Decizia nr. 698/2012

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 215 alin. (3) și (4) din Legea educației naționale nr. 1/2011 , excepție ridicată de Nicolae Robu în Dosarul nr. 874/59/2011 al Curții de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 761D/2012.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției, domnul avocat Lucian Bercea din Baroul Timiș, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, iar pentru partea Agenția Națională de Integritate, domnul Adrian Dumitru, cu delegație depusă la dosar.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia. Acesta consideră că prevederile legale criticate sunt retroactive, ele creând noi cazuri de incompatibilitate. Astfel, aceste dispoziții ar trebui aplicate sistematic cu cele ale art. 215 alin. (1) și (2) din lege.

În continuare, reprezentantul Agenției Naționale de Integritate arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând

Decizia Curții Constituționale nr. 287 din 1 iulie 2004 , pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 127 din 27 februarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 874/59/2011, Curtea de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 215 alin. (3) și (4) din Legea educației naționale nr. 1/2011 .

Excepția a fost ridicată de Nicolae Robu într-un dosar având ca obiect cererea de anulare a unui act administrativ întocmit de Agenția Națională de Integritate cu privire la stabilirea stării de incompatibilitatea a autorului excepției de neconstituționalitate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, în măsura în care se interpretează în sensul că regimul juridic al incompatibilităților se aplică și mandatelor în curs de derulare aferente funcțiilor de conducere ale universităților.

O lege se poate aplica numai situațiilor născute după intrarea ei în vigoare, nu și situațiilor anterioare, facta praeterita. În temeiul principiului neretroactivității legii civile noi, noile cazuri de incompatibilitate nu pot fi reținute în persoana celui care la momentul intrării în vigoare a legii se află în cursul exercitării mandatului, atâta timp cât la data ocupării funcțiilor sau demnităților în cauză deținerea cumulativă a acestora nu genera o stare de incompatibilitate.

Autorul excepției de neconstituționalitate mai arată că, pentru situația reglementată la alin. (1) al art. 215 din lege, legiuitorul a înțeles să prevadă în mod expres faptul că interdicția de a ocupa o funcție de conducere în universitățile de stat, particulare și confesionale după împlinirea vârstei de pensionare nu se aplică mandatelor în curs de exercițiu, la data intrării în vigoare a legii. În ceea ce privește dispozițiile legale criticate, legiuitorul nu a folosit aceeași tehnică legislativă, respectiv nu exclude expres de la aplicarea legii noi mandatele în curs de exercițiu. De aici rezultă că dispozițiile art. 215 alin. (3) și (4) retroactivează în ceea ce privește aceste mandate.

Însă aplicarea în timp a unei legi este guvernată de principiul constituțional al neretroactivității legii noi. Alegerea persoanelor în funcțiile sau demnitățile în cauză s-a realizat în baza legilor existente la data respectivă (

art. 71 din Constituția României, Legea nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției și

Legea nr. 96/2006

privind Statutul deputaților și al senatorilor), legi care reglementau un anumit regim juridic al incompatibilităților senatorilor și deputaților. Aceste legi se aplică situațiilor născute în temeiul reglementărilor lor, în baza cărora s-au creat efecte juridice. Or, situațiile juridice astfel născute nu pot să fie modificate printr-o lege nouă, întrucât legea s-ar aplica retroactiv.

Așadar, prin

Legea educației naționale nr. 1/2011

are loc o modificare a regimului juridic al incompatibilităților deputaților și senatorilor stabilite în baza legilor anterioare, iar aplicarea noului regim al incompatibilităților la mandatele în curs de executare aduce atingere principiului neretroactivității legii civile noi.

La analiza regimului incompatibilității ar trebui avute în vedere criteriile existente la data numirii în funcție. Procedând într-un mod contrar, persoanei în cauză i s-ar suprima, în mod nelegal și intempestiv, mandatul, fără a i se putea imputa vreo culpă, de vreme ce aceasta îndeplinea, la data numirii, toate condițiile prevăzute de legislația în vigoare.

