Decizia nr. 750/2012

pentru modificarea și completarea

privind Codul fiscal, excepție ridicată de Ioan Gancea și Maria Gancea în Dosarul nr. 821/57/2011 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului nr. 556D/2012 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 557D/2012, având ca obiect o excepție de neconstituționalitate identică, ridicată de Ioan Liviu Șerbu în Dosarul nr. 822/57/2011 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție problema conexării lor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a dosarelor menționate.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 557D/2012 la Dosarul nr. 556D/2012, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens

Decizia Curții Constituționale nr. 1.072 din 8 septembrie 2009 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 31 ianuarie 2012, pronunțate în dosarele nr. 821/57/2011 și nr. 822/57/2011, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. I pct. 25 din Legea nr. 163/2005

privind aprobarea

pentru modificarea și completarea

privind Codul fiscal, excepție ridicată de Ioan Gancea și Maria Gancea, respectiv de Ioan Liviu Șerbu în cauze de contencios administrativ și fiscal având ca obiect soluționarea unor acțiuni în anulare a unor acte administrative.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia formulează critici de neconstituționalitate extrinsecă asupra

Legii nr. 163/2005 , deși vizează dispozițiile

art. I pct. 25 din Legea nr. 163/2005 , prin care a fost introdus capitolul VIII^1 în

privind Codul fiscal, compus din art. 77^1, art. 77^2 și art. 77^3.

Se susține în acest sens că în cadrul procedurii de adoptare a

Legii nr. 163/2005

nu au fost respectate prevederile art. 61 și ale art. 76 alin. (1) din Constituție, referitoare la principiul bicameralismului și la votul majorității membrilor fiecărei Camere cu care sunt adoptate legile organice și hotărârile privind regulamentele Camerelor. Astfel, se arată că există diferențe majore între forma adoptată în Senat, ca primă Cameră sesizată, și forma adoptată de Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională, sens în care sunt redate considerente ale

Deciziei Curții Constituționale nr. 710 din 6 mai 2009 , prin care Curtea Constituțională a constatat că Legea pentru modificarea și completarea

Legii nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici este neconstituțională, sub aspectul încălcării principiului constituțional al bicameralismului Parlamentului României, consacrat de art. 61 din Legea fundamentală.

Se arată că dispozițiile cuprinse în capitolul VIII^1 din

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2005

s-au regăsit, inițial, în cuprinsul

pentru modificarea și completarea

privind Codul fiscal, act normativ respins însă prin

Legea nr. 164/2005 . Or, în forma adoptată de Senat,

nu cuprindea și prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2005 , acestea fiind introduse ulterior, ca urmare a propunerii Comisiei de buget, finanțe și bănci a Camerei Deputaților, Cameră decizională în materie.

Cât privește pretinsa contradicție față de prevederile

art. 76 alin. (1) din Constituție, se arată că Legea nr. 163/2005

a fost adoptată cu majoritatea specifică legilor ordinare, deși are un caracter organic, deoarece actul normativ pe care îl modifică -

Decizia nr. 710 din 6 mai 2009

- a căpătat caracter organic prin includerea în cuprinsul său a unor infracțiuni.

Curtea de Apel Alba Iulia - Secția contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată sub aspectul criticilor de neconstituționalitate referitoare la încălcarea art. 61 din Constituție, întrucât există deosebiri majore de conținut juridic între forma proiectului de lege adoptat de Senat, ca primă Cameră sesizată, și a celei adoptate de Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională.

Cât privește criticile întemeiate pe art. 76 alin. (1) din Legea fundamentală, instanța de judecată apreciază că reglementările în materie fiscală nu fac obiectul legilor organice, iar

Legea nr. 163/2005 , deși modifică o lege organică, are ca obiect de reglementare exclusiv domeniul fiscal, astfel că aceste critici nu pot fi reținute.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul a transmis punctul său de vedere prin care apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. În privința pretinsei contrarietăți față de prevederile art. 76 alin. (1) din Constituție, se susține, cu trimitere la

Decizia Curții Constituționale nr. 1.072 din 8 septembrie 2009 , că, în procesul de calificare a unei legi ca fiind organică sau ordinară, mai importantă este majoritatea de voturi înregistrată la data votului final asupra legii și că reglementările fiscale nu fac obiectul legilor organice nici în sensul prevederilor art. 73 alin. (3) și nici în temeiul vreunei alte prevederi constituționale. Cât privește pretinsa nerespectare a principiului bicameralismului, se face trimitere la considerentele reținute de Curtea Constituțională prin

și se conchide că "doar Curtea Constituțională se poate pronunța în ce măsură forma legii adoptate în Senat diferă substanțial de forma adoptată de Camera Deputaților, cu consecința încălcării art. 61 din Legea fundamentală".

