Serviciului agricol județean va ordonă, prin primăria locală, întoarcerea culturilor respective.

În caz de opunere sau de neexecutare din partea proprietarului, ori posesorului culturii respective, primăria locală va executa lucrarea de întoarcere a terenului infectat, în socoteala proprietarului sau a posesorului terenului, debitandu-l potrivit legii de urmărirea și perceperea veniturilor publice, pentru toate cheltuielile ce primăria a avut de suportat.

Articolul 19

Ținerea, înăuntrul gospodăriei, a gunoiului produs de vite, în intervalul dela 15 Iunie-15 Octomvrie - nu e ingaduita decât dacă proprietarul sau posesorul gospodăriei respective are și întreține în bune condițiuni platforma necesară pentru depozitarea și pregătirea gunoiului.

Cei ce n'au sau nu întrețin în buna stare platforma sînt obligați a-și depozita și răspândi gunoiul pe terenul lor din camp, sau a-l duce la platforma pe care comuna e datoare s'o înființeze cu fondurile sale, pe pasunea comunală, iar - în lipsa acesteia - pe orice alt teren ce primăria ar avea disponibil, în afară vetrei comunale.

Construcția platformei comunale, întreținerea ei și tratarea gunoiului se va face de primărie, sub directiva și controlul Serviciului agricol județean.

Gunoiul depus la platforma comunală e proprietatea de drept a comunei.

Articolul 20

Toți cultivatorii de pămînt sînt obligați - sub sancțiunea prevăzută în legea de fața - sa declare, la datele ce se vor fixa prin regulamentul legii de fața, întinderea culturilor făcute pe terenurile lor, fie proprii, fie luate cu arenda, precum și cantitățile obținute la recoltare.

De asemenea, proprietarii mașinilor de treer au obligația sa declare cantitățile de producte treerate, ținînd în acest scop un registru după normele ce se vor stabili prin regulament.

Declarația cultivatorilor și a proprietarilor de mașini, prevăzuți mai sus, se va face verbal sau scris - sub liberare de dovada - în comunele rurale notarului, iar în comunele suburbane, urbane și municipii, secretarului primăriei respective.

Notarii în comunele rurale și secretarii primăriilor în comunele suburbane, urbane și municipii, sînt obligați a înscrie declarațiile cultivatorilor, precum și a centraliza și inainta serviciilor agricole județene datele privitoare la statistica agricolă, după normele ce se vor prevedea prin regulament și sub sancțiunile fixate de legea de fața.

Articolul 21

În scopul de a înlesni răspândirea cunoștințelor și metodelor de tehnica agricolă printre agricultori, Ministerul Agriculturii și Domeniilor va defalca, din disponibilitățile rămase dela expropriere sau din rezervele de Stat existente, la data publicării legii de fața, întinderea de teren necesară pentru crearea unei rețele de centre agricole în tot cuprinsul tarii, în condițiunile ce se vor fixa prin regulamentul acestei legi.

Pentru înființarea acestor centre, Ministerul e autorizat ca, pe baza acestui text și fără alta lege specială, sa schimbe terenul proprietatea Statului, cu orice alt teren particular - cu consimțămîntul proprietarului respectiv - în scopul de a avea suprafețele trebuitoare în localitatea unde ele ar putea fi mai bine și mai rațional utilizate, luînd - după caz - și avizul consiliilor tehnice respective din Minister.

Terenurile astfel destinate rămîn proprietatea Statului.

Ele vor putea fi puse gratuit la dispoziția Camerelor de agricultura, pentru înființarea de centre agricole, neputându-li-se da alta destinație în viitor decât pe bază de lege.

Articolul 22

Terenurile atribuite scoalelor primare rurale sau bisericilor rurale, de orice rit, precum și loturile zootehnice și cele atribuite Oficiului Național de Educație Fizica, vor fi - pe cat posibil - comasate pe comune, pentru a fi cultivate de posesori numai ca loturi agricole model.

Pe baza instrucțiunilor Ministerului Agriculturii și Domeniilor șeful circumscripției agricole va întocmi planuri de cultura, care să poată asigura acestor terenuri un asolament rațional, potrivit cu situațiunea locală.

Deținătorii acestor loturi sînt supuși controlului tehnic al Serviciului agricol județean.

Articolul 23

În scopul de a înlesni satenilor să-și construiască gospodării rationale, precum și pentru a ajuta la infrumusetarea satelor, Ministerul Agriculturii și Domeniilor va îngriji sa pună la dispoziția primăriilor planuri și devize de case, de gospodării, de magazii, de patule și de orice alte constructiuni rurale, precum și planuri și devize pentru plantarea și infrumusetarea terenului din jurul primăriilor, scoalelor, bisericilor, cimitirelor și a locurilor virane, infiintand și o școala practica de construcții rurale.

Serviciile și Camerele de agricultura județene vor lua măsuri pentru a organiza anual, în fiecare comuna, serbarea sadirii pomilor, serbarea recoltarii, expoziții și concursuri cu caracter agricol.

Autoritățile județene și comunale, preotii și invatatorii, au obligațiunea de a da tot concursul lor la îndeplinirea acestor dispozițiuni.

Articolul 24

Se înființează la Institutul de Cercetări Agronomice al României "Registrul Genealogic pentru înscrierea soiurilor originale".

În acest registru se înscriu soiurile originale obținute în România sau în străinătate, din orice fel de plante agricole, viticole, sau horticole.

Se înțelege prin soiu original, în sensul legii de fața, soiul obținut prin metode științifice, din orice fel de plante agricole, viticole sau horticole și a cărui origine, însușiri caracteristice, constanta suficienta și merite indiscutabile au fost recunoscute de Institutul de Cercetări Agronomice al României.

Utilizarea altor denumiri, care ar crea confuziuni cu samanta ameliorata, e pasibila de penalitățile prevăzute în legea de fața.

Înscrierea în registrul genealogic garantează dreptul de proprietate pentru cei ce au obținut aceasta înscriere și ea se face potrivit cu normele ce se vor statornici prin regulamentul legii.

Articolul 25

Toate soiurile originale ale institutiunilor oficiale sau ale întreprinderilor particulare din România, cum și cele originale provenite din străinătate, dar care se vand pentru samanta în România, trebuiesc înscrise în prealabil în registrul genealogic de mai sus.

Amelioratorii străini sau stațiunile de ameliorare străine, care cer înscrierea în registrul genealogic - pentru soiuri ameliorate în străinătate, însă înmulțite în România - trebuiesc să facă dovada ca cel puțin într'o stațiune de înmulțire aflătoare pe teritoriul Statului Roman și-au organizat o stațiune filiala, în care se începe ameliorarea dela elite, pentru soiurile originale obținute.

Un soiu nu are dreptul sa poarte calificativul de "Anuntat la înscriere" sau "Original înscris în Registrul Genealogic al Institutului de Cercetări Agronomice al României", decât dacă acest Institut i-a acordat acest drept.

Acordarea se va face pe bază de experimentare și analiza, după normele și condițiunile ce se vor stabili prin regulament, selectionatorul avînd - în aceasta privinta - dreptul de apel la Comisiunea Centrala de Ameliorare, ce va funcționa pe lîngă Institutul de Cercetări Agronomice al României.

Comisiunea centrala de ameliorare se compune din:

1. Un consilier dela Curtea de Apel din București, care este și președinte al comisiunii.

2. Directorul Institutului de Cercetări Agronomice.

3. Președintele Consiliului tehnic agronomic.

4. Directorul Agriculturii din Ministerul Agriculturii și Domeniilor.

5. Un delegat al Uniunii Camerelor de Agricultura.

Hotărîrea data de aceasta comisiune este executorie, fiind un act administrativ de autoritate.

Articolul 26

Înscrierea în Registrul Genealogic e valabilă pentru numărul de ani ce se va fixa la înscriere și care nu va fi mai mare de 20 ani.

Înăuntrul acestui termen se va putea cere o noua înscriere, pe baza unei cercetări facuta după normele ce se vor stabili prin regulament.

În tot timpul valabilității înscrierii, amelioratorul are dreptul sa denumeasca soiul respectiv cu titlul de: "Soiu original, înscris în Registrul Genealogic al Institutului de Cercetări Agronomice al României".

Amelioratorul respectiv este răspunzător, sub sancțiunile prevăzute prin legea de fața, de abuzul pe care l-ar săvârși - personal, sau prin reprezentanții săi - cu înmulțirea soiului sau, intrebuintand aceasta denumire și pentru alte soiuri care n'au fost înregistrate ca atare, sau au fost înregistrate pe numele altora.

Amelioratorul este obligat sa trimeata Institutului de Cercetări Agronomice al României câte 5 exemplare din toate reclamele sale, oferte, broșuri etc., imediat după apariția lor.

Articolul 27

Dreptul ce decurge din anuntare sau înscriere e proprietatea amelioratorului și a urmașilor lui, acesta sau aceștia beneficiind de toate avantajele acordate prin legea de fața.

Articolul 28

Un soiu original se șterge din registrul genealogic:

a) Cînd termenul de înscriere a expirat și nu s'a obținut reînscrierea lui;

b) Cînd Institutul de Cercetări Agronomice al României constata ca samanta pusă în comerț nu mai corespunde cu însușirile soiului înscris;

c) Cînd amelioratorul contravine la dispozițiunea art. 26, alin. 3, 4 sau 5;

d) Cînd - din eroare - înscrierea nu are la baza un soiu nou, sau cînd se constată că soiul a fost deja înregistrat pe numele altcuiva, în baza unei anuntari anterioare.

Împotriva acestei stergeri, amelioratorul respectiv are drept de apel, la Comisiunea centrala de ameliorare, a carei hotărîre e definitivă și executorie.

Articolul 29

Recunoașterea culturilor destinate producerii de semințe, se face de comisiunea de recunoaștere, înființată prin legea de fața, în compunerea ce se va fixa prin regulament și are drept scop:

a) Supravegherea productiunii de samanta, în sensul de a se stabili ca samanta respectiva îndeplinește condițiunile de puritate, este lipsită de boale transmisibile și de corpuri străine și are o valoare culturală ridicată;

b) Desemnarea producătorilor dela care Statul, județele și Camerele de agricultura, sînt obligate sa cumpere de preferinta, în cazul cînd aceste organe întreprind o acțiune de distribuție de samanta.

Orice agricultor, ferma de Stat sau instituție publică, poate cere recunoașterea culturilor sale, în condițiunile și după normele ce se vor fixa prin regulamentul legii de fața.

Articolul 30

Producătorii de samanta originala - în înțelesul art. 24 și 25 - sau de samanta recunoscută, sînt obligați sa țină un registru în care vor înscrie cantitatea de samanta vândută, precum și numele și adresa cumpărătorului.

O samanta nu poate fi pusă în vânzare cu titlul de recunoscută, dacă nu i s'a conferit acest drept potrivit normelor de mai sus.

În cazul cînd proprietarul culturii recunoscute prezintă, în ofertele de vânzare ce face, pe baza certificatului de recunoaștere, alte însușiri decât cele constatate de Institutul de Cercetări Agronomice al României, i se va anula recunoașterea.

Anularea recunoașterii se pronunța de Comisiunea centrala de ameliorare prevăzută la art. 25 de mai sus și se va publică în Monitorul Oficial și în ziare, aducandu-se și la cunoștința proprietarului respectiv.

Articolul 31

Ministerul Agriculturii și Domeniilor, Camerele de agricultura și instituțiile de Stat sau subvenționate de Stat, care întreprind o acțiune de procurare sau de schimbare a semintei, sînt obligate sa cumpere, de preferinta, samanta originala din regiunea respectiva și numai după aceea samanta recunoscută pe baza legii de fața.

Articolul 32

Amelioratorii care produc samanta originala, înscrisă în registrul genealogic al Institutului de Cercetări Agronomice al României, vor fi subventionati de Ministerul Agriculturii și Domeniilor cu o sumă de pînă la 20 la suta peste prețul bursei Brăila, din ziua transactiei, pentru toată cantitatea de samanta originala produsă și vândută pentru însămînțare.

Agricultorii care produc samanta "recunoscută" vor primi din partea Ministerului Agriculturii și Domeniilor - în limita mijloacelor bugetare anuale - o primă de pînă la 10 la suta peste prețul bursei Brăila, din ziua încheierii transactiei, pentru toată cantitatea de samanta recunoscută, ce vor fi dovedit ca au produs și vândut pentru însămînțare.

Articolul 33

Comerțul cu semințe de plante de nutret, cu samanta de în, cum și cu semințe de plante horticole, este supus controlului Ministerului Agriculturii și Domeniilor care își exercită aceasta atributiune prin Serviciile agricole județene, în cadrul legii de fața și potrivit normelor ce se vor fixa prin regulament.

Analizele necesare în acest scop, se vor face la Institutul de Cercetări Agronomice al României, sau la laboratoriile autorizate de Institut.

Cu avizul Consiliului Superior al Agriculturii, Consiliul de Miniștri poate autoriza Ministerul Agriculturii și Domeniilor, sa intinda controlul sau și asupra comerțului de orice alte semințe, decât cele menționate la alineatul 1 de mai sus.

Analizele pentru semințele forestiere se vor face de Institutul de Cercetări și Experimentari Forestiere.

Articolul 34

Comercianții de semințe, intrand în cadrul dispozițiunilor articolului precedent, își pot exercita comerțul, numai cu respectarea prescripțiunilor legii de fața și în baza unei autorizatiuni speciale data de Ministerul Agriculturii și Domeniilor, potrivit normelor ce se vor fixa prin regulament.

Ei sînt obligați:

a) Sa eticheteze semințele puse în vânzare, cu etichete, indicând specia, varietatea, anul recoltarii, puritatea și procentul de germinatie al semintei respective;

b) Sa pună în vânzare numai semințe de lucerna, trifoi, ghizdei (Lotus corniculatus) și timoftica (Phleum pratense), avînd buletinul de analiza și plumbul Institutului de Cercetări Agronomice al României, al stațiunilor acestui Institut, sau al laboratoarelor autorizate de Institut, doveditor ca semințele întrunesc condițiunile de mai jos;

c) Sa dea cumparatorilor - la orice vânzare de semințe - facturi, sau note de vânzare, semnate de ei sau de împuternicitul lor și întocmite după indicatiunile ce se vor fixa prin regulament;

Comercianții de semințe răspund față de cumpărător, pentru exactitatea datelor înscrise pe etichete, în facturile, sau în notele lor de vânzare.

