Decizia nr. 806/2012
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 118/2010 30 iunie 2010 (prevederi anume) privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepție ridicată de Sindicatul Salariaților din Învățământ Turda în Dosarul nr. 472/117/2011 al Curții de Apel Cluj - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 426D/2012.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 427-429D/2012 și nr. 438-444D/2012, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Sindicatul Salariaților din Învățământ Turda și de Sindicatul Învățământului "Corneliu Gheorghe Caranica" din Brăila în dosarele nr. 475/117/2011, nr. 1.651/117/2011, nr. 8.937/117/2010, nr. 6.265/113/2010, nr. 6.361/113/2010, nr. 6.365/113/2010, nr. 6.678/113/2010, nr. 7.491/113/2010, nr. 6.271/113/2010 și nr. 6.794/113/2010 ale Curții de Apel Cluj - Secția I civilă și Curții de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării cauzelor.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 14 și al
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 427-429D/2012 și nr. 438-444D/2012 la dosarul nr. 426D/2012, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 16 și 24 ianuarie 2012, pronunțate în dosarele nr. 472/117/2011, nr. 475/117/2011, nr. 1.651/117/2011, nr. 8.937/117/2010, nr. 6.265/113/2010, nr. 6.361/113/2010, nr. 6.365/113/2010, nr. 6.678/113/2010, nr. 7.491/113/2010, nr. 6.271/113/2010 și nr. 6.794/113/2010, Curtea de Apel Cluj - Secția I civilă și Curtea de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de recurentul Sindicatul Salariaților din Învățământ Turda și de recurentul Sindicatul Învățământului "Corneliu Gheorghe Caranica" din Brăila în cadrul unor cauze având ca obiect acordare de drepturi bănești.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că indemnizația de concediu de odihnă nu ar trebui să între sub incidența prevederilor de lege criticate, deoarece acestea prevăd diminuarea cu 25% a cuantumului brut al drepturilor stabilite în conformitate cu prevederile
Legii-cadru nr. 330/2009
și ale
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 . Or, în cuprinsul
nu se face nicio referire la indemnizația de concediu de odihnă. Totodată, nici
Legea-cadru nr. 330/2009
și nici
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010
nu fac referire la indemnizația de concediu de odihnă. Prin urmare, dispozițiile
nu vizează această indemnizație.
Pe de altă parte, indemnizația de concediu de odihnă nu poate fi asimilată cazurilor enumerate de
Legea nr. 118/2010 , întrucât drepturile vizate de aceasta sunt acelea care contează ca remunerație pentru munca depusă, presupunând prestații cu executare succesivă. Or, obligația de plată a indemnizației de concediu de odihnă nu este susceptibilă de executare succesivă, ci dintr-o dată, deosebindu-se în mod clar de obligațiile de natură salarială.
În concluzie, așa cum au reținut și alte instanțe judecătorești (Tribunalul Timiș, Tribunalul Olt, Tribunalul Dolj, Curtea de Apel Timișoara și Curtea de Apel Craiova), indemnizația de concediu de odihnă, ca prestație unică, nu poate fi asimilată unor alte indemnizații pe care salariatul le primește succesiv, numai acestea putând fi, așadar, drepturi salariale.
Totuși, unele instanțe de judecată și toate conducerile unităților și instituțiilor de învățământ au apreciat că indemnizația de concediu de odihnă trebuie diminuată cu 25%.
Cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor
art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 , susțin următoarele:
1. Aceste dispoziții contravin principiului neretroactivității legii, deoarece dreptul membrilor de sindicat s-a născut anterior intrării în vigoare a
Legii nr. 118/2010 , iar data la care trebuia plătită indemnizația de concediu nu intră sub incidența
Legii nr. 118/2010 . Or, a impune aplicarea
unei situații juridice anterioare apariției sale echivalează cu o încălcare a principiului neretroactivității legii civile.
Plata indemnizației de concediu nu este o favoare pe care legiuitorul o face angajatului, ci este un drept legal prevăzut și, în consecință, el trebuie respectat ca atare, stricto sensu.
