Decizia nr. 749/2012

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Elena Mocanu, Livia Frunză, Silvia Albu, Ioana Oprea, Marieta Maria Feieș, Gabriela-Veturia Dubovan, Ana Petrovici, Horea Brumar, Floarea Colta, Amalia Damian, Marioara Dan, Georgeta Ioneci, Ana Roșca, Rodica-Tatiana Ionescu, Irena Sârbu, Ioan Gavrilescu, Maria Argentina Stoica, Mihail Stelian Popa, Constantin Magericu, Elena Condu, Gheorghe Enescu, Aurelia Plopeanu, Ana Ardelean, Mircea Mihai Ciobanu, Gheorghe Galu, Ștefan Gyurko, Marian Nițu, Petru-Victor Verenca, Dorin Lucian Cristescu, Moise Eleneș, Marin Plocon, Ștefan Florea, Dumitru Nițu, Simion Șeicaru, Constantin Nuță, Lucian Olteanu, Gheorghe Voicu, Nicolae Dulama, Titu Duran, Ion Dumitru, Dumitru Chelaru, Ion Crachină, Traian Iliescu, Octav Oprescu, Ion Popa, Ion Vladu, Ilie Incrosnatu, Gheorghe Ilie Chirițoiu, Steliana Rudeanu, Maria Bărbuceanu, Liviu Cărăușu, Ștefan Dima, Nicu Șerban, Florea Păun, Niculae Constantin Vasile Ionescu Galbeni, Constantin Gheorghe Avramescu, Ioan Turlacu, Ionel Aichimoaie, Petru Juravlea, Vasile Mândroviceanu, Alexandru Popovici, Sorin Adrian Vornicu, Constantin Șerban Zoner Rădulescu, Liviu Petreu, Florica Rădița Raica, Elena Baroean, Silvia Petrovici, Delia Ionescu și Maria Pelmuș în Dosarul nr. 9.167/2/2011 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 508D/2012.

La apelul nominal se prezintă personal și asistat de avocatul Lacrima Ciorbea autorul excepției, Ioan Turlacu. De asemenea, avocatul Lacrima Ciorbea răspunde și pentru ceilalți autori ai excepției de neconstituționalitate. Lipsesc părțile Guvernul României și Casa Națională de Asigurări Sociale, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentatului autorilor excepției, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că mai multe curți de apel au admis recursurile în anulare formulate împotriva

Hotărârii Guvernului nr. 737/2010

prin hotărâri irevocabile. Ca urmare a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 , aceste hotărâri judecătorești au fost lipsite de efect, dispunându-se revizuirea din oficiu a pensiilor de serviciu. Astfel, se încalcă principiul separației puterilor în stat, stabilitatea juridică, principiul egalității în drepturi și accesul liber la justiție.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 decembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 9.167/2/2011, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 .

Excepția a fost ridicată de Elena Mocanu, Livia Frunză, Silvia Albu, Ioana Oprea, Marieta Maria Feieș, Gabriela-Veturia Dubovan, Ana Petrovici, Horea Brumar, Floarea Colta, Amalia Damian, Marioara Dan, Georgeta Ioneci, Ana Roșca, Rodica-Tatiana Ionescu, Irena Sârbu, Ioan Gavrilescu, Maria Argentina Stoica, Mihail Stelian Popa, Constantin Magericu, Elena Condu, Gheorghe Enescu, Aurelia Plopeanu, Ana Ardelean, Mircea Mihai Ciobanu, Gheorghe Galu, Ștefan Gyurko, Marian Nițu, Petru-Victor Verenca, Dorin Lucian Cristescu, Moise Eleneș, Marin Plocon, Ștefan Florea, Dumitru Nițu, Simion Șeicaru, Constantin Nuță, Lucian Olteanu, Gheorghe Voicu, Nicolae Dulama, Titu Duran, Ion Dumitru, Dumitru Chelaru, Ion Crachină, Traian Iliescu, Octav Oprescu, Ion Popa, Ion Vladu, Ilie Incrosnatu, Gheorghe Ilie Chirițoiu, Steliana Rudeanu, Maria Bărbuceanu, Liviu Cărăușu, Ștefan Dima, Nicu Șerban, Florea Păun, Niculae Constantin Vasile Ionescu Galbeni, Constantin Gheorghe Avramescu, Ioan Turlacu, Ionel Aichimoaie, Petru Juravlea, Vasile Mândroviceanu, Alexandru Popovici, Sorin Adrian Vornicu, Constantin Șerban Zoner Rădulescu, Liviu Petreu, Florica Rădița Raica, Elena Baroean, Silvia Petrovici, Delia Ionescu și Maria Pelmuș, cu prilejul soluționării unei acțiuni privind drepturi de asigurări sociale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia formulează următoarele critici de neconstituționalitate:

