Decizia nr. 848/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, în ansamblul său, precum și, în mod special, ale art. 2 lit. b), art. 3, 7, 8, 10, 11, 24 și 35 din aceasta, excepție ridicată de Elena Mitrea (Matei) în Dosarul nr. 4.716/2/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului nr. 772D/2012 al Curții Constituționale.

La apelul nominal răspunde Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, prin consilier juridic Mihaela Jugaru, cu delegație depusă la dosar, lipsind autoarea excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent menționează că autoarea excepției a transmis, prin serviciul de registratură al Curții, concluzii scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, invocând, ca temei suplimentar față de cele precizate în motivarea scrisă a excepției, și prevederile art. 49 din Constituție.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, în acord cu jurisprudența în materie a Curții Constituționale, indicând în acest sens

Decizia nr. 557 din 29 aprilie 2010 .

Reprezentantul Ministerului Public solicită, pe de o parte, respingerea, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 lit. b) teza întâi din ordonanța de urgență criticată, având în vedere

Decizia nr. 672 din 26 iunie 2012 , prin care Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea sintagmelor "indiferent sub ce formă" și "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității" din cuprinsul acestor dispoziții. Pe de altă parte, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate privind celelalte texte din ordonanță ce fac obiectul dosarului de față.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 martie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 4.716/2/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, în ansamblul său, precum și, în mod special, ale art. 2 lit. b), art. 3, 7, 8, 10, 11, 24 și 35 din aceasta, excepție ridicată de Elena Mitrea (Matei) într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului promovat împotriva unei sentințe prin care instanța de judecată a constatat calitatea recurentei de colaborator al Securității.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

încalcă flagrant dreptul la un proces echitabil, astfel cum acesta este garantat la nivel constituțional și convențional, prin aceea că persoanele vizate nu sunt considerate egale în fața justiției, fiind instituită o discriminare și "o falsă clasificare pe criterii profesionale". Este nesocotit, totodată, și principiul neretroactivității legii, întrucât prin definiția dată noțiunii de colaborator al Securității se instituie o nouă răspundere pentru fapte și activități realizate de persoana verificată la un moment anterior instituirii acestui tip de răspundere și pentru chestiuni "care la acest moment sunt arhivate și pentru care s-a împlinit termenul de prescripție." Se încalcă, în acest fel, și principiul legalității pedepsei, precum și regulile referitoare la previzibilitatea și claritatea legii. De asemenea, se susține că textele de lege criticate conferă caracter jurisdicțional Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Nu în ultimul rând, întregul act normativ contravine exigențelor referitoare la regimul ordonanțelor de urgență ale Guvernului, prevăzute de art. 115 alin. (6) din Constituție, deoarece nu este justificată adoptarea unei ordonanțe de urgență care să reglementeze exercitarea dreptului de acces la propriul dosar, cât și a celui de deconspirare a Securității.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens

deciziile Curții Constituționale nr. 530 din 9 aprilie 2009

și nr. 436 din 15 aprilie 2010.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, notele scrise depuse de autoarea excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, în ansamblul său, precum și, în mod special, ale art. 2 lit. b), art. 3, 7, 8, 10, 11, 24 și 35 din aceasta, act normativ publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, și aprobat cu modificări și completări prin

Legea nr. 293/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008.

Cu privire la dispozițiile art. 2 lit. b) din ordonanța de urgență criticată, Curtea observă că, la momentul invocării excepției, acestea aveau următorul conținut:

- Art. 2 lit. b): "În înțelesul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație: [...]

b) colaborator al Securității - persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiție, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor."

Prin

Decizia nr. 672 din 26 iunie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 8 august 2012, Curtea Constituțională a constatat că sintagmele "indiferent sub ce formă" și "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității" din cuprinsul art. 2 lit. b) teza întâi sunt neconstituționale.

Cât privește celelalte texte de lege criticate, acestea reglementează, în esență, următoarele: art. 3 enumeră, pe de o parte, persoanele sau entitățile care au dreptul de a fi informate, la cerere, în legătură cu existența sau inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, iar, pe de altă parte, persoanele cu privire la care se pot solicita informațiile respective; art. 7, 8, 10 și 11 cuprind dispoziții procedurale comune referitoare la nota de constatare și adeverințele emise de Colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, precum și la acțiunea în constatare și calea de atac a hotărârii judecătorești, art. 24 reglementează atribuțiile Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, iar art. 35 conține dispoziții cu privire la neaplicarea, asupra regimului documentelor care fac obiectul activității Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, a unor texte din

Legea nr. 14/1992

privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații și din

Legea Arhivelor Naționale nr. 16/1996 .

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, atât ordonanța în integralitatea sa, cât și textele de lege criticate în mod individual contravin următoarelor dispoziții din Constituție : art. 1 alin. (3) și (4) referitoare la valorile supreme ale statului român și la principiul separației și echilibrului puterilor în cadrul democrației constituționale, art. 4 - Unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivității legii civile, art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) referitoare la accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 22 - Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, art. 23 - Libertatea individuală, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 30 - Libertatea de exprimare, art. 31 alin. (1) care consacră dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public, art. 53 alin. (1) referitoare la condițiile în care este permisă restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 54 - Fidelitatea față de țară, art. 55 - Apărarea țării, art. 57 - Exercitarea drepturilor și libertăților, art. 115 alin. (6) referitoare la domeniile în care este interzisă reglementarea prin ordonanță de urgență, art. 116 alin. (1) potrivit cărora ministerele se organizează numai în subordinea Guvernului, art. 117 alin. (1) care vizează modalitatea de înființare, organizare și funcționare a ministerelor, art. 124 alin. (2) potrivit cărora justiția este unică, imparțială și egală pentru toți și ale art. 126 - Instanțele judecătorești. De asemenea, sunt invocate și prevederile art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la principiul legalității pedepsei. În plus, în concluziile scrise depuse pentru termenul de judecată a cauzei, autoarea excepției a invocat și art. 49 din Constituție, privind protecția copiilor și a tinerilor.