2. Totodată, autorii excepției de neconstituționalitate consideră că dispozițiile de lege criticate contravin și principiului egalității în fața legii. În acest sens, arată că dacă, din orice motive, un salariat care solicită și a fost planificat să execute concediul în luna martie beneficiază de indemnizația de concediu integrală prevăzută de lege, lipsirea celor care au fost planificați să efectueze concediul de odihnă după apariția actului normativ care le restrânge drepturile creează, în defavoarea celor din urmă, o stare de discriminare, încălcând astfel art. 16 din Constituție,
art. 5 alin. (1) din Legea nr. 53/2003
și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
3. Mai arată că dispozițiile de lege criticate contravin și prevederilor art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens, face o paralelă cu un alt litigiu care s-a aflat pe rolul instanțelor de judecată, și anume cel referitor la plata diferențelor salariale rezultate din neaplicarea
Legii nr. 221/2008 . Instanțele judecătorești au reținut faptul că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că noțiunea de "bunuri", în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, cuprinde atât "bunuri actuale", cât și valori patrimoniale, inclusiv creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază eficientă în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde cel puțin o "speranță legitimă" în exercitarea efectivă a dreptului său. În consecință, instanțele judecătorești au dat câștig de cauză membrilor de sindicat, obligând unitățile la plata diferențelor salariale rezultate din neaplicarea
Legii nr. 221/2008 , prin sentințe definitive și irevocabile. Mai mult, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin
Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011 , a admis recursul în interesul legii și a decis că prevederile
constituie temei legal pentru diferența drepturilor salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Or, situația neacordării integrale a indemnizației de concediu de odihnă este identică și, din moment ce salariul calculat potrivit
a fost deja considerat de către instanțele de judecată un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, apreciază că și indemnizația de concediu de odihnă are natura juridică a unui drept de creanță, protejat de prevederile sus-menționate din Primul Protocol la Convenție, fapt ce conduce la recunoașterea calității de victimă pentru persoanele lipsite, în tot sau în parte, de această indemnizație, care constituie o "speranță legitimă".
4. Dispozițiile
art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010
referitoare la diminuarea cu 25% a indemnizației de concediu de odihnă contravin principiului respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție.
Curtea de Apel Cluj - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece stabilirea datei la care s-a născut dreptul membrilor de sindicat la plata indemnizației de concediu ține de aplicarea
Legii nr. 118/2010 , iar nu de constituționalitatea acesteia. În plus, prin
Decizia nr. 20/2011 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, dispozițiile de lege criticate au fost interpretate cu caracter obligatoriu.
Curtea de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că dispozițiile de lege criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate. Din motivarea excepției de neconstituționalitate rezultă că autorul acesteia pune în discuție câmpul de aplicare a unor norme dintr-o lege, aspecte ce constituie chestiuni de interpretare și de aplicare a legii, care sunt de competența instanțelor judecătorești, iar nu a Curții Constituționale.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale.
Avocatul Poporului apreciază, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, sens în care sunt
deciziile Curții Constituționale nr. 872/2010 , nr. 874/2010 și nr. 1.155/2011.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010.
Prevederile de lege criticate referitoare la diminuarea cuantumului salariului personalului bugetar au avut o aplicabilitate limitată în timp, până la 31 decembrie 2010, potrivit
art. 16 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 . Cu toate acestea, prevederile
art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010
continuă să își producă efectele juridice în prezenta cauză, astfel încât, în lumina jurisprudenței sale recente (a se vedea
Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011), Curtea urmează să analizeze constituționalitatea dispozițiilor
art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 , care au următorul conținut: "Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile
Legii-cadru nr. 330/2009
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010
privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%."
Autorii excepției de neconstituționalitate consideră că aceste prevederi de lege contravin următoarelor dispoziții din Constituție : art. 1 alin. (5) potrivit căruia "În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie", art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii și art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, coroborat cu art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 , invocată din perspectiva indemnizației de concediu, respingând ca neîntemeiată această excepție, prin
Decizia nr. 487 din 10 mai 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 16 iulie 2012.
Cu acel prilej, invocând jurisprudența sa anterioară, Curtea a arătat că prin
Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010
și
Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010 , publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a reținut, în esență, că dreptul la salariu este corolarul unui drept constituțional, și anume dreptul la muncă, iar diminuarea să se constituie într-o veritabilă restrângere a exercițiului dreptului la muncă. Realizând o examinare a compatibilității dispozițiilor legale criticate cu fiecare dintre condițiile strict și limitativ prevăzute de Legea fundamentală pentru restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, Curtea a constatat că măsura de diminuare a cuantumului salariului/indemnizației/ soldei cu 25% constituie o restrângere a exercițiului dreptului constituțional la muncă ce afectează dreptul la salariu, cu respectarea însă a prevederilor art. 53 din Constituție.