În scopul verificării, cumpărătorul poate lua și închide - în fața comerciantului și după procedeul indicat în regulamentul legii de fața - proba din semințele cumpărate și pe care o va trimete pentru analiza uneia din stațiunile Institutului de Cercetări Agronomice al României.

Aceste analize se vor executa cu tarif redus pentru agricultori, iar buletinul de analiza eliberat de stațiune, face dovada deplina în justiție, pînă la înscrierea lui în fals.

Articolul 35

Pentru a putea fi puse în vânzare de către producători sau comercianți, semințele de lucerna, de trifoi, de ghizdei și de timoftica, trebuie să întrunească următoarele condițiuni:

a) Sa nu conțină niciun bob de cuscuta, fie copt, fie verde, fie ca ar germina sau nu, și nici o capsula de cuscuta;

b) Sa aibă puritatea și puterea de incoltire, ce se va fixa anual de Institutul de Cercetări Agronomice al României, după calitatea recoltei;

c) Sa fie puse în saci noi de câte 100, 50, 25 și 15 kg fiecare, examinati, inchisi, etichetati și plumbuiti de una din institutiunile prevăzute la punctul b al articolului precedent.

Producătorul sau comerciantul de asemenea semințe, e obligat sa dea cumpărătorului - împreună cu sacul de semințe, plumbuit și etichetat - și buletinul respectiv de analiza eliberat de institutiunea care a executat plumbuirea.

În cazul vânzării în cantități mai mici decât conținutul sacului, vânzătorul va da cumpărătorului o copie de pe buletinul de analiza al sacului respectiv.

În cazul cînd semințele ar avea cuscuta, ele pot fi vândute, în vederea colectării lor, pentru descuscutare și curățire - numai Camerelor de agricultura, întreprinderilor care au instalații de curatatorie, sau comercianților autorizați de Institutul de Cercetări Agronomice al României să facă aceasta operațiune.

Resturile de samanta de lucerna sau trifoi (deșeurile), provenite dela stațiunile de descuscutare, se vor distruge prin macinare sau ardere, punerea lor în vânzare fiind interzisă sub sancțiunile legii de fața.

Articolul 36

Celelalte semințe de plante de nutret, neenumerate în art. precedent, precum și semințele de plante horticole - cu excepția semințelor de flori - pot fi puse în vânzare de către comercianți, în saci neplumbuiti, respectându-se însă pozitiunile prevăzute de art. 34, alin. a și c.

Articolul 37

Importul și exportul semințelor din categoria fixată la articolul 33, se va face numai prin punctele de vama ce se vor determina printr'un jurnal al Consiliului de Miniștri.

Articolul 38

Semințele de lucerna, trifoi, ghizdei, sau timoftica, nu pot intră în țara decât cu condițiunea:

a) Sa nu conțină niciun bob de cuscuta, fie copt, fie verde, fie ca ar germina sau nu, și nicio capsula de cuscuta;

b) Sa fie încărcate în saci noi, numerotati, bine inchisi și plumbuiti cu plumbul stațiunii din țara de origine unde s'a făcut analiza;

c) Sa aibă puritatea și puterea de germinatie minima, fixată de Ministerul Agriculturii și Domeniilor;

d) Sa nu fie dintr'o proveniență interzisă de Ministerul Agriculturii și Domeniilor pentru țara noastră.

Transitul acestor semințe se va face numai cu îndeplinirea condițiunilor de mai sus și numai cu autorizația specială a Ministerului Agriculturii și Domeniilor.

Importatorii acestor semințe semințe sînt obligați să facă - la punctul vamal - o declarație, arătând: felul semintei, proveniență, firma furnisoare, numărul sacilor și cantitatea semințelor în kilograme și să depună certificatul de analiza, emis de stațiunea de control a regiunii de unde provine samanta, și în care trebuie să se arate puritatea și germinatia semintei.

Samanta importata va fi analizata și plumbuita din nou de către stațiunea autorizata de Institutul de Cercetări agronomice al României și în raza căreia se afla punctul vamal.

Articolul 39

Exportul semințelor de lucerna, trifoi, ghizdei, sau timoftica, se va face numai în saci noi, analizati, etichetati și plumbuiti de către stațiunea respectiva a Institutului de Cercetări Agronomice al României.

Punctele vamale nu vor permite exportul acestor semințe, decât pe baza buletinului de export, eliberat de către stațiunea care a făcut analiza și executat plumbuirea.

Spre a putea fi plumbuite pentru export, aceste semințe trebuiesc sa îndeplinească următoarele condițiuni:

a) Sa fie absolut libere de cuscuta, sau cu un conținut de boabe de cuscuta la kg. de samanta, cuprins în limitele stabilite de regulament, în care scop, fiecare sac va purta eticheta "Absolut liber de cuscuta", în cazul cînd, în proba respectiva nu s'a găsit absolut niciun bob de cuscuta, și "Liber de cuscuta", în cazul cînd proba extrasa are conținutul de cuscuta permis de regulament;

b) Sa fie de origine românească.

Articolul 40

Semințele de plante horticole - cu excepția semințelor de flori - nu pot intră în țara, decât cu respectarea condițiunilor prevăzute la alin. b și c, ale art. 38.

Articolul 41

Cheltuielile necesare pentru analiza și plumbuirea semințelor privesc pe comercianții sau pe producătorii de semințe respectivi.

Aceste cheltuieli se vor plati după un tarif ce se va fixa prin regulamentul de aplicare al acestei legi.

Articolul 42

Sînt considerate de interes obștesc și sînt supuse dispozițiunilor legii de fața, următoarele categorii de pășuni:

1. Pășunile comunale, inclusiv pășunile sau toloacele comunale din Bucovina.

2. Pășunile în devalmesie aparținînd obstiilor, composesoratelor, asociațiunilor, precum și locuitorilor improprietariti, sau grupurilor în număr mai mare de 25 persoane, sub orice denumire a coproprietarilor lor.

3. Pășunile de rezerva, dela munte și dela balta, inclusiv cele alpine, aparținînd Statului, sub orice formă, județelor, comunelor, sau institutiunilor de interes public, puse sub controlul Statului.

Articolul 43

Îndrumarea exploatării pasunilor de interes obștesc, se va face prin:

a) Întocmirea amenajamentelor și planurilor anuale de exploatarea pasunilor;

b) Măsuri tehnice și administrative, pentru conservarea și folosirea pasunilor.

Proprietarii pasunilor, menționate la art. precedent, sînt obligați ca pînă la 1 Ianuarie 1940 să aibă pentru pășunile lor amenajamente întocmite în conformitate cu dispozițiunile de mai jos.

Articolul 44

Exploatarea pasunilor enumarate la art. 42, se va face pe baza unui amenajament pastoral sau silvico-pastoral.

Potrivit acestui amenajament se va întocmi în fiecare an, planul de exploatare al pasunii.

Amenajamentele pastorale se vor întocmi de personalul agronomic autorizat de Ministerul Agriculturii și Domeniilor.

Amenajamentele silvico-pastorale ale pasunilor împădurite și ale golurilor de munte se vor întocmi de personalul silvic autorizat, după normele prescrise de legile și regulamentele în vigoare.

Plata cuvenită celui ce a întocmit amenajamentele se va face de către proprietarul pasunii respective, conform tarifului ce se va fixa prin regulamentul acestei legi.

În caz de refuz din partea acestuia, plata se va putea face de către Ministerul Agriculturii și Domeniilor, din alocațiile bugetare, în contul proprietarului respectiv, care va fi apoi dat în debit și urmărit conform legii de urmărire și perceperea veniturilor publice.

Amenajamentele întocmite, conform dispozițiunilor de mai sus, se vor depune la Serviciul agricol județean, iar cele silvico-pastorale și ale golurilor de munte, la inspectoratul silvic respectiv, care îl vor inainta Ministerului Agriculturii și Domeniilor, împreună cu avizul Eforiei județene de pășuni și împreună cu intampinarile pe care cei interesați și nemultumiti cu prevederile din amenajament, au dreptul a le prezenta în termen de 30 zile dela data comunicării procesului-verbal de încheierea amenajamentului.

Ministerul se va pronunța asupra amenajamentelor și eventualelor întâmpinări, pe baza avizului dat, după caz, de Consiliile Tehnice respective din Minister.

Articolul 45

Planul de exploatare se va întocmi de șeful circumscripției agricole respective, pentru fiecare pasune, în cadrul amenajamentului și va fi supus spre aprobare Serviciului agricol județean, înainte de 1 Ianuarie al fiecărui an.

Pentru pasunele împădurite și ale golurilor de munte, planul de exploatare se va întocmi de șeful ocolului silvic respectiv și va fi supus spre aprobare Inspectoratului silvic pînă la acea data.

În ambele cazuri, după aprobare, planul va fi adus la cunoștința proprietarului respectiv.

Acest plan se va întocmi chiar dacă pasunea respectiva nu are amenajament.

Articolul 46

Executarea dispozițiunilor din amenajamentul pastoral sau silvico-pastoral, cum și din planul de exploatare, este obligatorie.

În caz de neexecutare, în afară de sancțiunile prevăzute în legea de fața, Ministerul Agriculturii și Domeniilor, poate executa, în contul proprietarului pasunii, lucrările din amenajament, pe care le-ar crede indispensabile.

În acest caz, proprietarul va fi dat în debit și urmărit pentru suma respectiva, conform legii de urmărire și percepere a veniturilor publice.

Articolul 47

Pășunile de interes obștesc se întrebuințează exclusiv pentru pasunat, pentru cultivarea plantelor de nutret și pentru plantatiuni forestiere de protecție.

Cultivarea plantelor de nutret este permisă numai cu aprobarea Ministerului Agriculturii și Domeniilor, care va lua avizul conform al Consiliului Tehnic Agronomic.

Sînt plante de nutret, în înțelesul legii de fața: lucerna, trifoiul, sparceta, borceagul, sorgul, porumbul de nutret, iarba de sudan, mazarea de nutret, sfecla de nutret, napii, parangul, amestecurile de graminee și de leguminoase, făcute în vederea fanetelor insamantate, precum și orice alte plante de nutret, declarate ca atare de Ministerul Agriculturii și Domeniilor, pe baza avizului conform al Institutului de Cercetări Agronomice al României și al Consiliului Tehnic Agronomic.

Orice culturi de alte plante decât acestea, sînt interzise.

Șefii circumscriptiilor agricole vor stabili existenta culturilor interzise, prin cercetare la fața locului, încheind procese-verbale, pe care le vor inainta judecătoriei de ocol respective, spre judecarea contravenientilor.

În mod excepțional și numai cu avizul conform al Consiliului tehnic agronomic, Ministerul Agriculturii și Domeniilor poate aproba - pentru un singur an și numai o singură dată - cultivarea de cartofi, sfecla, fasole, rapita, sau pepeni, însă numai în vederea pregătirii terenului pentru lucerna, sau pentru alte plante vivace de nutret.

Articolul 48

Cu îndeplinirea formelor prevăzute de legea administrativă și cu aprobarea Ministerului Agriculturii și Domeniilor, data cu avizul conform al Consiliului tehnic respectiv, comunele pot:

a) Sa cedeze, sau sa întrebuințeze - în lipsa de alt teren și pînă la cel mult 5% din întinderea totală a pasunii comunale - suprafața necesară: pentru construcții de scoale, biserici, primării, dispensarii și spitale; pentru crearea de oboare și întreprinderi industriale comunale, de interes obștesc; pentru pepiniere și rasadnite comunale, precum și pentru cimitire și târguri;

b) Sa cedeze sau sa întrebuințeze suprafața necesară: pentru construirea de grajduri comunale; pentru aerodromuri și lucrări ce interesează apărarea naționala; pentru deschidere de drumuri, șosele, cai ferate și canale, precum și pentru înființarea centrelor agricole sau campurilor demonstrative prevăzute de legea de fața;

c) Sa schimbe pasunea comunală cu terenuri de faneata sau cu terenuri arabile de aceeași calitate și valoare, în interesul unei mai bune folosințe;

d) Sa înstrăineze o pasune, în total sau în parte, însă numai cu condițiunea expresă de a cumpara, în același timp, un teren de aceeași valoare și care să poată fi folosit în același scop.

Cedarile, schimburile, sau înstrăinările făcute fără respectarea dispozițiunilor de mai sus, sînt nule de drept.

Nulitatea lor poate fi cerută de comuna respectiva, de prefectura județului, de Ministerul de Interne, de Ministerul Agriculturii și Domeniilor, sau de oricare dintre locuitorii comunei respective.

Nulitatea se va pronunța de judecătoria de ocol, cu recurs la tribunal.

Articolul 49

Comunele pot obliga pe proprietarii vitelor invoite la pasunea comunală să execute prestația, la timpul fixat de organele agricole sau silvice, pentru buna întreținere a pasunei și a pădurii de pe pasunea impadurita.

Articolul 50

Cei ce nu vor face prestația prevăzută la articolul precedent la termenul și în condițiunile stabilite, vor fi obligați la plata unei contribuții, corespunzătoare cu numărul vitelor și cu prețul zilei de muncă din localitate, asa cum se va arata în regulamentul acestei legi.

Sumele respective se vor incasa potrivit dispozițiunilor din legea pentru perceperea și încasarea veniturilor publice, făcându-se venit la bugetul Eforiei comunale de pasune și intrebuintandu-se exclusiv pentru îmbunătățirea pasunii.

Articolul 51

Primării comunelor - ca presedinti ai Eforiilor comunale de pasune - sînt răspunzători personal - sub sancțiunile prevăzute în legea de fața și în legea administrativă de aducerea la îndeplinire a dispozițiunilor prevăzute în amenajamente și în planurile anuale de exploatare ale pasunilor comunale, putând fi suspendați din funcțiune pînă la executarea lucrărilor neefectuate sau rămase în întîrziere.

