Decizia nr. 744/2012

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniel-Liviu Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată, din oficiu, de către Tribunalul Dolj - Secția I civilă în Dosarul nr. 27.241/215/2011 al acestei instanțe și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 799D/2012.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 26 martie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 27.241/215/2011, Tribunalul Dolj - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată, din oficiu, de către instanța de judecată într-o cauză având ca obiect pretenții.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat "suferă de un viciu de neconstituționalitate prin formularea sa echivocă, ce a condus la o interpretare, implementată la nivel național, ale cărei consecințe practice sunt absurde și nesocotesc principiul egalității în fața legii, precum și principiul liberului acces la justiție și dreptul la un proces echitabil". De asemenea, arată că, deși intenția legiuitorului nu a fost aceea de a conferi o protecție suplimentară persoanelor neasigurate în astfel de situații și de a-l trimite pe furnizorul de servicii medicale să îi identifice pe vinovați și să le probeze vinovăția, formularea ambiguă a textului de lege a dus la o interpretare inadecvată, în dezacord cu principiile constituționale.

Astfel, Tribunalul Dolj apreciază că textul de lege criticat nu reflectă voința reală a legiuitorului, care este aceea de a consacra doar o facultate, o posibilitate a furnizorului de servicii medicale de a-și recupera cheltuielile de spitalizare de la persoana vinovată, în acele situații procesuale în care acest fapt este posibil și în care el va fi ținut să probeze prestarea serviciului medical și cuantumul acestuia.

Modalitatea de formulare a textului comportă însă, în opinia instanței de judecată, un viciu de neconstituționalitate ce a dus la implementarea în jurisprudență a tezei potrivit căreia, ori de câte ori furnizorul de servicii medicale are pretenții legate de prestarea serviciului medical, el nu are decât calea unei acțiuni directe și exclusive împotriva persoanei vinovate de săvârșirea unui fapt ilicit, ce a adus vătămări persoanei spitalizate. Aceasta a dus la crearea unor situații procesuale ce încalcă în mod flagrant prevederile art. 16 alin. (1) și art. 21 alin. (1), (2) și (3) din Constituție.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că prevederile

art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006

prin care se instituie posibilitatea furnizorului de servicii medicale de a se subroga în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate, în ceea ce privește pretențiile legate de spitalizare, nu încalcă principiile constituționale invocate.

Totodată, arată că instanța de contencios constituțional, în calitate de garant al Constituției, se pronunță asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, și nu "în măsura în care" un text de lege este sau nu constituțional, astfel cum a fost interpretat de instanța de judecată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, astfel cum au fost modificate și completate prin

art. I pct. 34 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 72/2006

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății și pentru abrogarea unor dispoziții din alte acte normative în domeniul sanitar, ordonanță publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 25 septembrie 2006.

Textul de lege criticat prevede că "Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată."

Autorul excepției de neconstituționalitate apreciază că textul de lege criticat contravine dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi și art. 21 alin. (1), (2) și (3) privind accesul liber la justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul acesteia susține că prevederile

art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006

sunt neconstituționale în măsura în care dispoziția legală criticată se interpretează în sensul că ea reprezintă sediul de reglementare al unei acțiuni civile directe și exclusive pe care o are furnizorul de servicii medicale împotriva persoanei vinovate de săvârșirea unui fapt ilicit ce a provocat daune sănătății altei persoane, ori de câte ori furnizorul are pretenții legate de cheltuielile de spitalizare.

De asemenea, Curtea reține că, în motivarea neconstituționalității prevederilor

art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 , autorul excepției invocă practica neunitară a instanțelor judecătorești, cauzată de formularea echivocă a acestui text de lege, ce a condus la o interpretare, implementată la nivel național, ale cărei consecințe practice sunt absurde și nesocotesc principiul egalității în fața legii, precum și principiul liberului acces la justiție și dreptul la un proces echitabil.

În jurisprudența sa, Curtea a arătat că problemele ce țin de interpretarea și aplicarea legii, respectiv luarea deciziei asupra incidenței în cauză a unor texte de lege, revin instanței de judecată, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (1) din Constituție, care prevăd că "Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege", iar nu instanței de contencios constituțional.

În cazul în care practica judiciară vădește o interpretare neunitară a normelor incidente în cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești, Constituția, prin art. 126 alin. (3), acordă Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar nu Curții Constituționale competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către instanțele judecătorești.

Prin urmare, criticile formulate exced controlului de constituționalitate efectuat de Curtea Constituțională, iar excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată, din oficiu, de către Tribunalul Dolj - Secția I civilă în Dosarul nr. 27.241/215/2011 al acestei instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 septembrie 2012.