Mai mult, dacă s-ar considera că legea nouă produce efecte imediate, inclusiv cu privire la mandatele în curs de derulare, în situația apariției ulterioare a unei legi ce abrogă cazurile de incompatibilitate reținute în persoana autorului excepției, s-ar impune redobândirea funcției cu privire la care anterior s-a reținut starea de incompatibilitate, creându-se o permanentă stare de incertitudine și nesiguranță, contrară principiului stabilității mandatelor elective în curs de exercițiu.

Curtea de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. În opinia instanței, autorul excepției cere de fapt să se recunoască în favoarea sa un caz de ultraactivitate a legii.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 215 alin. (3) și (4) din Legea educației naționale nr. 1/2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții care au următorul conținut: "(3) Persoanele care ocupă o funcție de conducere sau de demnitate publică nu pot exercita funcția de rector pe perioada îndeplinirii mandatului.

(4) Funcția de rector este incompatibilă cu deținerea de funcții de conducere în cadrul unui partid politic, pe perioada exercitării mandatului."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile.

Curtea s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor

art. 215 alin. (3) și (4) din Legea educației naționale nr. 1/2011 , prin

Decizia nr. 2 din 4 ianuarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 23 februarie 2011, dar prin prisma unor critici diferite de neconstituționalitate. Astfel, s-a statuat că restricția impusă prin prevederile art. 215 alin. (3) și (4) din lege reprezintă opțiunea legiuitorului care a dorit să stabilească cu claritate condițiile ce se cer a fi întrunite pentru ocuparea și deținerea poziției/funcției de rector al unei universități, condiții a căror îndeplinire reprezintă o garanție pentru evitarea atât a ingerințelor de natură să afecteze autonomia universitară, cât și a posibilității de deturnare a actului de educație. Considerentele de mai sus sunt valabile și în cauza de față, elesubliniind fără îndoială dorința legiuitorului de a feri mediul universitar de subiectivismul care caracterizează în general viața politică.

Dispozițiile legale criticate nu interzic nici deținerea unei funcții de conducere sau a unei demnități publice și nici ocuparea funcției de rector, ci doar cumularea acestora, ceea ce înseamnă că - de la data intrării în vigoare a Legii educației naționale (care, în mod evident, se aplică numai pentru viitor) - persoana care deține concomitent funcția de rector și o altă demnitate publică trebuie să opteze și să renunțe la una din ele.

Astfel, deși autorul excepției face referire indirectă la clasificarea tripartită a situațiilor juridice constituite anterior adoptării unei noi reglementări, atunci când examinează acțiunea în timp a acesteia în ceea ce le privește, înțelege să se raporteze univoc la momentul constituirii lor. Or, în raport cu acest moment, orice normă juridică ulterioară ar fi retroactivă, indiferent dacă își propune să reglementeze post-factum momentul constituirii unei situații juridice epuizate prin însuși faptul constituirii sale (facta praeterita) ori situații juridice aflate în derulare (facta pendentia) sau efectele juridice ale unor asemenea situații ce intervin sau urmează să intervină (facta futura), în cazul în care respectiva situație juridică își are sorgintea, nemijlocită sau mijlocită, într-un act juridic anterior intrării în vigoare a noii reglementări.

Așa fiind, Curtea constată că legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situațiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi ( Decizia nr. 287 din 1 iulie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 729 din 12 august 2004).

Prin urmare, dispozițiile

art. 215 alin. (3) și (4) din Legea educației naționale nr. 1/2011

nu contravin principiului constituțional al neretroactivitatății legii civile. Faptul că legiuitorul a ales să reglementeze diferit situațiile descrise la art. 215 alin. (1) și (2) nu face ca dispozițiile art. 215 alin. (3) și (4) din lege să fie retroactive, aceasta reprezentând doar opțiunea legiuitorului.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 215 alin. (3) și (4) din Legea educației naționale nr. 1/2011 , excepție ridicată de Nicolae Robu în Dosarul nr. 874/59/2011 al Curții de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 iunie 2012.