Examinând excepția de neconstituționalitate și criticile de neconstituționalitate formulate, Curtea Constituțională constată următoarele:

Prin

Decizia nr. 672 din 26 iunie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 8 august 2012, Curtea Constituțională a constatat că sintagmele "indiferent sub ce formă" și "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității" din cuprinsul

art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

sunt neconstituționale. Art. 147 alin. (1) din Constituție conține dispoziții referitoare la încetarea efectelor juridice ale prevederilor legale constatate ca fiind neconstituționale la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții în Monitorul Oficial al României, dacă în acest interval Parlamentul sau, după caz, Guvernul nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Având în vedere normele constituționale menționate, Curtea constată că termenul de 45 de zile de suspendare de drept a prevederilor art. 2 lit. b) teza întâi din ordonanța de urgență supusă controlului s-a împlinit, astfel că, în prezent, aceste norme legale și-au încetat efectele juridice, în lipsa intervenției legislative la care face referire art. 147 alin. (1) din Legea fundamentală.

Totodată, Curtea constată că, potrivit

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

Întrucât, la momentul sesizării Curții Constituționale, aceste prevederi erau în vigoare în redactarea constatată ulterior de Curte ca fiind neconstituțională, rezultă că excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile

art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

Totodată, Curtea reamintește că, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituție, coroborat cu

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , deciziile sale, prin care se constată neconstituționalitatea unei dispoziții în vigoare, este definitivă și general obligatorie, precum și că puterea de lucru judecat ce însoțește actele jurisdicționale, deci și deciziile Curții Constituționale, se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care se sprijină acesta. În consecință, efectele

Deciziei nr. 672 din 26 iunie 2012

vizează orice situație juridică pendinte, instanța de judecată urmând a se conforma considerentelor și dispozitivului acesteia, în procesul de interpretare și aplicare a dispozițiilor

art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 .

Cât privește excepția de neconstituționalitate referitoare la

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

în ansamblul său și, în special, la dispozițiile art. 3, 7, 8, 10, 11, 24 și 35, precum și a celorlalte norme cuprinse în art. 2 lit. b) din aceasta, Curtea Constituțională are o bogată jurisprudență. În acest sens, cu titlu exemplificativ, pot fi enumerate Decizia nr. 46 din 20 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 8 martie 2011, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. a) și b), art. 7, art. 8, art. 10, art. 11, art. 13 și

art. 24 lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

sau

Decizia nr. 672 din 26 iunie 2012 , care vizează toate prevederile actului normativ criticat, prin care Curtea a reținut, în esență, că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

a produs o modificare substanțială a regimului juridic aplicabil persoanelor în legătură cu care s-a constatat că sunt lucrători sau colaboratori ai Securității, fără să promoveze răspunderea juridică și politică a acestora și fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală și juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații, în condițiile lipsei de vinovăție și a vreunei încălcări a drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Respingând excepția, Curtea Constituțională a răspuns, cu prilejul pronunțării acestor decizii, unor critici de neconstituționalitate asemănătoare celor formulate de autoarea prezentei excepții, astfel că argumentele ce au stat la baza soluției adoptate în precedent își mențin valabilitatea și în această cauză.

În ceea ce privește solicitarea autoarei excepției, exprimată în notele scrise depuse la dosar, de a se analiza constituționalitatea textelor legale criticate și sub aspectul încălcării art. 49 din Constituție, Curtea constată că nu poate fi primită. În jurisprudența sa, de pildă

Decizia nr. 63 din 25 ianuarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 14 februarie 2007, Curtea a arătat că motivarea excepției, prin indicarea textelor constituționale invocate, trebuie să fie făcută chiar prin actul de sesizare a Curții, pentru a fi posibilă exercitarea controlului de constituționalitate, deci în momentul ridicării excepției de neconstituționalitate în fața instanței de judecată, deoarece Curtea Constituțională este competentă să se pronunțe numai în limitele sesizării, iar invocarea în susținerea excepției a unor dispoziții constituționale direct în fața Curții, și nu în fața instanței de judecată care a sesizat Curtea cu excepția de neconstituționalitate, contravine atât dispozițiilor art. 10 alin. (2) și

art. 29 alin. (1)-(4) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cât și celor ale art. 146 lit. d) din Constituție.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și ale art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A. d) și

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, în privința sintagmelor "indiferent sub ce formă" și "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității", excepție ridicată de Elena Mitrea (Matei) în Dosarul nr. 4.716/2/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

II. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a celorlalte prevederi din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, în ansamblul său, precum și, în mod special, a dispozițiilor art. 3, 7, 8, 10, 11, 24 și 35, precum și a celorlalte norme cuprinse în art. 2 lit. b) din aceasta, excepție ridicată de aceeași autoare în același dosar al aceleiași instanțe de judecată.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 octombrie 2012.