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. I pct. 25 din Legea nr. 163/2005

sunt constituționale. În esență, se arată că, deși o lege organică poate cuprinde, din motive de politică legislativă, și norme de natura legii ordinare, nu înseamnă că aceste norme capătă caracter organic, deoarece altfel s-ar contraveni art. 73 din Constituție, care reglementează domeniile strict rezervate

legii organice. În cazul de față, deși Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal a înglobat și unele prevederi cu caracter organic, aceste modificări nu au transformat întregul Cod fiscal într-o lege organică.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare și motivării autorilor excepției, prevederile

art. I pct. 25 din Legea nr. 163/2005

privind aprobarea

pentru modificarea și completarea

privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 1 iunie 2005. Prin aceste dispoziții a fost introdus în

privind Codul fiscal capitolul VIII^1 - "Venituri din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal", capitol format inițial din art. 77^1, art. 77^2 și art. 77^3. Obiectul de reglementare al acestor norme juridice îl reprezintă impozitul asupra veniturilor realizate din transferul dreptului de proprietate asupra construcțiilor de orice fel și terenului aferent acestora, stabilirea cotelor procentuale datorate, modalitățile de plată, precum și obligațiile declarative ale notarilor publici cu privire la transferul proprietăților imobiliare.

Având în vedere motivarea autorilor excepției, și anume criticile de neconstituționalitate de natură extrinsecă, Curtea Constituțională constată că obiectul excepției nu poate fi stabilit în raport cu dispozițiile art. 77^1, art. 77^2 și ale

art. 77^3 din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, ci prin raportare la prevederile

art. I pct. 25 din Legea nr. 163/2005

privind aprobarea

pentru modificarea și completarea

privind Codul fiscal, prin care aceste texte legale au fost introduse în cuprinsul

privind Codul fiscal.

Textele din Constituție invocate de autorii excepției sunt cele ale art. 61 referitor la rolul și structura Parlamentului și ale art. 76 alin. (1), care stabilește că legile organice și hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorității membrilor fiecărei Camere.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că autorii acesteia invocă vicii de neconstituționalitate extrinsecă ale

Legii nr. 163/2005 , apreciind că procedura de adoptare a acestui act normativ s-a desfășurat cu încălcarea principiului bicameralismului și a regulilor constituționale referitoare la domeniul rezervat legii organice, și anume procedura de vot specifică și necesară adoptării legilor organice.

1. Cu privire la pretinsa încălcare a principiului bicameralismului, consacrat de art. 61 alin. (2) din Constituție, Curtea Constituțională, urmărind desfășurarea procesului legislativ propriu adoptării

Legii nr. 163/2005

și fișa legislativă corespunzătoare acestui act normativ, constată următoarele:

Obiectul acestui proiect de lege îl constituie aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2004 , prima Cameră sesizată - Senatul - adoptând proiectul de lege cu includerea unor amendamente.

Camera decizională - Camera Deputaților - a adoptat proiectul de lege formulând, la rândul său, unele amendamente, legea devenind

Legea nr. 163/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 1 iunie 2005.

Analizând conținutul și sursa amendamentelor formulate în Camera Deputaților, mai exact în cadrul raportului înaintat de Comisia pentru buget, finanțe și bănci asupra proiectului de Lege privind aprobarea

pentru modificarea și completarea

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2005

privind Codul fiscal, Curtea constată că o parte semnificativă a acestora preia, integral sau cu foarte mici modificări, texte din

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2005

privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 30 martie 2005.

Proiectul de lege pentru aprobarea

a fost adoptat de Senat, ca primă Cameră sesizată, împreună cu unele amendamente formulate față de prevederile proiectului propus de Guvern în calitate de inițiator. Din motive de raționalizare a procesului legislativ, Camera Deputaților, având pe rol de dezbătut două proiecte de lege ce priveau Codul fiscal, a preluat din proiectul de lege de aprobare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2005 , adoptat de Senat, dispozițiile Capitolului VIII^1 pe care le-a inclus în Legea de aprobare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2004 . Proiectul de lege pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2005

a fost respins de Camera decizională - Camera Deputaților -, devenind, după promulgare,

Legea nr. 164/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 1 iunie 2005.

Revenind la

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2005

și procesul său legislativ, Curtea observă, așadar, că aceasta conține texte din

și, în special, prevederile capitolului VIII^1, vizate de autorul excepției. Totodată, se regăsesc și amendamentele formulate de Senat cu prilejul dezbaterii proiectului de lege pentru aprobarea acestei ordonanțe de urgență, alături de amendamentele aceleiași Camere formulate cu prilejul dezbaterii și votului proiectului de lege privind aprobarea

pentru modificarea și completarea

privind Codul fiscal (viitoarea

Lege nr. 163/2005 ). Legea mai cuprinde și amendamentele Camerei Deputaților, formulate cu prilejul dezbaterii și votului asupra acestui proiect de lege, fără însă ca acestea să aducă modificări de substanță față de forma adoptată în Senat, multe dintre acestea fiind impuse din rațiuni de tehnică legislativă.