Articolul 52

Coproprietarii pasunilor în devălmășie sînt obligați, ca, pentru administrarea și exploatarea pasunilor, să-și desemneze dintre ei sau să-și angajeze un administrator, numit dintre absolvenții școlilor de agricultura sau silvicultura.

Articolul 53

Pășunile în deavalmasie nu intră în calculul suprafeței de 2 ha prevăzută la art. 9, alin. 1 și 2 de mai sus.

Pășunile în devălmășie și accesoriile lor (clădiri, exploatări, inventar viu sau mort etc.), nu pot fi sustrase destinatiunii lor de bun comun afectat pasunei, decât cu consimțămîntul a 2/3 din numărul coproprietarilor și cu aprobarea pe care Ministerul Agriculturii și Domeniilor o poate da numai cu avizul Consiliului Tehnic respectiv, și numai în următoarele cazuri

a) Cînd pasunea nu se mai poate folosi ca atare;

b) Cînd se constată că pasunea întrece nevoile coproprietarilor;

c) Cînd terenul va fi afectat pentru satisfacerea unui interes general.

Coproprietarii sînt obligați - în asemenea cazuri - sa dea bunului respectiv destinația ce i se va fixa de Ministerul Agriculturii și Domeniilor, odată cu aprobarea.

Orice operațiune contrară acestor dispozițiuni e nulă de drept.

Nulitatea poate fi cerută organelor judecătorești prevăzute la art. 48, alineatul ultim, de către orice coproprietar, de către comuna respectiva, de către Ministerul de Interne, sau de către Ministerul Agriculturii și Domeniilor.

Articolul 54

Ministerul Agriculturii și Domeniilor va alcătui Harta Viticolă și Harta Pomicola a Tarii, pe baza studiilor și în condițiunile art. 13 din prezenta lege, cu respectarea tuturor dispozițiunilor legii pentru apărarea viticulturii.

Articolul 55

Ministerul Agriculturii și Domeniilor va fixa - luînd și avizul Consiliului Tehnic Agronomic - speciile și varietatile de vita și de pomi ce pot fi importate, cultivate și înmulțite în România, precum și pe acelea ce pot forma colecții de varietati.

Oricine planteaza sau înmulțește în scop de comercializare, precum și cei care importa sau comercializează pomi sau vite, vor folosi numai speciile și varietatile stabilite.

În vederea cercetărilor, ministrul poate autoriza institutiunile cu caracter științific și societățile horticole sau pomicole sa importe diverse varietati de pomi sau de vite neadmise pentru cultura obișnuită.

Articolul 56

Pepinierele de vite sau de pomi - existente la data publicării legii de fața - cum și orice alte pepiniere de vite sau pomi, înființate după această dată, în scop de a produce material săditor pentru vânzare, nu pot funcționa decât pe baza unei autorizatiuni, care se va elibera de Ministerul Agriculturii și Domeniilor, cu respectarea normelor prezentei legi și al regulamentelor ei de aplicare, și cu avizul Consiliului Tehnic Agronomic.

Același regim de autorizare și control se va aplica și producătorilor de plante ornamentale, trandafiri și flori destinate comerțului.

Termenul pentru depunerea cererii de autorizație, din partea celor ce au pepiniere de vite, sau de pomi, este de 90 de zile dela data publicării legii de fața.

Autorizația se da cu avizul Camerei de agricultura respective și numai persoanelor sau institutiunilor publice ori particulare care:

a) Dispun de instalatiuni tehnice suficiente pentru pregătirea și desinfectarea materialului săditor;

b) Au plantatiuni de port-altoi autentici, sau fac dovada ca și-au procurat asemenea port-altoi dela pepinierele recunoscute de minister;

c) Fac dovada ca au la conducerea pepinierii lor personal de specialitate.

Niciun pepinierist nu poate inmulti alte varietati decât cele autorizate de Ministerul Agriculturii și Domeniilor.

Articolul 57

Pepinieristii de vite sau de pomi, precum și producătorii de plante ornamentale, trandafiri și flori, destinate comerțului sînt supuși controlului Ministerului Agriculturii și Domeniilor, care - prin organele sale autorizate - supraveghează și cercetează autenticitatea port-altoilor și a varietatilor stabilite, selectiunea și sănătatea vitelor și pomilor, precum și îndeplinirea tuturor obligațiunilor impuse de legea de fața și regulamentul ei.

Nu se poate pune în vânzare sau instraina, cu orice titlu, decât material săditor garantat, în ce privește autenticitatea și sănătatea, pentru vite fiind obligatoriu plumbul de verificare al organului autorizat de minister să facă aceasta operațiune.

Articolul 58

Pepinieristii care produc vite sau pomi pentru vânzare sînt obligați:

a) Sa elibereze - la orice vânzare de vite ori de pomi - o factura, iar pentru furnituri mai mici o nota, în care să arate ca garantează autenticitatea și sănătatea materialului vândut și care să cuprindă datele ce se vor specifică prin regulament;

b) Sa țină la zi, după modelul aprobat de Ministerul Agriculturii și Domeniilor, un registru parafat de judecătorie, de mersul operațiunilor din pepiniera și altul de operațiunile comerciale și cuprinzînd fiecare datele, indicatiunile și vizele cerute de regulamentul legii de fața;

c) Sa comunice Ministerului Agriculturii și Domeniilor, în toamna fiecărui an și cel mai târziu pînă la 15 Decemvrie, numărul de pomi și de vite altoite, pus în vânzare, pe categorii și varietati;

d) Sa comunice Ministerului Agriculturii și Domeniilor, în primavara fiecărui an și cel mai târziu pînă la 1 Iunie, lista cumparatorilor lor.

Ministerul este obligat la ținerea secreta a listei.

Funcționarul care va divulga secretul va fi pedepsit cu destituirea.

Articolul 59

Cultivatorii care inmultesc vite sau pomi pentru trebuințele proprii nu îi pot instraina sub nici o formă.

Articolul 60

Comerțul de vite altoite, de port altoi, de butași - simpli sau inradacinati - și de pomi fructiferi se exercită numai cu autorizația Ministerului Agriculturii și Domeniilor.

Autorizația se da pe termen de cinci ani, cu avizul Consiliului Tehnic Agronomic și cu obligațiunea pentru comercianți de a nu vinde decât varietatile autorizate de minister.

Pepinieristii sau comercianții de vite sau de pomi sînt răspunzători față de cumpărători de autenticitatea, sănătatea și calitatea varietatilor și a port-altoilor vanduti.

Articolul 61

Materialul viticol cu rădăcini destinat vânzării - fie în țara, fie în străinătate - trebuie să fie etichetat, plumbuit și ambalat, iar materialul viticol fără rădăcini și pomicol etichetat și ambalat, respectându-se în aceasta privinta și dispozițiile dela alineatul a al art. 58.

Etichetarea, plumbuirea și ambalarea se vor face potrivit normelor ce se vor fixa prin regulamentul legii de fața.

Articolul 62

Fructele și strugurii destinați exportului sau consumatiunii interne nu pot fi transportați decât în condițiunile ce se vor stabili prin regulament.

Căile ferate și serviciile oficiale de transport nu vor primi spre expediere fructe și struguri, decât în ambalajul regulamentar.

Se exceptează dela acestea transportul pentru uzul personal.

Articolul 63

Importul de vite altoite sau nealtoite, de coarde de vite pentru altoit, de butași simpli sau inradacinati, de port-altoi, de pueti, de arbuști și arbori altoiti, se va face numai cu autorizația Ministerului Agriculturii și Domeniilor.

Importul se va face numai prin punctele de vama, prevăzute la art. 37 și cu respectarea dispozițiunilor din art. 55.

Pepinierele sau firmele străine nu pot introduce pentru comercializare în România vite sau pomi decât dacă au în țara o reprezentanta sau o firma comercială, înregistrată și recunoscută de Camera de comerț respectiva.

Vitele, arbustii și pomii care nu întrunesc condițiunile art. 55 sau condițiunile de autenticitate și de calitate, cerute de legea de fața sau regulamentul ei, se sechestreaza și - dacă în termen de 15 zile libere dela comunicare importatorul nu le înapoiază peste granita - se vor declara confiscate și se vor distruge prin ardere.

Formalitățile de îndeplinit la punctele de vama, de către importatori, se vor fixa prin regulament.

Articolul 64

Pentru îmbunătățirea calitativă și sporirea cantitativă a productiunii agricole de orice fel, se institue un regim de protecția plantelor cultivate, care se va exercita de către Ministerul Agriculturii și Domeniilor, prin serviciul de protecția plantelor din acest minister.

Articolul 65

Toți cei ce produc, dețin, sau pun în vânzare - sub orice titlu - semințe, fructe, plante sau părți de plante, sînt supuși controlului Ministerului Agriculturii și Domeniilor, care e în drept ca - prin delegații săi autorizați - sa inspecteze culturile, localurile de desfacere, depozitele, stațiunile și porturile de încărcarea și descărcarea unor asemenea produse, pentru a se asigura de starea lor sanitară.

Articolul 66

Produsele considerate infectate sau ca fiind purtătoare de boale, insecte sau paraziti primejdiosi, nu pot fi vândute sau transportate decât după ce vor fi desinfectate de către proprietarii lor, potrivit normelor ce se vor fixa prin deciziunile Ministerului Agriculturii și Domeniilor.

Articolul 67

Sînt socotite ca boale, ca paraziti sau ca insecte primejdioase pentru produsele vegetale, toate acele boale, toți acei paraziti și toate acele insecte, ce se vor declara ca atare printr'un jurnal al Consiliului de Miniștri, dat pe baza avizului Consiliului Superior al Agriculturii.

Articolul 68

În cazul cînd constata prezenta uneia dintre boalele, parazitii sau insectele declarate primejdioase, Ministerul Agriculturii și Domeniilor va lua măsuri de distrugerea sau de desinfectarea materialului respectiv, oprind ieșirea oricărui material din pepiniera, localul sau depozitul respectiv, pînă la distrugerea completa a focarului și încheind un proces-verbal constatator al tuturor acestor împrejurări, proces-verbal care va fi comunicat părții interesate.

În cazul cînd constata ca boala, parazitul sau insecta s'a intins și a cotropit teritoriul uneia sau mai multor comune, Ministerul Agriculturii și Domeniilor va declara comuna sau comunele respective contaminate, fiind în drept ca - prin delegații săi autorizați - sa ia apoi măsurile de distrugere sau de desinfectie, necesare pentru starpirea acestor focare.

În asemenea cazuri, transporturile de plante, de părți de plante, de semințe sau de fructe, se va face numai potrivit dispozițiunilor ce se vor fixa prin ordonanța Ministerului Agriculturii și Domeniilor.

Articolul 69

Autoritățile polițienești, comunale și județene, sînt obligate sa dea delegaților autorizați ai Ministerului Agriculturii și Domeniilor tot concursul, pentru ca aceștia să poată aduce la îndeplinire măsurile luate de minister pe baza art. 65, 66 și 68 de mai sus.

Articolul 70

Statul nu va plati niciun fel de indemnizație sau despăgubire pentru materialul distrus sau pentru pagubele pricinuite prin operațiunile de desinfectare sau de distrugere prevăzute de art. 66 și 68 de mai sus, dacă exista culpa sau neglijența din partea daunatilor respectivi.

Articolul 71

Pepinieristii și comercianții ce cad sub prevederile art. 65 sînt obligați ca în trei zile dela ivirea oricăreia din boalele, parazitii sau insectele declarate primejdioase, potrivit art. 67 de mai sus, să facă cunoscut aceasta primăriei respective.

Primăria e obligată ca, în cel mult două zile dela data acestei comunicări, sa înștiințeze - după natura cazului - circumscripția agricolă sau ocolul silvic respectiv.

Articolul 72

Cu avizul conform al Consiliului Superior al Agriculturii și pe baza unui jurnal al Consiliului de Miniștri, Ministerul Agriculturii și Domeniilor poate:

a) Sa facă obligatorie aplicarea tratamentelor necesare pentru combaterea boalelor, parazitilor sau insectelor declarate primejdioase, în baza art. 67, dând cuvenitele ordonanțe în acest sens;

b) Sa execute - pe seama Statului, a comunelor, ori în tovarasie cu comunele, sau în contul celor ce nu se supun dispozițiunilor luate în baza alineatului precedent - măsurile de combatere cerute de împrejurări, după normele ce se vor fixa prin regulamentul acestei legi.

Articolul 73

În cazurile de calamitate ce se vor determina printr'un jurnal al Consiliului de Miniștri, dat cu avizul conform al Consiliului Superior al Agriculturii, comunele sînt obligate să contribuie la combaterea acestor calamitati, cu fonduri, cu materiale și prin prestarea mainii de lucru, potrivit normelor ce se vor fixa de Ministerul Agriculturii și Domeniilor, prin deciziunile sale.

În acest scop, prefectii și primării sînt obligați ca - la cererea Ministerului Agriculturii și Domeniilor - sa dea ordonanțe pentru prestarea, din partea populației respective, a lucrului în natura, fixând și suma echivalenta a prestației, pentru cei care n'ar voi sa presteze lucrul personal.

Articolul 74

Plantele, părțile de plante, semințele și fructele nu sînt admise la import și în transit, decât însoțite de un certificat de sănătate și altul de origine, prin care să se constate că nu sînt infectate sau infestate și nu conțin paraziti daunatori agriculturii, silviculturii sau horticulturii.

Modelele acestor certificate se vor fixa prin regulament.

Aceste certificate trebuie să emane dela o instituție oficială autorizata de țara exportatoare și recunoscută ca atare de către Ministerul Agriculturii și Domeniilor al României.

Importul și transitul plantelor, al părților de plante, al semințelor și al fructelor din străinătate, se va face numai prin punctele de frontieră stabilite pe baza art. 37 și a căror lista se va publică în Monitorul Oficial și se va comunică tuturor țărilor exportatoare.

