Decizia nr. 714/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 97 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Ion Constantin în Dosarul nr. 42.220/299/2010 al Judecătoriei Sectorului 1 București și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 507D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, făcând trimitere la practica Curții Constituționale și, în mod special, la

Decizia nr. 1.135 din 13 septembrie 2011 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 21 decembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 42.220/299/2010, Judecătoria Sectorului I București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 97 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Ion Constantin într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții la regimul circulației pe drumurile publice, referitoare la staționarea neregulamentară.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, se arată, în esență, că textele criticate încalcă dreptul de proprietate al proprietarilor autovehiculelor staționate neregulamentar, supuse ridicării, ca măsură tehnico-administrativă dispusă de polițistul rutier. Se arată, în acest sens, că dreptul de proprietate privată, garantat prin art. 44 alin. (2) din Constituție, este un drept exclusiv și perpetuu, caracterizat prin posesie, folosință și dispoziție, toate aceste dezmembrăminte fiind încălcate prin aplicarea dispozițiilor criticate.

Judecătoria Sectorului I București, contrar prevederilor

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că textele criticate sunt constituționale reglementând o măsură tehnico-administrativă menită să asigure desfășurarea în condiții de siguranță a circulației pe drumurile publice, prin îndepărtarea autovehiculelor parcate neregulamentar. Se arată că măsura prevăzută la

art. 97 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

este de natură a limita posesia și folosința autovehiculului pentru o perioadă limitată de timp - respectiv, până la plata de către proprietar a contravalorii cheltuielilor cu transportul și depozitarea acestuia - fără a aduce atingere dreptului de dispoziție și că, în reglementarea acestei măsuri, legiuitorul a păstrat un raport de proporționalitate rezonabil între scopul urmărit și mijloacele folosite.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 97 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, care au următorul cuprins:

- Art. 97 alin. (1) lit. d): "(1) În cazurile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență, polițistul rutier dispune și una dintre următoarele măsuri tehnico-administrative: [...]

d) ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar".

Se susține, în esență, că textele criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 44 alin. (2) cu privire la dreptul de proprietate privată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor

art. 97 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , prin

Decizia nr. 1.135 din 13 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 731 din 18 octombrie 2011, și

Decizia nr. 1.443 din 3 noiembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011, reținând că textele criticate reglementează o măsură tehnico-administrativă menită să asigure desfășurarea circulației pe drumurile publice în condiții de siguranță, prin îndepărtarea de pe spațiul rezervat circulației rutiere a autovehiculelor staționate în acea zonă în pofida regulilor stabilite prin lege privind oprirea și staționarea acestora. În continuare, Curtea a reținut că legiuitorul poate aprecia, în funcție de nevoia reală a comunității, măsurile de limitare a exercițiului dreptului de proprietate. De asemenea, Curtea a arătat că, în vederea realizării scopului ei legitim, măsura privativă de proprietate trebuie să păstreze un echilibru just între exigențele interesului general al comunității și apărarea drepturilor fundamentale ale individului. Curtea a reținut că, în cazul analizat, nu se pune însă problema unei privări de proprietate, ci doar a limitării exercitării a două dintre atributele dreptului de proprietate, și anume posesia și folosința, rămânând neafectată prerogativa dispoziției, care este de esența dreptului de proprietate. Mai mult, Curtea a statuat că această limitare a posesiei și folosinței este doar temporară, încetând de îndată ce proprietarul autovehiculului staționat neregulamentar achită contravaloarea cheltuielilor necesitate de ridicarea, transportul și depozitarea acestuia. De altfel, s-a arătat că măsura instituită prin textul de lege criticat reprezintă o sancționare a atitudinii culpabile a conducătorului auto care a nesocotit normele legale referitoare la staționarea vehiculelor. Așa fiind, reglementarea unor sancțiuni contravenționale pentru încălcarea acestor reguli este deplin justificată din perspectiva interesului general ocrotit și nu aduce nicio atingere dreptului de proprietate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 97 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Ion Constantin în Dosarul nr. 42.220/299/2010 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 iulie 2012.