1.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011

a fost emisă cu încălcarea principiului separației puterilor în stat. Astfel, acest act normativ abrogă

Hotărârea Guvernului nr. 737/2010

privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, deși această hotărâre fusese suspendată, potrivit art. 14 și

art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , prin hotărâre judecătorească. Prin urmare, hotărârile judecătorești de suspendare sunt lipsite de efect, Guvernul intervenind pe cale legislativă asupra celor decise de puterea judecătorească.

2. Prin lipsirea de efect a unor hotărâri judecătorești, actul normativ criticat aduce atingere, totodată, și dreptului la un proces echitabil.

În plus, nu se mai poate vorbi de existența unui "just echilibru între părțile în proces" de vreme ce Guvernul, care este parte în proces, a reglementat situația juridică ce a dat naștere litigiilor privind dreptul la pensie.

3. Dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

sunt contrare și prevederilor constituționale și celor internaționale privind protecția dreptului de proprietate. În acest sens, arată că dreptul la pensie constituie un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar diminuarea drepturilor la pensie stabilite inițial în baza legislației naționale aduce atingere dreptului de proprietate privată, impunând o sarcină excesivă și disproporționată, fără a menține un just echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale omului.

4. Întrucât afectează drepturi câștigate în temeiul legislației anterioare, dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

sunt retroactive, contravenind astfel art. 15 alin. (2) din Constituție.

5. Prevederile de lege criticate sunt discriminatorii, întrucât nu prevăd că, în urma revizuirii, se va păstra în plată cuantumul mai avantajos al pensiei, așa cum prevede

art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011.

Autorii excepției consideră că prevederile actului normativ criticat sunt contrare următoarelor texte din Constituție : art. 1 alin. (4) privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 21 referitor la accesul liber la justiție și art. 44 privind dreptul de proprietate privată. De asemenea, consideră că sunt încălcate dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la procesul echitabil, și cele ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția amintită privind proprietatea.

Examinând critica de neconstituționalitate vizând încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (4) din Constituție, Curtea constată că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

nu fac trimitere și nici nu urmăresc anularea ori lipsirea de efect a hotărârilor judecătorești invocate de autorii excepției, hotărâri prin care instanțele de judecată au suspendat ori anulat

Hotărârea Guvernului nr. 737/2010

privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 29 iulie 2010. Acestea își păstrează valabilitatea în ceea ce privește aplicarea

Legii nr. 119/2010 , așa cum a fost reglementată de

Hotărârea Guvernului nr. 737/2010 .

Actul normativ criticat instituie însă o nouă procedură administrativă de calcul al pensiei, ce trebuie văzută ca o etapă distinctă, ulterioară recalculării. Astfel,

Hotărârea Guvernului nr. 737/2010

și

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011

sunt acte normative distincte, procedurile instituite fiind, de asemenea, separate și succesive.