Articolul 75

Ministerul Agriculturii și Domeniilor prin delegații săi autorizați va inspecta orice transport de plante, de părți de plante, de semințe sau de fructe, de îndată ce acestea au sosit la o stațiune de frontieră, fie ca ele sînt destinate importului, fie ca sînt numai în transit și indiferent dacă transportul e sau nu însoțit de certificatele prevăzute la articolul precedent.

În cazul cînd transportul va fi declarat infectat sau infestat, Ministerul Agriculturii și Domeniilor, are latitudinea sa refuze intrarea în țara a materialului respectiv, sau sa ia măsurile de desinfectare ori de distrugerea lui la vama, sau în orice punct din interiorul tarii, aducând la cunoștința guvernului tarii exportatoare măsura luată.

Pagubele și cheltuielile rezultate de pe urma oricăreia din aceste operațiuni, vor privi exclusiv pe proprietarii mărfii, Statul Roman neavând nici o obligațiune de despăgubire.

Articolul 76

Ministerul Agriculturii și Domeniilor va publică în fiecare an în Monitorul Oficial și va face cunoscută Institutului Internațional de Agricultura din Roma lista boalelor, a insectelor și parazitilor vegetali sau animali, socotiți primejdiosi pentru productiunea vegetala a tarii noastre.

Aceasta lista va fi imprimata și pe verso certificatului de sănătate și origine.

Ministerul Agriculturii și Domeniilor va putea sa supună la carantina sau sa interzică temporar importul și transitului plantelor, părților de plante, semințelor sau fructelor, chiar dacă ele sînt însoțite de certificate de sănătate și origine.

Deciziunea interzicerii va fi publicată în Monitorul Oficial și va fi adusă la cunoștința Guvernului tarii exportatoare.

Articolul 77

Cu avizul Institutului de Cercetări, respectiv și al Consiliului Superior al Agriculturii, Ministerului Agriculturii și Domeniilor poate reglementa, din punct de vedere fito-sanitar și în raport cu necesitățile constatate, exportul plantelor, părților de plante, semințelor și fructelor ce ies din țara.

Articolul 78

Nu se pot pune în vânzare, nu se pot introduce în țara și nu se pot întrebuința pentru combaterea dusmanilor la plante, decât numai produsele autorizate de Ministerul Agriculturii și Domeniilor, potrivit normelor ce se vor stabili prin regulamentul acestei legi și a căror compoziție corespunde cu arătările buletinului de analiza respectiv.

De asemenea, nu se pot pune în vânzare decât îngrășăminte chimice autorizate de Ministerul Agriculturii și Domeniilor, pe bază de analiza și a căror compoziție corespunde cu arătările buletinului de analiza respectiv.

Analizele respective se vor face numai în laboratoarele Institutului de Cercetări Agronomice al României.

Articolul 79

Sînt interzise orice fel de reclame cuprinzînd inexactitati în raport cu arătările buletinului de analiza și cu experimentarea pe baza căruia Ministerul Agriculturii și Domeniilor a autorizat punerea în vânzare a preparatului sau ingrasamantului respectiv.

Articolul 80

Agenții autorizați ai Ministerului Agriculturii și Domeniilor sînt în drept:

a) Sa inspecteze farmaciile, drogheriile, magaziile, fabricile și depozitele, sau încăperile cu orice fel de produse destinate pentru a servi la combaterea dusmanilor plantelor sau pentru a servi ca îngrășăminte chimice.

b) Sa ia probe din produsele prevăzute la art. 78, să le sigileze și să le înainteze Serviciului de protecția plantelor, pentru a se constata dacă sînt conforme formulei și eficacitatii, pe baza cărora s'a acordat autorizația.

Agenții specialiști autorizați sînt în drept sa confisce, prin dresare de proces-verbal, preparatele găsite fără autorizația prevăzută la art. 78 de mai sus, conformându-se - în aceasta privinta - normelor ce se vor stabili prin regulamentul de aplicare al legii de fața.

Articolul 81

Pentru a putea importa, fabrica în țara, sau vinde mașini și unelte agricole, fabricile și casele de comerț respective vor fi obligate sa țină seama de indicatiunile hotărîte de Ministerul Agriculturii și Domeniilor, cu avizul Consiliului tehnic agronomic.

În acest scop, după un an de zile dela publicarea acestei legi, fabricile și Casele de comerț respective vor fi obligate să aibă autorizația Ministerului Agriculturii și Domeniilor, care e obligat sa comunice hotărîrea în maximum treizeci de zile dela înregistrarea cererii.

Articolul 82

Mașinile și uneltele agricole puse în vânzare vor purta marca fabricii.

Marca fabricii va fi depusa la Institutul de cercetări Agronomice al României.

Mașinile vor fi însoțite - în mod obligatoriu - de prospecte scrise în limba română și cuprinzînd modul de întrebuințare, de îngrijire și de păstrare, planul și o descriere amănunțită a masinii și a modului ei de funcționare.

Pentru mașinile, făcînd parte din tipurile examinate la Institutul de Cercetări Agronomice al României, prospectele vor cuprinde și copia buletinului de examinare al Institutului, cu toate datele înscrise intransul.

După 5 ani, dela publicarea prezentei legi, batozele de treer ce se vor importa, fabrica sau vinde, vor fi înzestrate cu aspiratoare de praf.

Uneltele agricole vor avea pe ele marcată greutatea normală stabilită de Institutul de Cercetări Agronomice al României, admițându-se o toleranta de 5 la suta, în plus sau în minus.

Lista uneltelor care intră în prevederile alineatului 5 de mai sus se va stabili de regulament.

Nu pot fi puse în vânzare decât mașini și unelte ce corespund în totul condițiunilor tehnice specificate în buletinul de examinare și prospectelor prevăzute mai sus.

Articolul 83

Sumele înscrise în bugetul Statului și al Uniunii Camerelor de Agricultura, precum și în bugetul Camerelor de agricultura, în scopul de a fi distribuite ca ajutor pentru procurarea de mașini și unelte agricole, scutirile sau reducerile de taxe vamale, precum și orice avantaje la transportul pe căile de comunicație ale Statului, se vor acorda numai pentru mașinile și uneltele agricole însoțite de certificatul Institutului de Cercetări Agronomice al României, doveditor ca ele întrunesc intradevar calitățile de ordin agricol și tehnic cerute de nevoile speciale ale agriculturii noastre, dându-se preferinta mașinilor și uneltelor agricole fabricate în țara.

Articolul 84

Combustibilul și uleiurile procurate sau vândute pentru mașini și unelte agricole trebuie să întrunească condițiunile minime ce se vor stabili prin regulament.

Combustibilul necesar agricultorilor pentru mașinile și uneltele lor agricole se va bucura pînă la 1 Aprilie 1938, de o reducere de 50 la suta din taxele de consumație în vigoare.

Începînd dela 1 Aprilie 1938, aprovizionarea agricultorilor cu combustibilul și uleiurile necesare pentru mașinile și uneltele lor agricole se va face cu prețul stabilit pentru export și în cantitățile ce se vor fixa prin camerele de agricultura, la începutul fiecărei campanii de lucru.

Articolul 85

Mecanicii agricoli nu vor putea fi angajați pe viitor decât cu condiția de a fi trecut un examen, ce se va organiza în fiecare județ potrivit normelor din regulamentul prezentei legi.

Cei reusiti la acest examen vor capata o carte de mecanic agricol, fiind ținuți a se conformă - în îndeplinirea îndeletnicirii lor - normelor ce se vor statornici prin regulamentul legii de fața.

Articolul 86

În scopul de a rationaliza productiunea animala Ministerul Agriculturii și Domeniilor va face:

a) Studiul materialului zootehnic existent și al posibilităților de îmbunătățirea lui;

b) Studiul condițiunilor economice și al condițiunilor de mediu ce pot inrauri creșterea animalelor, producția și rentabilitatea lor;

c) Studiul rentabilitatii și productiunii animale, în raport cu cerințele piețelor de desfacere.

Pe baza acestor studii și cu avizul Uniunii Camerelor de Agricultura, Ministerul stabilește regiunile naturale de creștere și exploatare cu cea mai mare rentabilitate, pentru fiecare specie și rasa de animale domestice, întocmind "Harta Zootehnica a Tarii".

Aceasta harta va fi supusă spre aprobare Consiliului de Miniștri, însoțită de avizul Consiliului Superior al Agriculturii.

Excepțiuni la aceasta harta nu se vor putea admite decât cu aprobarea Ministerului Agriculturii și Domeniilor, care va lua - în aceasta privinta - avizul Consiliului Superior al Agriculturii.

Harta zootehnica existenta în momentul publicării legii de fața, rămîne în vigoare pînă la alcătuirea hârtii zootehnice, prevăzută mai sus.

Ministerul Agriculturii și Domeniilor, Uniunea Camerelor de Agricultura, Camerele de Agricultura și Centrala cooperativelor agricole de producție, aprovizionare și valorificare agricolă și unitățile sale, vor indrepta acțiunea lor de îndrumarea și încurajarea creșterii și productiunii animale, stimuland răspândirea și extinderea numai a speciilor și raselor de animale domestice admise în harta zootehnica.

Articolul 87

Fiecare crescator de animale are dreptul sa întrebuințeze, pentru animalele sale proprii, reproducatori masculi de orice rasa.

Crescatorul care poseda reproducatori și dorește a-i folosi pentru monta altor animale decât ale sale, este obligat a-i declara la primăria comunei respective, pentru a fi examinati și autorizați de comisiunea de expertiza a plășii, numita de minister și compusa din: medicul veterinar al circumscripției, ca președinte; șeful circumscripției agricole respective; pretorul plășii respective și un crescator de animale, desemnat de Camera de Agricultura.

Comisiunea va lucra în fiecare comuna, împreună cu primarul respectiv.

Comisiunea de expertiza va elibera certificatul de autorizație, pentru reproducatorii admiși, conform normelor ce se vor stabili prin regulamentul legii.

Lucrările încheiate de comisiunea de expertiza vor fi centralizate de serviciul veterinar al județului și înaintate Camerei de Agricultura. Aceste lucrări devin executorii după aprobarea consiliului de administrație al Camerei de Agricultura.

Proprietarii nemultumiti cu deciziunile comisiunii, pot face apel la Camera de Agricultura în termen de 15 zile dela comunicare. Camera va desemna o comisiune compusa din: președintele Camerei sau delegatul sau, medicul veterinar primar al județului, directorul Serviciului agricol și un crescator, desemnat de Camera, care va da hotărîrea definitivă și va elibera certificatul de autorizație respectiv.

Procedura se va determina prin regulament.

Reproducatorii neautorizati pentru monta publică, de către comisiunile de expertiza, se vor castra în contul Camerei de Agricultura respective, atunci cînd comisiunile vor constata ca necesitățile locale sînt satisfacute.

Articolul 88

În termenele ce se vor fixa prin regulamentul legii de fața, fiecare comuna e obligată să aibă reproducatorii masculi necesari, în raport cu numărul femelelor de prasila, din fiecare specie de animale domestice aflate în comuna.

În acest scop, Comisiunea de expertiza a plășii - prevăzută de articolul precedent - va întocmi, odată cu lucrările sale, un tablou de lipsurile de reproducatori masculi, de care comunele cu nevoie, pentru fiecare specie de animale.

Câte un exemplar din acest tablou se va inainta la prefectura județului, la serviciul veterinar județean și la Camera de Agricultura.

Prefectura județului - luînd cunoștința de acest tablou - va pune în vedere autorităților comunale să-și completeze lipsurile de reproducatori masculi, în termenele fixate potrivit alineatului 1 de mai sus.

Cumpărarea reproducatorilor masculi necesari pentru împlinirea lipsurilor dela comune, se va face de către o comisiune compusa din: Președintele Camerei de Agricultura, sau delegatul lui, medicul veterinar primar al județului, Directorul Serviciului Agricol județean și un crescator, delegat de Camera de Agricultura.

Articolul 89

Cheltuielile necesare pentru cumpărarea și întreținerea reproducatorilor masculi comunali, se vor înscrie anual în bugetul comunei, potrivit cu numărul de reproducatori fixat pe baza alineatului doi dela articolul precedent.

În lipsa de fonduri disponibile, suma trebuitoare, pentru completarea numărului de reproducatori fixat, se va realiza prin împrumuturi făcute din fondul de 100.000.000 lei creat pe baza legii publicată în Monitorul Oficial Nr. 39 din 17 Februarie 1937.

În cazul cînd comuna nu-și completează lipsurile, prefectura va înscrie din oficiu - în bugetul comunei - suma respectiva pentru alcătuirea fondului necesar acestei completări.

Comuna poate repartiza asupra crescatorilor fără reproducatori masculi și în proporție cu numărul femelelor invoite la pasunea comunală, suma ce reprezintă costul reproducatorilor masculi cumpărați.

Încasarea sumei se va face, în acest caz, de comuna, odată cu taxa de pasunat.

Articolul 90

Pentru fiecare rasa de animale, admisă în harta zootehnica, se vor înființa registre genealogice care vor fi ținute la Camerele de Agricultura respective.

Modul de ținerea registrelor se va stabili prin regulament.

Certificatele de origine se vor elibera de Camera de Agricultura, de crescatori sau de Sindicatele de crescatori, sub controlul și cu viza Camerei de Agricultura.

Articolul 91

În scopul de a ajuta creșterea animalelor, Ministerul Agriculturii și Domeniilor va lua măsuri pentru:

1. Acordarea de împrumuturi rambursabile Camerelor de Agricultura, comunelor, sindicatelor de creștere, asociațiilor de pasunat și cooperativelor agricole pentru cumpărarea de reproducatori masculi sau pentru inzestrarea stațiunilor de monta ale Camerelor de Agricultura cu constructiunile necesare.

2. Înființarea de târguri de desfacerea animalelor de prasila, remonta, macelarie și de export, cum și înființarea de abatorii de export, hale și instalatiuni frigorifere, în centrele mari de consum din interiorul tarii și la punctele de frontieră.

3. Aprovizionarea Camerelor de agricultura cu serurile, vaccinurile și medicamentele necesare, acordându-le în acest scop și subvenții în raport cu nevoile lor și cu mijloacele sale bugetare.