Urmărind strict comparația dintre forma adoptată de Senat a proiectului de lege pentru aprobarea

și forma finală a

Legii nr. 163/2005 , rezultată ca urmare a dezbaterilor și votului acordat în Camera Deputaților, se creează, cel puțin aparent, impresia încălcării principiului bicameralismului, diferența de conținut fiind vizibilă, flagrantă și de substanță.

Examinând, însă, cuprinsul normativ al prevederilor

Legii nr. 163/2005

și fișa legislativă, astfel cum s-a arătat mai sus, Curtea constată că, în aceeași zi, Camera Deputaților a adoptat două proiecte de legi ce vizează aceeași materie, respectiv Codul fiscal. Prin

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2005 .

au fost preluate, de Camera Deputaților, texte din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2005 , împreună cu amendamentele adoptate de Senat și propriile amendamente, iar în finalul legii a fost introdus un text prin care se dispune abrogarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2005 . Prin urmare, proiectul de lege pentru aprobarea acestei ordonanțe, rămânând fără obiect de reglementare, a fost respins de aceeași Cameră, în calitate de Cameră decizională, și a devenit

Legea nr. 164/2005

de respingere a

Atât

Legea nr. 163/2005 , cât și

Legea nr. 164/2005

au fost adoptate de Parlament și publicate în Monitorul Oficial al României, la aceeași dată de 1 iunie 2005. Prin urmare, nu se poate susține că Senatul, prima Cameră sesizată în ambele cazuri de dezbatere a celor două proiecte de lege, este complet străin de conținutul legislativ final al viitoarei Legi nr. 163/2005, deoarece a acordat votul său cu prilejul dezbaterii fiecăruia dintre cele două proiecte de lege și a exercitat, în concret, dreptul său de a depune și adopta amendamente. Cât privește

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2005

și, în special, prevederile cuprinse în

la capitolul VIII^1, Senatul a adoptat un proiect de lege prin care aproba această ordonanță, ceea ce exprimă votul său favorabil cu privire la cuprinsul său normativ.

În concluzie, nu se poate afirma că, în cazul de față,

a fost adoptată cu încălcarea exigențelor impuse de principiul constituțional al bicameralismului. Camera decizională, având în vedere circumstanțele specifice procesului legislativ astfel cum s-a arătat mai sus, nu a făcut altceva decât să dea eficiență și operativitate activității de legiferare, fără a aduce atingere autorității de legiferare a primei Camere, ci, dimpotrivă, ținând cont de voința sa exprimată prin vot.

2. Cât privește susținerile autorului excepției referitoare la încălcarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Constituție, Curtea constată că nici acestea nu pot fi reținute. Curtea a mai examinat susțineri similare, potrivit cărora introducerea în Codul fiscal a titlului IX^1 - Infracțiuni prin

Legea nr. 494/2004

și dobândirea cu această ocazie a caracterului de lege organică fac necesară modificarea sa cu cvorumul prevăzut de

art. 76 alin. (1) din Constituție pentru legile organice. Prin Decizia nr. 786 din 13 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 12 iunie 2009, Curtea Constituțională, respingând sesizarea de neconstituționalitate, a statuat că domeniul legilor organice este foarte clar delimitat prin textul Constituției, astfel încât legiuitorul va adopta legi organice numai în acele domenii. Curtea, spre exemplu, prin

Decizia nr. 548 din 15 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 2 iulie 2008, a stabilit că este posibil ca o lege organică să cuprindă, din motive de politică legislativă, și norme de natura legii ordinare, dar fără ca aceste norme să capete natură de lege organică, întrucât, altfel, s-ar extinde domeniile rezervate legii organice de art. 73 alin. (3) din Constituție. De aceea, printr-o lege ordinară se pot modifica dispoziții dintr-o lege organică, dacă acestea nu conțin norme de natura legii organice, întrucât se referă la aspecte care nu sunt în directă legătură cu domeniul de reglementare al legii organice. În consecință, criteriul material este cel definitoriu pentru a analiza apartenența sau nu a unei reglementări la categoria legilor ordinare sau organice.

Cele reținute de Curtea Constituțională prin decizia menționată își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, sub aspectul considerentelor pe care se fundamentează soluția pronunțată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. I pct. 25 din Legea nr. 163/2005

privind aprobarea

pentru modificarea și completarea