Prin urmare, Curtea apreciază că Guvernul nu a intervenit pe cale legislativă pentru lipsirea de efect a unor hotărâri judecătorești, ci a instituit o nouă procedură ce a urmărit stabilirea cât mai echitabilă și justă a pensiilor persoanelor menționate în dispozițiile

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 .

Curtea apreciază că cele reținute mai sus răspund și criticilor referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil, din perspectiva lipsirii de efect a unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

Cât privește critica referitoare la încălcarea principiului egalității părților în proces, Curtea reține că acest principiu vizează egalitatea de arme procesuale de care se bucură părțile adverse într-un litigiu. Or, emiterea unui act normativ de către Guvern, ulterior pronunțării de către instanța de judecată asupra acelui litigiu, nu poate fi privită ca un astfel de mijloc de apărare, cu atât mai mult cu cât nu se urmărește anularea drepturilor obținute în urma recalculării, așa cum de altfel reiese din conținutul

art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 , potrivit căruia "Plata drepturilor restante, constând în diferența dintre cuantumul cuvenit al pensiei rezultat în urma recalculării și cel obținut în urma revizuirii, pentru perioada de la data de 1 septembrie 2010 și până la data revizuirii potrivit prezentei ordonanțe de urgență, se va realiza în termenele prevăzute la art. 1 alin. (1), (4) și (5), după caz."

Cât privește criticile de neconstituționalitate raportate la dispozițiile art. 15 alin. (2) și art. 44 din Constituție, precum și la dispozițiile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea dreptului omului și a libertăților fundamentale, Curtea constată că toate acestea pornesc de la premisa încălcării dreptului la pensie văzut din perspectiva unui "bun".

Față de critici asemănătoare celor arătate, Curtea constată că s-a mai pronunțat cu prilejul controlului a priori asupra Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Astfel, prin

Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, ale cărei considerente de principiu sunt valabile și în prezenta cauză, Curtea a statuat, cu privire la regimul special al pensiilor de serviciu, că acestea sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, și anume: pensia contributivă și un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depășește acest cuantum se suportă din bugetul de stat. S-a arătat, de asemenea, că acordarea acestui supliment a urmărit instituirea unui regim special, compensatoriu pentru anumite categorii socioprofesionale supuse unui statut special. Această compensație, neavând ca temei contribuția la sistemul de asigurări sociale, ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Prin urmare, partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în noțiunea de "bun", ea reprezintă totuși, din această perspectivă, un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii.

Întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză privesc aspecte similare cu cele relevate în jurisprudența Curții și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței acesteia, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea.

De altfel, un argument suplimentar în sensul convenționalității măsurii de diminuare a pensiilor de serviciu îl constituie și decizia Curții Europene a Drepturilor Omului din 7 februarie 2012, pronunțată în cauzele conexate nr. 45.312/11, nr. 45.581/11, nr. 45.583/11, 45.587/11 și nr. 45.588/11 - Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molnar și Lucia Ghețu împotriva României, prin care s-a constatat că măsura de transformare a pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești în pensii contributive, în temeiul

Legii nr. 119/2010 , este conformă prevederilor art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, coroborat cu art. 14 din aceeași Convenție, chiar dacă acest lucru a însemnat o scădere cu 70% a cuantumului pensiilor. Prin decizia menționată, Curtea de la Strasbourg a preluat, astfel, raționamentul Curții Constituționale, statuând că măsura de reducere a pensiilor de serviciu este prevăzută de lege (paragrafele 18 și 42) și constituie o modalitate de a echilibra bugetul și de a corecta diferențele existente între sistemele de pensie, iar aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate (paragraful 44).

În sfârșit, referitor la susținerea potrivit căreia dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

nu permit ca, în urma revizuirii, titularul pensiei să poată opta pentru cuantumul mai avantajos, așa cum prevedea

art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, Curtea reține că, la data intrării în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 , legea amintită nu mai era în vigoare, fiind abrogată prin dispozițiile

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010.