4. Subvenționarea cu pînă la 25% din prețul de cumpărarea reproducatorilor de mare valoare, importați pentru necesitatea improspatarii sângelui.

5. Acordarea de prime de conservare pentru armasari, iepe de prasila și manji; de prime pentru caii vanduti armatei direct de către crescator și de subventiuni pentru încurajarea hergheliilor cu un efectiv de cel puțin zece iepe mume.

6. Sprijinirea comercializării și găsirea debuseurilor pentru produsele animale.

7. Publicarea cotatiunilor de bursa ale animalelor, odată cu acelea ale cerealelor.

Articolul 92

Sindicatele de creșterea animalelor se vor înființa și vor funcționa pe baza unui statut, aprobat de Ministerul Agriculturii și Domeniilor, cu avizul Institutului Național Zootehnic și al Camerei de agricultura respective.

Sindicatele se vor federaliza pe rase și regiuni.

Ele vor beneficia de avantajele acordate cooperativelor de productiune, numai dacă funcționează pe temeiul statutului de mai sus și își desfășoară activitatea lor tehnica potrivit directivelor date de minister.

Articolul 93

În vederea promovării creșterii animalelor, Ministerul Agriculturii și Domeniilor întreține herghelii, depozite de armasari, tamaslacuri, oerii, depozite de creșterea tineretului și orice alte crescatorii de animale și păsări pentru a produce materialul de elita necesar.

Personalul de conducere al acestor instituțiuni de Stat, va fi recrutat pe bază de concurs, dintre medicii veterinari.

Articolul 94

Pentru apărarea sănătății animalelor se vor aplica dispozițiunile din legea de poliție sanitară veterinara publicată în Monitorul Oficial Nr. 199 din 2 Decemvrie 1912, cu modificările publicate în Monitorul Oficial Nr. 5 din 6 Ianuarie 1926, și Nr. 81 din 5 Aprilie 1935 și cu dispozițiunile prevăzute în regulamentul ei de aplicare.

Articolul 95

Ministerul Agriculturii și Domeniilor are sarcina de a se ocupa cu procurarea serurilor, vaccinurilor și substanțelor biologice necesare la tratarea și profilaxia epizootiilor.

Producerea acestor substanțe e un monopol de Stat.

El se va exercita de Ministerul Agriculturii și Domeniilor, în condițiunile ce se vor fixa prin regulamentul legii de fața.

Ministerul Agriculturii și Domeniilor va putea autoriza importul serurilor, vaccinurilor și substanțelor de mai sus, numai cu avizul Consiliului zootehnic și sanitar-veterinar și sub rezerva controlului ce cade în competența lui.

Articolul 96

Specialitatile și preparatele medicamentoase și alimentare, precum și orice produse pentru uzul veterinar, se pot importa sau vinde în țara numai cu prealabilă autorizație a Ministerului Agriculturii și Domeniilor.

Condițiunile pentru obținerea acestei autorizații se vor fixa prin regulamentul legii de fața.

Specialitatile și preparatele medicamentoase și alimentare neautorizate, nu pot fi introduse în țara decât pentru scopuri strict științifice sau experimentale și numai de laboratoarele Facultății de Medicina Veterinara ale Institutului de Sero-vaccinuri "Pasteur", sau ale Institutului Național Zootehnic.

Articolul 108

Conducerea exploatarilor agricole poate fi facuta de proprietari sau arendașii lor, fie direct, fie prin personal anume angajat.

Personalul angajat trebuie să fie de naționalitate română și să fie major.

Articolul 109

Personalul angajat de Stat, de institutiunile de Stat și de persoanele juridice sau morale publice, pentru conducerea exploatarilor agricole de orice fel și de orice întindere, trebuie să întrunească și condițiunea de a fi înscris în Corpul Agronomic - sau secțiunile lui, - înființat prin legea publicată în Monitorul Oficial Nr. 135 din 25 Iunie 1927.

Aceeași obligațiune o au și persoanele juridice sau morale private, care exploatează o întindere de cel puțin 50 ha teren cultivabil.

Drepturile celor ce se vor găsi în funcțiune în momentul publicării legii de fața se respecta.

Pentru institutiunile private salarizarea personalului angajat rămîne la libera convenție a părților.

Articolul 110

Sînt supuse legii de fața următoarele învoieli agricole făcute între proprietarii sau arendașii de moșii și muncitorii de pămînt din localitatea respectiva:

a) Invoielile - fie în bani, fie în dijma - prin care se arendeaza o întindere de pămînt mai mica de 6 ha, de fiecare cap de familie, pentru aratura sau faneata.

Se exceptează fanetele insamantate, terenul dat cu arenda pentru cultura de zarzavaturi, pentru pepeni, sau pentru plantele industriale și medicinale ce se vor determina prin regulamentul de aplicarea legii de fața, terenul pe care s'au făcut îmbunătățiri funciare, precum și terenurile ce se dau invoitilor ogorate din toamna;

b) Invoielile prin care muncitorii de pămînt se obliga sa lucreze cu ziua sau cu măsura la muncile agricole, ce se vor determina prin regulamentul de aplicare al legii de fața, înțelegandu-se prin aceasta numai invoielile făcute cu cel puțin 30 zile înainte de începerea muncii respective în localitate.

Se exceptează lucrătorii agricoli calificați, muncitorii străini, muncitorii angajați în timpul sezonului de lucru, precum și servitorii angajați cu luna sau cu anul.

Articolul 111

Invoielile agricole nu se pot face decât prin contracte scrise, încheiate în conformitate cu dispozițiunile legii de fața.

Invoielile pentru arendarea de terenuri nu se pot încheia decât pentru o perioadă de cel mult 5 ani și numai în cursul anului ce precede acea perioada.

Invoielile pentru munci nu se pot face decât în bani și numai pentru muncile ce urmează a fi executate în cursul anului agricol respectiv.

Ele nu se pot executa decât în localitatea și pentru lucrarea prevăzută în contract, neputând fi cedate decât proprietarului sau arendașului care ar intra imediat în exploatarea mosiei respective.

Contractele de învoieli agricole se vor încheia numai conform formularului tip stabilit de Ministerul Agriculturii și Domeniilor.

În comunele rurale și suburbane, contractele vor fi autentificate la primărie, iar în comunele urbane și municipii, ele se vor autentifica la judecătoria de ocol respectiva.

Toatele contractele de învoieli agricole, cum și orice cereri în legătură cu ele, sînt scutite de taxele de timbru și înregistrare, cum și de timbru de aviatie.

Prin derogare dela legea de organizare a Corpului de avocați, aceste acte vor fi redactate de grefierii de judecătorii, de notarii sau de secretarii comunali, nefiind necesară la autentificare prezenta unui avocat.

Procedura legalizarii și autentificării acestor contracte, cum și a acțiunilor izvorâte din ele, este gratuita.

Conflictele ce nasc din asemenea contracte sînt de competența judecătoriilor de ocol, care judeca în prima instanța, cu drept de opoziție pentru părțile lipsa și cu drept de recurs la tribunal.

Aceste litigii se judeca de urgenta și cu precădere.

Articolul 112

Autentificarea contractelor de învoieli agricole nu se poate face decât dacă ele sînt întocmite în conformitate cu legea de fața.

În caz de refuz al primarului de a autentifica asemenea acte, părțile se pot adresa judecătoriei respective.

Invoielile agricole încheiate fără respectarea condițiunilor impuse prin legea de fața sînt nule de plin drept și nu li se va da curs nici după prezenta lege și nici după dreptul comun.

În cazul cînd aceste contracte au fost puse în lucrare, judecătorul de ocol, după cererea uneia din părți, va cita părțile și, în cazul cînd ele ajung la învoiala, prin buna înțelegere, în limitele legii, va confirma noua învoiala, anuland pe cea ilegala.

În cazul cînd părțile nu cad de acord, judecătorul-anuland învoiala ilegala, pe bază de probe scrise, arătări de martori și chiar pe prezumtiuni, rezultând din obiceiul locului-va fixa condițiunile învoielii, potrivit legii de fața.

În ambele cazuri, hotărîrea judecătorului se va transcrie în registrul de învoieli agricole al comunei respective.

Articolul 113

Prețul maxim de arenda sau proporția maxima de dijma, cuvenită proprietarului ori arendașului care da terenul, precum și prețul minim al muncitorilor privitoare la lucrările specificate sub litera b dela art. 110, se vor fixa pe timp de 3 ani, de către comisiunea judeteana de învoieli agricole, ce va lua fiinta pe lîngă fiecare Cameră de Agricultura, pe baza acestei dispozițiuni.

Începutul anului agricol se va fixa prin regulament.

Aceasta comisiune se va compune din:

a) Președintele, sau - în lipsa - vicepreședintele Camerei de Agricultura, ca președinte al comisiunii.

În cazul cînd președintele sau vicepresedintele nu fac parte din categoria proprietarilor cu peste 50 ha, va intra și un proprietar care să reprezinte această categorie, desemnat de Camera de Agricultura, asa cum se arata mai jos.

b) Directorul, sau - în lipsa - subdirectorul Serviciului agricol județean, și

c) Un satean, delegat de adunarea generală a Camerei de Agricultura dintre membrii aleși prevăzuți la art. 25, pct. 3 din legea pentru înființarea Consiliului Superior Economic și organizarea Camerelor profesionale, publicată în Monitorul Oficial Nr. 98 din 29 Aprilie 1936.

Odată cu alegerea proprietarului menționat la alineatul 5, și a sateanului delegat prevăzut la alineatul precedent, adunarea generală a Camerei va desemna și pe supleanții lor, din aceeași categorie din care se aleg titularii.

Normele de funcționare ale acestei comisiuni și criteriile ce trebuiesc avute în vedere la fixarea prețului de arenda, a dijmei și a prețului muncitorilor, se vor stabili prin regulamentul de aplicare al acestei legi.

În caz de paritate, votul președintelui hotărăște.

Deciziunile date de Comisiunea judeteana de învoieli agricole, vor fi afișate în toate comunele și publicate în Monitorul județului.

Aceste deciziuni vor fi înaintate de Camera de Agricultura la Uniunea Camerelor de Agricultura, spre aprobare.

În termen de 15 zile dela data publicațiunii, orice parte interesată poate face întâmpinări, împotriva deciziunilor fixate de Comisiunea judeteana de învoieli agricole. Aceste întâmpinări se vor adresa Uniunii Camerelor de Agricultura.

După expirarea acestui termen, Uniunea Camerelor de Agricultura va hotărî definitiv asupra prețurilor maxime și minime de mai sus, publicându-le apoi în Monitorul Oficial.

Articolul 114

Singura dijma ingaduita e dijma deavalma, înțelegandu-se prin aceasta proporția în care se împarte recolta terenului între proprietar sau arendaș de o parte și învoit de altă parte.

Plata prin munca a banilor datorati pentru arendarea de pamanturi nu se poate face decât în baza unui contract deosebit.

Articolul 115

Invoitul e răspunzător față de proprietarul sau arendașul respectiv, pentru toată paguba rezultată din faptul că nu și-a executat la vreme, sau în bune condițiuni, muncile impuse prin contract.

Articolul 116

În cazul cînd invoitul nu-și executa lucrările tehnice, cerute de legea de fața sau prevăzute în contact, proprietarul sau arendașul respectiv poate angaja, în contul invoitului, oameni pentru executarea acestor lucrări, sau poate cere rezilierea contractului, cu pierderea oricărui drept de despăgubire, din partea invoitului respectiv.

Angajarea oamenilor în contul invoitului se va face prin intermediul primăriei respective, cu procedura ce se va fixa prin regulament.

Rezilierea contractelor se va pronunța de judecătoria de ocol.

În invoielile privitoare la arendarea de pămînt, proprietarul sau arendașul respectiv este răspunzător, față de învoit pentru toate pagubele pricinuite din faptul că nu i-a pus la dispoziție la timp, terenul arendat în condițiunile contractului.

Invoitul poate cere, fie rezilierea contractului cu daune, la judecătoria de ocol, a situației proprietății, fie arendarea, în contul proprietarului sau arendașului, a unui alt teren de aceeași întindere, prin intermediul primăriei și după procedura ce se va prevedea la regulamentul legii de fața.

Articolul 117

În afară de cazurile de forta majoră, dijmuitul recoltei - de pe terenurile făcînd obiectul contractelor de învoiala agricolă - trebuie să înceapă în cel mult 15 zile dela terminarea completa a recoltarii din tarlaua respectiva și sa continue fără întrerupere.

În caz de întîrziere, dijmuitul se va face de către pretor, la cererea părții și după procedura ce se va stabili prin regulament.

Dacă proprietarul, arendașul, sau împuternicitul lor nu se prezintă la dijmuire dijma respectiva va fi lăsată pe camp, invoitul rămînînd deslegat de obligațiunea de a mai cara dijma proprietarului sau arendașului.

Articolul 118

Invoitul nu-și poate ridica recolta sau dijma decât după executarea tuturor obligațiunilor sale, rezultând din contractele de învoiala în curs ce are cu proprietarul sau arendașul respectiv și după despăgubirea proprietarului sau arendașului dela care are terenul, pentru toate pagubele pricinuite și constatate, conform dispozițiunilor art. 115 și 116 de mai sus.

Articolul 119

În cazul cînd invoitul nu achită proprietarului sau arendașului respectiv sumele datorate, adică: arenda, cheltuielile făcute de proprietar ori arendaș în contul invoitului, potrivit dispozițiunilor art. 116, precum și orice alte sume certe, rezultând din hotărîri judecătorești definitive și executorii - în legătură cu învoiala respectiva - primarul sau președintele comisiei interimare va declara - la cererea părții - recolta cuvenită sateanului, sechestrata în mâinile proprietarului ori arendașului respectiv, după procedura ce se va prevedea în regulamentul legii de fața.

Primarul va inainta judecătoriei ocolului respectiv un exemplar din procesul-verbal de sechestru.

Judecătorul va chema părțile și va hotărî de urgenta, atît asupra legitimitatii pretentiunii proprietarului sau arendașului, cat și asupra contestatiunii ce invoitul ar formula în instanța.

Hotărîrea judecătorului e definitivă și executorie, cu drept de recurs la tribunal.

