Decizia nr. 839/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18 alin. (1) și (2) și

art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Marin Melinescu în Dosarul nr. 1.745/63/2012 al Tribunalului Dolj - Secția I civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 959D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, face referire la jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 14 martie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 1.745/63/2012, Tribunalul Dolj - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18 alin. (1) și (2) și

art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Marin Melinescu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații în anulare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 15, art. 21, art. 30 alin. (1) și (2), art. 56, art. 124, art. 126 alin. (3), art. 129, art. 131 alin. (1) și art. 132 alin. (1). "Se încalcă accesul liber la justiție, întrucât cetățeanul este pus în situația de a nu mai beneficia de serviciile publice oferite de instanțele de judecată, ceea ce face ca acest drept fundamental prevăzut de Constituție să devină iluzoriu."

Tribunalul Dolj - Secția I civilă, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale în materie, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, face referire la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 18 alin. (1) și (2) și

art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările și completările ulterioare, cu următorul conținut:

- Art. 18 alin. (1) și (2): "(1) Determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de către instanța de judecată sau, după caz, de Ministerul Justiției.

(2) Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicării sumei datorate.";

- Art. 20 alin. (1) și (2): "(1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.

(2) Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. În cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se ține seama de reducerea ulterioară."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții, autorii excepției invocă prevederile constituționale ale art. 15 referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 21 referitor la accesul liber la justiție, art. 30 alin. (1) și (2) referitor la libertatea de exprimare, art. 56 referitor la contribuții financiare, art. 124 referitor la înfăptuirea justiției, art. 126 alin. (3) referitor la instanțele judecătorești, art. 129 referitor la folosirea căilor de atac, art. 131 alin. (1) referitor la rolul Ministerului Public și art. 132 alin. (1) referitor la statutul procurorilor.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textele de lege criticate au constituit în numeroase rânduri obiect al controlului de constituționalitate. Astfel, prin

Decizia nr. 1.668 din 15 decembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 23 februarie 2010,

Decizia nr. 512 din 9 aprilie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 12 iunie 2009,

Decizia nr. 627 din 12 iunie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din 4 iulie 2012,

Decizia nr. 155 din 8 februarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 26 aprilie 2011, și

Decizia nr. 250 din 16 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 19 mai 2010, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18 alin. (1) și (2) și

art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, statuând că acestea sunt constituționale. Cu acele prilejuri, Curtea a statuat, în esență, că nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituție, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii.

De asemenea, Curtea a statuat că dispozițiile

art. 18 din Legea nr. 146/1997

reglementează competența și procedura în materia taxelor judiciare de timbru, potrivit abilitării conferite legiuitorului prin prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție, dar, întrucât nu este vorba despre un litigiu privind fondul dreptului, nu își găsesc aplicare mijloacele și garanțiile procesuale prevăzute de art. 21 alin. (3) din Constituție. Așa fiind, procedura aplicabilă în acest caz are ca finalitate satisfacerea imperativului celerității, și prin aceasta derogă de la dreptul comun.

Curtea a mai reținut că procedura reexaminării modului de stabilire a taxelor judiciare de timbru este o procedură incidentă în desfășurarea unui proces, care în principiu se realizează cu respectarea condiției publicității impuse de art. 127 din Constituție, condiție ce nu are însă un caracter absolut, legiuitorul având posibilitatea de a deroga de la aceasta.

În ceea ce privește

art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 , Curtea a reținut că plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiție legală pentru începerea proceselor civile, obligația la plata anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanța judecătorească) este justificată, ca și sancțiunea anulării acțiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora.

La finalul procesului judiciar, sarcina suportării cheltuielilor judiciare, inclusiv a celor constând în plata taxelor de timbru, revine persoanei care a căzut în pretenții sau care, în cauzele nelitigioase, a beneficiat de prestațiile efectuate, în condițiile legii, de organele de justiție.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale în materie, atât considerentele, cât și soluția acestor decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18 alin. (1) și (2) și

art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Marin Melinescu în Dosarul nr. 1.745/63/2012 al Tribunalului Dolj - Secția I civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 octombrie 2012.