Astfel, Curtea a statuat că diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizației/soldei este prevăzută prin
și se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare. De asemenea, soluția legislativă cuprinsă în art. 1 din lege a fost determinată de apărarea "securității naționale", noțiune înțeleasă în sensul unor aspecte din viața statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însăși ființa statului prin amploarea și gravitatea fenomenului. În acest sens,prin
Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a statuat că situația de criză financiară mondială ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a țării și, implicit, securitatea națională.
Cu privire la proporționalitatea situației care a determinat restrângerea, Curtea a constatat că există o legătură de proporționalitate între mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizației/soldei) și scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat) și că există un echilibru între cerințele de interes general ale colectivității și protecția drepturilor fundamentale ale individului.
De asemenea, Curtea a constatat că măsura legislativă criticată este aplicată în mod nediscriminatoriu, în sensul că reducerea de 25% se aplică tuturor categoriilor de personal bugetar în același cuantum și mod. Curtea a observat, totodată, că măsura criticată prezintă un caracter temporar, având o durată limitată în timp, și anume până la data de 31 decembrie 2010, tocmai pentru a nu se afecta substanța dreptului constituțional protejat.
Totodată, Curtea a statuat că salariile viitoare pe care angajatorul trebuie să le plătească angajatului nu intră în sfera de aplicare a dreptului de proprietate, angajatul neavând un atare drept pentru salariile ce vor fi plătite în viitor de către angajator ca urmare a muncii viitoare prestate de angajat. Dreptul de proprietate al angajatului în privința salariului vizează numai sumele certe, lichide și exigibile. Curtea a observat că și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu, în Hotărârea din 31 mai 2011, pronunțată în Cauza Maggio și alții împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudența sa cu privire la faptul că art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu implică un drept la dobândirea proprietății.
De asemenea, Curtea a statuat că, în contextul legislativ actual, prin
art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, s-a stabilit că, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în acest sens fiind
Decizia nr. 1.155 din 13 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011.
O atare modalitate de stabilire a cuantumului concret al salariilor/soldelor/indemnizațiilor brute nu este de natură să încalce cele stabilite prin deciziile Curții Constituționale nr. 872 și nr. 874 din 25 iunie 2010. Cu acele prilejuri, Curtea a impus o obligație de rezultat legiuitorului, aceea ca după 1 ianuarie 2011 să revină la "cuantumul salariilor/indemnizațiilor și soldelor de dinainte de adoptarea acestor măsuri de diminuare, în condițiile încadrării în politicile sociale și de personal, care, la rândul lor, trebuie să se încadreze în nivelul cheltuielilor bugetare". Este în același timp o obligație sub condiție care va duce la revenirea etapizată a cuantumului drepturilor salariale la nivelul anterior
Legii nr. 118/2010 . Stabilirea modalității concrete de realizare a acestui proces este o prerogativă a legiuitorului, care va decide, în funcție de situația economico-financiară a țării, momentul îndeplinirii cât mai rapid a obligației sale de rezultat, în sensul revenirii cel puțin la cuantumul salariilor/indemnizațiilor și soldelor de dinainte de adoptarea
Curtea a mai observat că, în ceea ce privește aspectele referitoare la modul de aplicare și interpretare a legii, prin
Decizia nr. 20 din 17 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 822 din 21 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de conducere al Curții de Apel Suceava și a stabilit c ă, "întrucât după intrarea în vigoare a
Legii nr. 118/2010 , cu modificările și completările ulterioare, cuantumul brut al salariului a fost afectat de o reducere de 25%, în același mod și indemnizația de concediu cuvenită personalului didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat pentru concediul efectuat după această dată (3 iulie 2010) se impune a fi diminuată proporțional, ca urmare a faptului că se calculează în raport cu media zilnică a veniturilor din fiecare lună în care se efectuează concediul."
Întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză privesc aceleași aspecte și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepție ridicată de Sindicatul Salariaților din Învățământ Turda și de Sindicatul Învățământului "Corneliu Gheorghe Caranica" din Brăila în dosarele nr. 472/117/2011, nr. 475/117/2011, nr. 1.651/117/2011, nr. 8.937/117/2010, nr. 6.265/113/2010, nr. 6.361/113/2010, nr. 6.365/113/2010, nr. 6.678/113/2010, nr. 7.491/113/2010, nr. 6.271/113/2010 și nr. 6.794/113/2010 ale Curții de Apel Cluj - Secția I civilă și Curții de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.%0D
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 2 octombrie 2012.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean __________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.