Pe baza hotărîrii judecătorului de ocol, rămasă definitivă, notarul comunal în comunele rurale, sau șeful poliției, ori comisarul delegat, în comunele urbane, vor publică vînzarea recoltei sechestrata, cu procedura ce se va prevedea în regulament.

Prețul arendei pămîntului - fie de cultura, fie de faneata - e privilegiat, avînd rang imediat după impozitul agricol al terenului respectiv.

Dacă sateanul își ridica recolta înainte de a fi fost dijmuit sau înainte de a-și fi achitat către proprietar datoriile sale derivând din terenul ce are în arenda - asa cum aceste datorii au fost prevăzute la alineatul 1 de mai sus - faptul va fi socotit ca abuz de încredere și va fi pedepsit ca atare conform codului penal.

Articolul 120

Proprietarii sau arendașii sînt datori a socoti pe invoitii lor la sfîrșitul fiecărei campanii agricole și a depune la primărie pînă la 31 Decemvrie - în dublu exemplar - lista rămășițelor de muncă sau bani rezultând din invoielile agricole respective.

Primării vor fi obligați sa afiseze lista timp de 15 zile în localul primăriei, primind și înregistrînd orice întâmpinare depusa de invoiti în acest timp.

La expirarea acestui termen primarul va legaliza lista, făcînd mențiune de intampinarile depuse și va preda un exemplar proprietarului sau arendașului.

Pentru sumele necontestate lista legalizată astfel de primar constitue un titlu definitiv și executoriu al proprietarului sau arendașului, față de invoitii respectivi, executarea ei urmând a se face potrivit dispozițiunilor articolului precedent.

Articolul 121

Primăriile sînt obligate să aibă și sa țină un registru pentru înscrierea contractelor de învoieli agricole.

Notarul comunal e obligat sa trimeata Serviciu-agricol județean copie certificată de pe toate contractele de învoiala agricolă încheiate.

Articolul 122

Angajarea muncitorilor agricoli, facuta cu cel puțin 30 de zile înainte de începerea muncii respective în localitate, precum și a lucrătorilor agricoli calificați și a servitorilor agricoli, nu se poate face decât dacă ei sînt înscriși ca atare la primăria domiciliului lor.

Primăria e obligată sa țină, în acest scop, un registru pentru înscrierea muncitorilor agricoli, un registru pentru înscrierea pe categorii a lucrătorilor agricoli calificați și alt registru pentru înscrierea pe categorii a servitorilor agricoli, stergand din registre pe cei ce nu-și respecta angajamentele luate.

Cererea de înscriere și certificatele doveditoare sînt scutite de timbru fiscal și de aviatie.

Pentru a fi înscris în registru, solicitatorul trebuie să aibă cetățenia română.

Înscrierile se vor face și din oficiu.

Se exceptează, dela dispozițiunile de mai sus, muncitorii agricoli angajați în timpul sezonului de lucru, precum și lucrătorii agricoli calificați și servitorii agricoli ce se angajează sa lucreze în localitatea unde domiciliază.

Nimeni nu poate fi recunoscut ca lucrator agricol calificat decât pe baza supunerii la o proba ce se va organiza potrivit normelor ce se vor prevedea în regulamentul legii de fața - în fiecare an - de Camera de Agricultura respectiva, pentru lucrările a căror lista se va fixa prin regulamentul legii de fața.

Cei declarați admiși ca lucrători agricoli calificați vor capata din partea Camerei de agricultura câte o carte de lucrator calificat, pe baza căreia posesorul ei va cere înscrierea în registrul de lucrători agricoli calificați, al primăriei unde domiciliază.

Notarii, sau - în lipsa acestora, - secretarii comunali, sînt obligați sa înainteze Camerei de agricultura din județ, la 1 ale fiecărei luni, lista muncitorilor agricoli, a muncitorilor agricoli calificați și a servitorilor agricoli disponibili și dornici să se angajeze în alte comune sau în alt județ.

Ei sînt de asemenea obligați sa înainteze Camerei de agricultura copie de pe toate contractele de muncă agricolă, încheiate.

Articolul 123

Angajarea muncitorilor agricoli sau a lucrătorilor calificați se va face numai pe bază de contracte scrise, autentificate de primarul comunei, asistat de notar, iar a servitorilor agricoli se va face prin condicuta, ce se va elibera de primărie, după normele prevăzute în regulamentul acestei legi.

În comunele urbane, contractele se vor autentifica de judecătorul de ocol respectiv, iar condicutele se vor elibera de organele polițienești.

Contractele și condicutele de asemenea natura sînt scutite de timbre și se vor încheia conform formularului-tip, întocmit de Ministerul Agriculturii și Domeniilor.

Conflictele ce se ivesc din asemenea contracte, sau cele ivite între stăpâni și servitorii lor agricoli se vor judeca de judecătoria de ocol a locului unde trebuie executată munca sau serviciul.

Cărțile de judecată se vor pronunța cu opoziție și fără drept de apel.

Acțiunea și întreaga procedura de urmat sînt scutite de orice taxa, de timbru fiscal și de aviatie.

Articolul 124

Muncile angajate în condițiunile de mai sus nu se pot executa decât în localitatea și numai pentru lucrarea prevăzută în contractele respective, neputând fi cedate decât proprietarului sau arendașului care ar urma imediat în exploatarea mosiei respective.

Plata muncilor trebuie facuta numai în bani - cu sau fără tain - proprietarul sau arendașul respectiv fiind indatorat sa îngrijească de starea sanitară a muncitorilor, a lucrătorilor calificați sau a servitorilor agricoli ce a angajat.

Nu se pot încheia contracte de muncă decât pentru anul agricol în curs.

În cazul cînd pentru plata muncilor se da și tain se va înscrie în contract și valoarea lui în bani, asa cum a fost fixată la contractare de către părți.

Articolul 125

Muncitorii agricoli, lucrătorii agricoli calificați și servitorii agricoli sînt răspunzători față de contractant pentru toate pagubele pricinuite prin neexecutarea muncilor sau serviciului la care s'au angajat, pentru pagubele izvorâte din modul cum executa muncile sau serviciul, precum și pentru pagubele pricinuite din neglijența sau reaua lor voința.

Ei sînt răspunzători și de ținerea în buna stare a mașinilor și instrumentelor încredințate pentru executarea muncilor.

Articolul 138

Poliția agricolă cuprinde totalitatea măsurilor cu caracter administrativ, polițienesc, sau judiciar, luate de organele legale, cu privire la paza și supravegherea bunurilor agricole de pe teritoriul comunelor rurale, suburbane, urbane și municipiilor.

Ea se exercită de organele prevăzute în legea de fața.

Pentru bunurile agricole aflate înăuntrul satelor cum și înăuntrul zonei locuite a comunelor suburbane, urbane și municipiilor, dispozițiile din aceasta parte a legii de față se vor aplica de organele polițienești obișnuite.

Articolul 139

Prin bunuri agricole, în sensul legii de fața, se înțeleg: terenurile de toate categoriile, în afară de cele acoperite cu păduri supuse regimului silvic; construcțiile, imprejmuirile și fantanele; semănăturile de orice fel; viile; livezile de pomi; pepinierele de vita, de pomi, sau de arbori; serele; plantatiunile, parcurile, perdelele și sadirile nesupuse regimului silvic; grădinile de legume sau de plante horticole; fanetele și pășunile, afară de golurile de munti și pășunile împădurite; iazurile și baltile; drumurile de exploatare de orice fel; produsele neinmagazinate ale oricăruia din aceste bunuri; vitele aflate la lucru sau în stare de libertate, ingaduita de lege; stupinele și crescatoriile de gandaci de mătase; mașinile, sculele și materialele agricole aflate pe camp; precum și orice fel de obiecte necesare muncii, productiunii și gospodăriei agricole, cînd se găsesc pe camp sau în afară de adapostul lor firesc.

Articolul 140

Paza și supravegherea bunurilor agricole se va face:

a) Prin paznicii agricoli publici, numiți și plătiți de comuna, dintr'un fond special, alimentat printr'o taxa pe hectar, ce se va stabili anual de consiliul comunal, cu avizul Camerei de Agricultura și aprobarea Ministerului Agriculturii și Domeniilor, potrivit cu necesitățile locale și scăzând terenurile imprejmuite și suprafețele pentru care funcționează paznici agricoli particulari autorizați;

b) Prin paznici agricoli particulari, autorizați de Pretura și angajați și plătiți de proprietari sau de arendașii respectivi.

Recrutarea paznicilor agricoli, publici sau particulari, se va face numai dintre acei care știu a scrie și a citi, cu respectarea condițiunilor de admitere ce se vor fixa prin regulamentul legii de fața.

Numirea și îndepărtarea din serviciu a paznicilor publici, precum și confirmarea și retragerea autorizației celor particulari se vor face potrivit normelor ce se vor stabili prin regulamentul legii de fața.

Înainte de intrarea în serviciu, paznicii agricoli - publici sau autorizați - trebuie să depună jurământul de credința în fața preotului și a primarului, rostind formula următoare:

"Jur, în fața lui Dumnezeu, ca voiu îndeplini cu credința și nepartinire slujba de gardian ce mi s'a încredințat și ca voiu urma întocmai după îndatoririle impuse de lege, dând ascultare și supunere autorităților în drept. Asa să-mi ajute Dumnezeu".

Depunerea jurămîntului se va constata prin foaia de jurământ, semnată de primar, de preot și de paznic.

Îndată după depunerea jurămîntului, primarul va preda paznicului respectiv insigna și cartea de paznic.

Articolul 141

Paznicii agricoli publici sînt puși sub autoritatea agronomului comunal sau în lipsa a șefului circumscripției agricole.

Paznicii agricoli autorizați sînt puși sub controlul șefului de circumscripție agricolă.

În caz de abateri dela îndatoririle lor, paznicii sînt pasibili de pedepsele disciplinare ce se vor stabili și se vor aplica potrivit dispozițiunilor din regulamentul legii de fața.

În afară de pedeapsa disciplinară, paznicii răspund - față de proprietarii bunurilor agricole ce au sub paza - pentru toată paguba pricinuită din vina lor.

Ei vor fi pedepsiți cu amendă dela 200-1.000 lei, în cazul cînd pleacă din serviciu fără concediu sau fără motiv legal, înainte de termenul pentru care și-au primit salariul, sau în cazul cînd părăsesc serviciul fără a anunta în scris primăria sau pe proprietarul respectiv, cu 15 zile înainte.

ART.142

Paznicii agricoli - publici sau autorizați - vor purta arma asupra lor, cu autorizarea data în conformitate cu legea port-armelor, fiind însă scutiți de orice taxa pentru obținerea acestei autorizații.

Articolul 143

Se înțelege prin stricăciune - în sensul legii de fața - orice vătămare, paguba sau distrugere, parțială ori totală, adusă bunurilor agricole și care este sancționată prin legea de fața.

Stricăciunile pricinuite bunurilor agricole dau drept celor pagubiti sa ceara organelor în drept, prevăzute în aceasta parte a legii de față, constatarea stricaciunilor și - pe baza procesului-verbal încheiat - sa introducă acțiune, sau sa stea în justiție, formuland cerere de daune pentru pagubele ce vor fi suferit și cerând cheltuielile de judecată ce au avut de suportat.

Cei care - personal, ori prin membrii familiilor lor, cum și prin animalele sau păsările lor - pricinuesc stricăciuni în bunurile agricole ale altora, răspund - față de aceștia - pentru toată paguba constatată.

Pentru pagubele pricinuite de cei puși sub tutela sau curatela, răspund tutorii sau curatorii lor.

Articolul 144

Constatarea stricaciunilor se face de paznicii agricoli - publici sau autorizați - iar prețuirea pagubelor pricinuite se face de primar sau de consilierul desemnat de consiliul comunal, în comunele rurale și de organul polițienesc respectiv în comunele suburbane, urbane și municipii, care vor verifica și stricăciunile.

Constatarea și prețuirea se va face din oficiu, încheindu-se procese-verbale, semnate de cei prezenți, paznicul avînd îndatorirea sa avizeze agentul agricol pentru a face prețuirea.

Dacă pagubasul sau infractorul nu se prezintă, sau refuza semnarea, se va face mențiune despre aceasta în procesul-verbal, care, în acest din urmă caz, se va lipi pe usa locuinței celui absent.

În caz de flagrant-delict și dacă infractorul nu poate fi identificat, paznicul are dreptul sa retina și sa predea pe faptas autorității polițienești sau administrative locale, care e obligată sa încheie acte de darea în judecata a infractorului, potrivit dispozițiunilor legii de fața.

Articolul 145

În cazul cînd constatarea stricaciunilor și evaluarea pagubei n'a fost facuta din oficiu, ea poate fi cerută organelor în drept de către cei pagubiti, fie direct, fie prin primăria sau circumscripția politieneasca locală.

Nesatisfacerea cererii celui pagubit în cel mult 24 ore dela formularea sau depunerea ei, va fi socotită ca refuz de serviciu legalmente datorit și se va pedepsi potrivit dispozițiunilor din codul penal.

Articolul 146

Proprietarii și arendașii de bunuri agricole, membrii familiilor lor, cum și împuterniciții și paznicii lor sînt în drept - fără a se expune la nicio despăgubire pentru aceasta și cu facultatea de a cere daune în justiție pentru paguba ce li s'a pricinuit - sa ucida pisicile, cainii, păsările de curte, porumbeii și porcii străini gasiti pe bunul lor agricol, sub condițiunea de a vesti apoi despre acest lucru în cel mult 24 ore, primăria sau organul polițienesc local, care va proceda în asemenea cazuri, potrivit dispozițiunilor ce se vor stabili prin regulamentul de aplicare al legii de fața.

Același drept îl au și paznicii agricoli - publici sau particulari - în raza teritoriului încredințat pazei și supravegherii lor.

Paznicii agricoli - publici sau particulari - proprietarii de bunuri agricole, arendașii acestora, cum și oricare dintre membrii familiilor lor, prepușii sau servitorii lor, sînt în drept sa predea autorității competente locale, pe cei prinsi asupra faptului de furt sau de distrugere, sau zalogul luat dela cei ce vor săvârși asemenea fapte.