De altfel, Curtea reține că principiul enunțat de

Legea nr. 19/2000

privea numai pensiile din sistemul public de pensii, respectiv cele întemeiate pe sistemul contributiv, întrucât numai în acest caz cuantumul pensiei poate fi considerat ca fiind un drept câștigat. În acest sens sunt și cele reținute de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, în care s-au statuat următoarele: "Cuantumul pensiei, stabilit potrivit principiului contributivității, se constituie într-un drept câștigat, astfel încât diminuarea acesteia nu poate fi acceptată nici măcar cu caracter temporar. Prin sumele plătite sub forma contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, persoana în cauză practic și-a câștigat dreptul de a primi o pensie în cuantumul rezultat prin aplicarea principiului contributivității; astfel, contributivitatea ca principiu este de esența dreptului la pensie, iar derogările, chiar și temporare, referitoare la obligația statului de a plăti cuantumul pensiei, rezultat în urma aplicării acestui principiu, afectează substanța dreptului la pensie.

Aceasta nu înseamnă că legea nu poate în viitor să reașeze sistemul de calcul al pensiilor, bazându-se însă tot pe principiul contributivității, pentru că, în caz contrar, s-ar ajunge la negarea evoluției în reglementarea juridică a acestui domeniu. De aceea, dacă prin reașezarea sistemului de calcul al pensiei în sensul arătat mai sus rezultă un cuantum mai mic al acesteia, statul este obligat să adopte reglementări similare

art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, și anume să mențină în plată cuantumul pensiei stabilit potrivit reglementărilor anterior în vigoare dacă acesta este mai avantajos. Aceasta este o măsură de protecție a persoanelor care beneficiază de pensie în sensul art. 47 alin. (2) din Constituție, constituind, de asemenea, o speranță legitimă a asiguratului, întemeiată pe prevederile legale în vigoare cu privire la obținerea și încasarea unui anumit cuantum al pensiei".

Din această perspectivă, Curtea constată că nu există identitate între situația la care se referă

art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000

și situația în care se află autorii excepției.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Elena Mocanu, Livia Frunză, Silvia Albu, Ioana Oprea, Marieta Maria Feieș, Gabriela-Veturia Dubovan, Ana Petrovici, Horea Brumar, Floarea Colta, Amalia Damian, Marioara Dan, Georgeta Ioneci, Ana Roșca, Rodica-Tatiana Ionescu, Irena Sârbu, Ioan Gavrilescu, Maria Argentina Stoica, Mihail Stelian Popa, Constantin Magericu, Elena Condu, Gheorghe Enescu, Aurelia Plopeanu, Ana Ardelean, Mircea Mihai Ciobanu, Gheorghe Galu, Ștefan Gyurko, Marian Nițu, Petru-Victor Verenca, Dorin Lucian Cristescu, Moise Eleneș, Marin Plocon, Ștefan Florea, Dumitru Nițu, Simion Șeicaru, Constantin Nuță, Lucian Olteanu, Gheorghe Voicu, Nicolae Dulama, Titu Duran, Ion Dumitru, Dumitru Chelaru, Ion Crachină, Traian Iliescu, Octav Oprescu, Ion Popa, Ion Vladu, Ilie Incrosnatu, Gheorghe Ilie Chirițoiu, Steliana Rudeanu, Maria Bărbuceanu, Liviu Cărăușu, Ștefan Dima, Nicu Șerban, Florea Păun, Niculae Constantin Vasile Ionescu Galbeni, Constantin Gheorghe Avramescu, Ioan Turlacu, Ionel Aichimoaie, Petru Juravlea, Vasile Mândroviceanu, Alexandru Popovici, Sorin Adrian Vornicu, Constantin Șerban Zoner Rădulescu, Liviu Petreu, Florica Rădița Raica, Elena Baroean, Silvia Petrovici, Delia Ionescu și Maria Pelmuș în Dosarul nr. 9.167/2/2011 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 septembrie 2012.