Ei pot sa ridice - personal, prin prepușii lor, sau prin paznicii agricoli, publici ori autorizați - și sa ducă la oborul de gloaba animalele găsite pe bunurile lor.

În cazul cînd faptul se pedepsește numai cu amendă fără despăgubiri, sau cînd pagubasul renunța la despăgubiri, declarația celui pagubit, sau a mandatarului sau - data sub prestare de jurământ, în fața instanțelor judecătorești, prevăzute de legea de fața - face dovada deplina pînă la proba contrarie, în care caz cel ce a depus jurământul e pasibil de pedeapsa prevăzută de codul penal pentru mărturie mincinoasă.

Articolul 147

Predarea animalelor și a obiectelor, cum și a faptuitorilor, pentru cazul prevăzut la articolul precedent, se va face încheindu-se de autoritatea către care s'a făcut predarea, un proces-verbal semnat de: cel ce face predarea; de cel pagubit, dacă acesta este de fața și de infractor, iar dacă el refuza, autoritatea va face mențiune despre aceasta.

În asemenea cazuri autoritatea respectiva va elibera celui ce face predarea, celui pagubit sau infractorului câte o copie de pe procesul-verbal încheiat.

În cazul cînd faptasul a fost prins în flagrant delict, procesul-verbal încheiat se va inainta de către autoritatea respectiva, în cel mult 24 ore, judecătorului de ocol, care se va pronunța asupra liberării faptasului, în cel mult două zile dela primirea actelor.

În celelalte cazuri, procesul-verbal încheiat va fi înaintat de către autoritatea respectiva, în cel mult 24 ore, primăriei, pentru a se urma apoi potrivit dispozițiunilor de mai jos.

Articolul 148

Prețuirea pagubelor pricinuite bunurilor agricole se va face de organele în drept, în cel mult 48 ore dela constatarea stricăciunii, înscriindu-se evaluarea în procesul-verbal respectiv, care se va depune, în cel mult 24 ore, la primăria locală în comunele rurale și la circumscripția politieneasca respectiva în comunele suburbane și municipii.

Primind procesul-verbal, primarul sau șeful circumscripției polițienești, va înștiința - în cel mult 24 ore - atît pe pagubas, cat și pe faptas, dacă nu au fost de fața, pentru a lua cunoștința de cuprinsul procesului-verbal.

În cazul cînd pagubasul sau faptasul nu sînt multumiti cu prețuirea facuta, oricare dintre ei are dreptul sa ceara a doua prețuire.

Cererea pentru aceasta noua prețuire se va face de partea interesată, pretorului în comunele rurale și chestorului de poliție în comunele suburbane, urbane și municipii, în termen de 2 zile libere dela data cînd cel care cere prețuirea a semnat sau a luat cunoștința de procesul-verbal menționat mai sus.

Primind cererea părții nemultumite, aceștia vor numi un expert care să facă prețuirea, partea interesată fiind indatorata sa achite taxa expertului și să-i pună la dispoziție mijloacele de transport.

Prețuirea facuta de expert se va consemna într'un proces-verbal și se va anexa la dosarul pricinii.

Prețuirea e definitivă și executorie, dacă valoarea ei nu trece de 1.000 lei, iar în cazul cînd valoarea trece de această sumă, partea nemultumita poate face apel la judecătorie, în termen de trei zile libere, dela data cînd a luat cunoștința de aceasta a doua prețuire.

Dacă faptasul achită, împreună cu amendă minima prevăzută de lege și valoarea pagubei, și dacă și pagubasul e multumit cu despăgubirea, atunci primarul sau șeful circumscripției polițienești va încheia proces-verbal cu aceasta arătare, fără sa mai dea alt curs lucrărilor, iar procesul-verbal încheiat se va depune la arhiva primăriei.

În caz contrariu, sau în cazul cînd părțile nu se prezintă, primarul sau șeful circumscripției polițienești va inainta judecătoriei de ocol, a doua zi după expirarea termenului de doua zile, prevăzut la alineatul 4 de mai sus, întreg dosarul pricinei spre judecare.

În cazul cînd una din părți cere judecătorului o noua prețuire, judecătorul va putea numi, în aceeași zi, un expert, care va face evaluarea și va depune jurământul, odată cu depunerea expertizei.

În cazul cînd faptul săvârșit se pedepsește numai cu amendă și dacă faptasul prezintă, la primul termen de judecată, chitanța casieriei comunale, doveditoare ca a plătit minimum de amenda prevăzută de lege, pentru faptul săvârșit, precum și chitanța doveditoare ca a depus - cu titlu de cauțiune - la primăria respectiva, în contul celui pagubit, suma reprezentând valoarea pagubei - asa cum ea a fost evaluată de expert, potrivit dispozițiunilor de mai sus - judecătorul va clasa afacerea penală, rămînînd a judeca numai în ce privește daunele datorate pentru stricăciunile făcute.

Prețuirea facuta, conform procedurii de mai sus, constituie baza de apreciere a judecătorului, în privinta acordării daunelor către cel pagubit, dacă n'a avut loc expertiza prevăzută la alineatul 10 din acest articol.

Dacă între vitele prinse pe locuri străine vor fi fost și ale agronomului comunal, prețuirea se va face de organele prevăzute la alineatul doi al articolului 144 de mai sus.

Articolul 149

Primăriile vor tine un registru de evidenta celor condamnați pentru infracțiuni săvîrșite la aceasta parte a legii de față și vor afișa lista condamnaților la usa primăriei.

Primăriile vor vărsa, la sfîrșitul fiecărei luni, în contul și la dispoziția Ministerului Agriculturii și Domeniilor, amenzile încasate, potrivit alineatului 11 dela articolul precedent, retinand jumătate din sumele încasate.

Articolul 150

Fiecare comuna va avea, după necesitate, unul sau mai multe oboare de gloaba pentru închiderea animalelor prinse pe bunurile agricole.

Administrarea oboarelor se va face de primăria comunei, sub supravegherea și controlul pretorului.

Comunele suburbane, urbane și municipiile pot înființa o administrație separată a oborului sau oboarelor de gloaba, pusă sub directa supraveghere a primăriei.

Articolul 151

Primăria sau administrația oborului de gloaba, e indatorata a vesti în cel mult 24 ore, pe proprietarii animalelor închise și pe cei pagubiti, dacă aceștia sînt cunoscuți.

Dacă cel pagubit nu se prezintă pînă în seara zilei următoare înștiințării, să-și arate pretentiunile de despăgubire, animalele se eliberează - la cerere - stapanului lor sau împuternicitului acestuia.

Liberarea se va face numai după ce se va fi încheiat actele prevăzute la art. 144 și numai după ce proprietarul animalelor sau împuternicitul lui va fi achitat taxa de gloaba și costul întreținerii animalelor.

Taxa de gloaba se va fixa de consiliul comunal respectiv.

Paznicii agricoli - publici sau autorizați - au dreptul la a 10-a parte din taxa de gloaba încasată, pentru toate vitele aduse de ei în oborul comunal.

Articolul 152

Dacă stapanul animalului globit nu se prezintă timp de 8 zile dela închiderea animalului, cum și dacă nu achită înăuntrul acestui termen taxa de gloaba și valoarea întreținerii, animalul se va declara de pripas, printr'un proces-verbal încheiat de primar, asistat de notar sau secretar, în comunele rurale, și de administrația oborului de gloaba respectiv, în comunele suburbane, urbane și municipii.

Odată cu declararea de pripas se va fixa prin același proces-verbal ziua și ora licitației, pentru vînzarea animalului.

Licitația se va tine de primărie sau de administrația oborului de gloaba.

Termenul licitației va fi de cel puțin 20 zile libere, dela data procesului-verbal.

Copie de pe procesul-verbal încheiat se va inainta prefecturii de județ, iar din partea municipiilor se va inainta o copie și prefecturii de poliție.

Ziua de licitație se va anunta prin afișare la primărie și la secțiile polițienești locale, cum și la primăriile comunale din aceeași plasa, și din vecinătate pe o raza de 20 km, dresandu-se proces-verbal de afișare.

Data licitației se va publică și în Monitorul județului.

Articolul 153

Animalele închise în oborul de gloaba și cele declarate de pripas se hranesc și se întrețin de comuna dintr'un fond special, prevăzut în bugetul anual, sau se dau - spre întreținere - în seama unui locuitor din comuna.

Articolul 154

Stapanul animalelor declarate de pripas va putea sa și le rascumpere oricînd, înainte de vînzarea lor, făcînd dovada identității sale și a dreptului de proprietate asupra lor și achitand taxa de gloaba, amenda, valoarea stricaciunilor, precum și costul întreținerii animalelor și al cheltuielilor făcute cu publicitatea.

În cazul cînd stapanul nu se prezintă să-și rascumpere animalele, din prețul rezultat la vînzarea lor, se vor acoperi toate taxele, legale în ordinea următoare: taxa de gloaba, costul întreținerii, cheltuielile de publicitate, valoarea stricaciunilor și amenda.

Restul se va repartiza și vărsa: 50 la suta la casa comunei; iar diferența de 50 la suta se va depune în termen de 5 zile prin perceptia respectiva, în contul și la dispoziția Ministerului Agriculturii și Domeniilor, pentru mărirea fondului de încurajarea agriculturii.

Stapanul animalelor vândute în conformitate cu dispozițiunile de mai sus, poate cere primăriei respective și Ministerului Agriculturii și Domeniilor, în termen de trei luni dela data vânzării, sa i se restitue cotele vărsate.

Articolul 155

În cazul cînd animalele mor după închiderea în oborul de gloaba, sau după declararea lor de pripas, primarul sau administrația oborului de gloaba va constata moartea lor, încheind un proces-verbal semnat de doi martori și de medicul sau agentul veterinar, dacă aceștia se găsesc în localitate.

Un exemplar din procesul-verbal se va inainta prefecturii de județ, iar altul prefecturii de poliție locală.

Articolul 156

Obiectele luate dela faptas se vor restitui acestuia, la prezentare, după constatarea faptului.

Cele neridicate în termen de o luna, dela rămânerea definitivă a condamnării, se vor vinde la licitație, de către primărie, în urma unei afiseri pe usa primăriei, facuta cu 5 zile înainte de termenul vânzării.

Pentru suma rezultată la licitație, se vor urma în totul dispozițiunile din art. 154.

Articolul 168

Obligațiunile impuse funcționarilor publici și primarilor, prin sau pe baza legii de fața, sînt socotite ca servicii legalmente datorate și neexecutarea lor va fi pedepsita ca atare, conform codului penal.

Articolul 169

Se considera ca săvârșind delict de înșelăciune și se pedepsește ca atare, conform prevederilor codului penal:

1. Acela care vinde cu titlul de "originala", "anunțată la înscriere", sau "recunoscută", samanta care n'a fost înscrisă, anunțată sau recunoscută ca atare, potrivit legii de fața, precum și acela care face asemenea operațiune, după ce i se va fi retras calificativul respectiv.

2. Acela care pune în vânzare produse necorespunzătoare cu arătările buletinului de analiza respectiv, sau cu numirea, specia, varietatea, calitatea și cu orice alte indicatiuni înscrise pe reclame, prospectele, etichetele, notele, sau facturile sale;

3. Acela care pune în vânzare produse vegetale declarate de organele prevăzute în legea de fața ca infectate ori purtătoare de boale, de insecte, sau de paraziti potrivit dispozițiunilor art. 66-68 de mai sus;

4. Acela care contravine dispozițiunilor art. 79, art. 95 sau art. 96;

5. Acela care vinde unelte, mașini, combustibil sau uleiuri, neintrunind condițiunile prezentei legi;

6. Acela care folosește o marca ce nu i s'a conferit, potrivit art. 134, sau care aparține altuia;

7. Acela care se angajează ca mecanic agricol sau ca lucrator agricol calificat, fără să aibă cartea respectiva.

Condamnarea pe baza dispozițiunilor acestui articol atrage după sine și retragerea tuturor autorizatiunilor pe care cel condamnat le-ar avea în baza legii de fața, materialele respective urmând a fi confiscate, distruse sau denaturate, în cazul cînd sînt oprite dela răspîndire sau înmulțire, sau cînd sînt infectate, ori ar putea să contribuie la răspândirea infectiunii;

Articolul 170

Se considera ca săvârșind delict de stricăciune și se pedepsește conform art. 559 din codul penal:

a) Acela care pune orice substanțe vătămătoare viermilor de mătase, pe frunza duzilor de pe proprietatea altuia, de pe zona soselelor, de pe hotare sau din locurile publice;

b) Acela care opareste sau întrebuințează diferite substanțe, în scopul de a face să se usuce arborii, pomii roditori, aparținînd altuia, sau plantatia de pe drumurile ori din locurile publice;

c) Acela care - personal, sau prin oamenii săi - arunca fire sau samanta de cuscuta în lucerniera ori trifoistea altuia, sau pune substanțe toxice în lucerniera, fanul, nutrețul, productele ori paiele altuia;

d) Acela care - personal sau prin oamenii săi - arunca pe proprietatea în crescatoria, în fântâna altuia, sau în fantanile publice orice fel de obiecte sau de resturi care ar putea pricinui îmbolnăvirea sau infectarea pasunii, fanetei, semanaturii, vietatilor, sau plantației de orice fel a altuia.

e) Acela care ia franghia sau galetile fantanilor din camp, sau le pune în orice chip în stare de a nu mai putea servi scopului lor public.

Articolul 171

Se pedepsește conform art. 595 din codul penal:

1. Acela care fără învoire trece - cu piciorul, călare sau cu orice fel de vehicul - pe proprietatea altuia, pe un drum public oprit de autoritatea în drept sau pe un drum particular interzis;

2. Acela care curata frunza de pe copacii altuia, sau folosește - fără voia celui în drept - mașinile ori uneltele agricole ale altuia, aflate în camp liber;

3. Acela care - fără autorizația celui în drept - face arie, săpături ori gropi, sau arunca ori depozitează materiale sau resturi de materiale pe proprietatea altuia;

4. Acela care scoate sau liberează, fără drept, din oboarele de gloaba vitele sale sau ale altuia;

5. Acela care arunca sau seamana pe locul altuia, semințe de orice fel de plante vătămătoare culturilor.

Articolul 172

Se pedepsește:

1. Cu amenda dela 100-500 lei, iar în caz de recidiva, cu amendă indoita:

a) Cultivatorul care contravine la dispozițiunile art. 59;

b) Acela care întrebuințează reproducatorii lui pentru monta publică, fără a avea certificatul prevăzut la art. 87 de mai sus.

2. Cu amenda dela 250-500 lei, iar în caz de recidiva, cu retragerea cărții prevăzută la art. 85, alin. 2, mecanicul agricol care pricinueste din vina sa stricăciuni mașinilor și uneltelor avute în seama.

3. Cu amenda dela 250-500 lei, iar în caz de recidiva cu amendă indoita; acela care contravine dispozițiunilor art. 52, alin. 1 induce în eroare comisiunea de expertiza, cu acte false privitoare la ascendenta reproducatorilor masculi, prezentați pentru obținerea certificatului prevăzut la art. 87, precum și acela care contravine la dispozițiunile art. 26, alin. 5, art. 30, alin. 1, sau art. 58, punctele b, c sau d.

4. Cu amenda dela 500-5.000 lei, iar în caz de recidiva cu retragerea autorizației de funcționare data pe baza legii de fața, acela care contravine dispozițiunilor art. 34, punctele a sau c; art. 35, punctul b, alin. 5 sau 6; art. 36, art. 58, punctul a, precum și comerciantul care împiedica pe cumpărător sa ia și sa inchida probe, potrivit dispozițiunilor art. 34, alin. 7, din lege.

5. Cu amenda dela 500-5.000 lei, iar în caz de recidiva cu amendă indoita acela care exercită comerț de semințe, tine pepiniera, ori pune în vânzare produsele la care se referă art. 78, fără a avea autorizația respectiva prevăzută de legea de fața.

6. Cu amenda dela 2.500-5.000 lei, iar în caz de recidiva cu amendă indoita, acela care contravine la dispozițiunile art. 104.

Articolul 173

Se pedepsește cu amendă dela 500-5.000 lei, iar în caz de recidiva sau opunere cu violenta, cu închisoare dela 5 zile pînă la 30 zile, refuzul sau împiedicarea organelor autorizate de a controla, a lua probe, a inspecta pepinierele, depozitele publice ori particulare, de semințe sau de materiale supuse legii de fața și destinate comercializării și a adresa actele ce intră în cadrul competentei lor legale.

Articolul 174

Se pedepsește:

Cu amenda dela 500-5.000 lei, precum și cu confiscarea și distrugerea materialului respectiv, iar în caz de recidiva cu retragerea autorizației de funcționare data pe baza legii de fața, pepinieristul sau comerciantul care vinde sau înstrăinează, cu orice titlu, vite fără plumbul de verificare prevăzut de art. 57, alin. 2, sau pomi neintrunind condițiunile prevăzute de prezenta lege.

2. Cu amenda dela 2.500-10.000 lei și cu confiscarea semintei sau materialului respectiv, iar în caz de recidiva și cu retragerea autorizației de funcționare, data pe baza legii de fața, infracțiunile la art. 34, punctul b, sau art. 35, punctele a sau c, sau alin. 7.

3. Cu amenda dela 2.500-10.000 lei și cu confiscarea și distrugerea semintei sau materialului respectiv, iar în caz de recidiva și cu retragerea autorizației de funcționare data pe baza legii de fața, infracțiunile la art. 35, alin. ultim, art. 55, alin. 2, sau art. 56, alin. ultim, precum și acelea privitoare la transportul produselor prevăzute la art. 66 și 68.

Articolul 175

Va fi oprit pe cale administrativă și amendat cu 500-1.000 lei de fiecare hectar, iar în caz de recidiva cu amendă indoita și cu confiscarea în folosul comunei a recoltei respective, acela care - avînd în folosință o porțiune din pasunea comunală, sau din cea în devălmășie - contravine dispozițiunilor art. 47.

Articolul 176

Se pedepsesc cu amendă dela 250-1.000 lei, în caz de recidiva cu amendă indoita:

1. Persoanele însărcinate cu administrarea pasunilor supuse regimului legii de fața și: care permit sau tolereaza intrarea vitelor la pasune fără sa încheie în prealabil contracte; care schimba ori tolereaza să se schimbe destinația pasunii, incalcand dispozițiunile art. 47, sau ingadue culturi de plante ilicite; care - în urma înștiințării în scris din partea celui în drept - refuza participarea lor la facerea amenajamentului sau a planului de exploatare al pasunii; sau care împiedica ori întârzie cu intenție executarea lucrărilor prevăzute în amenajamentul sau în planul de exploatare al pasunii.

2. Acela care contravine la dispozițiunile art. 71, alin. 1, art. 82, alin. 2, 3 sau 4, art. 108, alin. 2, sau art. 109 din lege.

Articolul 177

Se considera contraventiuni speciale și se pedepsesc cu amendă dela 25-300 lei, aplicată pe baza ordonanțelor ce se vor întocmi de Ministerul Agriculturii și Domeniilor:

1. Infracțiunile săvîrșite de proprietarii sau deținătorii de orice titlu, cultivatori de pămînt, la dispozițiunile prevăzute în titlul II, partea I, capitolul II al legii de fața.

2. Infracțiunile săvîrșite față de măsurile luate de Ministerul Agriculturii și Domeniilor, pe cale de regulament sau ordonanța, de prefectii de județ și de municipii pe cale de ordonanța, în baza art. 72, punctul a; art. 73, art. 138 și 167 din lege și care nu sînt sancționate prin art. 168-176 inclusiv, de mai sus.

Ordonanțele date de Ministerul Agriculturii și Domeniilor, în baza dispozițiunilor de mai sus, vor fi publicate în Monitorul Oficial, iar cele date de către prefecți vor fi publicate în organele de publicitate locală.

În municipii și comunele urbane, ordonanțele vor fi afișate la toate circumscripțiile polițienești și pe străzi; iar în comunele suburbane și rurale, ordonanțele vor fi afișate la primărie, biserici, scoale și orice alte localuri publice, aducandu-se la cunoștința publică și prin bataie de toba.

Constatarea acestei afisari se va face prin procese-verbale încheiate de organele polițienești în municipii și comunele urbane, de secretari în comunele suburbane și de notari în comunele rurale.

Neîndeplinirea acestei obligațiuni e considerată ca refuz de serviciu legalmente și se pedepsește ca atare conform prevederilor codului penal.

Ordonanțele de mai sus intră în vigoare după publicarea lor, începînd cu a patrusprezecea zi, dela data procesului-verbal de afișare în localitatea respectiva.

Articolul 178

Infracțiunile săvîrșite noaptea, în timp de foc sau de alte asemenea întâmplări, cum și cele săvîrșite de unul dintre cei chemați a păzi, a inlatura, a reprima sau a apara de asemenea fapte, vor fi pedepsite totdeauna cu maximum de pedeapsa.

Articolul 179

În cazul condamnării unui cultivator de pămînt la oricare din pedepsele prevăzute în legea de fața, instanța de fond, prin însăși hotărîrea condamnatoare, va putea suspenda executarea pedepsei pronunțate pe timp de un an, dacă condamnatului nu i s'a aplicat mai înainte vreo alta pedeapsa pentru același fapt.

Suspendarea executării pedepselor atrage de drept pe timpul suspendării și suspendarea incapacitatilor, decaderilor și interdictiilor, care decurg din condamnare, dar nu poate împiedica celelalte măsuri de siguranță impuse de legea de fața.

Condamnarea se considera inexistenta dacă în timp de un an dela pronunțarea ei, condamnatul nu cade în aceeași vina.

Condamnatul care, înainte de expirarea termenului de un an, a comis același fapt pentru care fusese pedepsit, va fi supus și la executarea pedepsei care fusese suspendată și care nu se va putea contopi cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

În toate cazurile prevăzute de legea de fața se poate aplica dispozițiunile art. 157 și urm. din codul penal.

Articolul 180

Infracțiunile la legea de fața se vor constata și deferi justiției, în afară de organele prevăzute de codul de procedura penală, după cum urmează:

1. Cele pedepsite în baza art. 168 de către organele competente prevăzute de legi sau de organele autorizate de Ministerul Agriculturii și Domeniilor.

2. Cele referitoare la partea II-a și III-a de sub titlul II, de către directorii serviciilor agricole județene, șefii circumscriptiilor agricole și agronomii comunali sau orice alte persoane oficiale, autorizate de Ministerul Agriculturii și Domeniilor, prin deciziuni publicate în Monitorul Oficial.

3. Cele referitoare la partea IV-a de sub titlul II, de către primării sau administratorii pasunilor respective și de către directorii serviciilor agricole județene, șefii circumscriptiilor agricole, agronomii comunali, sau orice alte persoane oficiale autorizate de Ministerul Agriculturii și Domeniilor sau de Ministerul de Interne, prin deciziuni publicate în Monitorul Oficial.

4. Cele referitoare la părțile V, VI, VII și XI, de sub titlul II, de către directorii serviciilor agricole județene, șefii circumscriptiilor agricole, agronomii comunali sau orice alte persoane oficiale autorizate de Ministerul Agriculturii și Domeniilor, prin deciziuni publicate în Monitorul Oficial.

5. Cele referitoare la partea VIII-a de sub titlul II, de către medicii veterinari, sau de orice alți agenți oficiali autorizați de Ministerul Agriculturii și Domeniilor, prin deciziuni publicate în Monitorul Oficial.

6. Cele referitoare la partea XIII-a de sub titlul II, de către organele prevăzute la art. 144, sau de orice alți agenți oficiali autorizați de Ministerul Agriculturii și Domeniilor sau de Ministerul de Interne, prin deciziuni publicate în Monitorul Oficial.

7. Cele pedepsite în baza art. 173 de către organul legal, față de care se produce împiedicarea.

8. Cele pedepsite în baza art. 177 de către organele autorizate de Ministerul Agriculturii și Domeniilor.

9. Cele pedepsite în baza art. 170 și 171, de către organele competente, precum și de către agronomii comunali și paznicii agricoli publici sau particulari, care sînt în drept să constate și infracțiunile la art. 590, p. 1, 2 și 3; art. 595, p. 1, 7, 8, 9, 10 și 11, și art. 596 din codul penal.

Articolul 181

Infracțiunile se vor constata prin încheiere de proces-verbal, dresat de agentul respectiv și semnat de infractor.

În cazul cînd infractorul lipsește, sau refuza semnarea, procesul-verbal va fi contrasemnat de doi martori, care pot fi și funcționari publici.

Procesele-verbale încheiate de agenții constatatori în baza legii de fața, se vor inainta în cel mult 5 zile libere la instanța respectiva.

Cu privire la infracțiunile referitoare la partea XIII de sub titlul II, se vor aplica dispozițiunile cuprinse în acea parte a legii, plângerea și urmărirea pentru pagubele avute în aceste cazuri prescriindu-se, dacă ele nu sînt reclamate într'o luna dela infaptuire.

Articolul 182

Procesele-verbale încheiate de agenții împuterniciți prin legea de fața, fac dovada deplina în justiție pînă la înscrierea în fals, atunci cînd ele sînt dresate de procuror, judecător, chestor de poliție, precum și ingineri agronomi, medici veterinari, ingineri silvici, dacă sînt funcționari publici.

Celelalte procese-verbale fac dovada numai pînă la proba contrarie.

În toate cazurile în care e necesară facerea unor analize, agenții constatatori vor lua și sigila probe duble, din care una va fi trimeasa institutului, stațiunii sau laboratorului care urmează să facă analiza, iar cealaltă proba va rămîne în primirea presupusului infractor, care va putea cere, în fața instanțelor de judecată, o contra-analiza a probei rămasă în păstrarea lui.

Articolul 183

Toate infracțiunile cu caracter de contravenție la dispozițiunile legii de fața, se vor judeca în prima și ultima instanța, de judecătoriile de ocol, cu drept de opoziție pentru cei lipsa și cu drept de recurs la tribunal.

Celelalte infracțiuni se vor judeca după natura lor, în conformitate cu dispozițiunile codului de procedura penală.

Atît judecătoria de ocol, cat și tribunalele, vor judeca de urgenta și cu precădere, înaintea altor procese, infracțiunile pedepsite de legea de fața.

Articolul 184

Termenul de recurs este de 10 zile dela pronunțare, pentru partea care a fost de fața, iar pentru absenți, dela comunicare.

Recursul trebuie motivat cel mai târziu la primul termen de înfățișare, recurentul fiind obligat să facă alegere de domiciliu în circumscripția tribunalului.

În caz de casare, tribunalul evoca și judeca fondul.

Articolul 185

Agenții instrumentatori nu pot fi citați ca martori sau ca informatori înaintea justiției, pentru a confirma constatările consemnate în actele dresate de dânșii.

Ministerul Agriculturii și Domeniilor va fi citat în toate procesele, prin serviciile județene respective, indicate în procesele-verbale de constatarea infracțiunilor, delegatul serviciului județean respectiv avînd dreptul ca - fără alta delegație - sa reprezinte ministerul cu depline puteri.

Articolul 186

Este recidiva - în sensul legii de fața - dacă n'a trecut un an dela ultima condamnare definitivă, pînă la săvîrșirea unui nou fapt pedepsit pe baza aceluiași text din legea de fața.

Articolul 187

Amenzile prevăzute în legea de fața, afară de cele achitate potrivit art. 148, alin. 11, au caracter penal și se vor incasa pe baza legii de urmărirea și perceperea veniturilor publice, în contul și la dispoziția Ministerului Agriculturii și Domeniilor.

În cazul de insolvabilitate, amenda se transforma de drept în zile de închisoare sau de prestație, pe care instanța le va preciza odată cu amendă, prin sentinta ce va pronunța.

Transformarea în zile de închisoare se va face conform dispozițiunilor codului și procedurii penale, iar transformarea în zile de prestație se va face potrivit normelor din regulamentul legii de fața.