Decizia nr. 842/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 36 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Orange România" - S.A., cu sediul în municipiul București, în Dosarul nr. 19.581/3/2012 al Tribunalului București - Secția a VI-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.134D/2012.

La apelul nominal se prezintă, pentru Societatea Comercială "Fonomat" - S.R.L. din Voluntari, prin lichidator RTZ&Parteners S.P.R.L. Filiala Alba, avocat Geanina Tache, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, constatându-se lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului prezent, care depune concluzii scrise și solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, întrucât există jurisprudență în materie și nu au intervenit elemente noi care să conducă la schimbarea jurisprudenței.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 29 mai 2012, pronunțată în Dosarul nr. 19.581/3/2012, Tribunalul București - Secția a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 36 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Orange România" - S.A., cu sediul în municipiul București, într-o cauză întemeiată pe dispozițiile

Legii nr. 85/2006 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile criticate contravin art. 16 alin. (1) și art. 21 alin. (1)-(3) din Constituție, deoarece modalitatea în care legiuitorul permite creditorului să își realizeze creanțele sale asupra debitorului reprezintă o constrângere, încălcându-se astfel liberul acces la justiție al unui creditor ce a formulat deja o acțiune în pretenții pe calea dreptului comun. Măsura suspendării de drept a acțiunii și constrângerea creditorului să își înscrie creanța la masa credală, sub iminența contestării ei de către debitor și a soluționării propriei contestații de către judecătorul-sindic în regim de urgență, fără administrarea de probe, printr-o singură hotărâre pentru toți titularii de contestații, nu corespund cerințelor unui proces echitabil desfășurat după procedura de drept comun, caracterizat prin asigurarea tuturor garanțiilor procesuale.

De asemenea, consideră că se creează un tratament inegal între creditorul oprit să obțină un titlu printr-o hotărâre judecătorească și debitorul care și-a gestionat în mod necorespunzător afacerile, încălcând dispozițiile legale sau clauzele contractuale cu rea-credință sau din neglijență.

Tribunalul București - Secția a VI-a civilă opinează în sensul că textul de lege criticat este constituțional. În acest sens arată că procedura insolvenței a fost reglementată de către legiuitor ca o procedură concursuală și colectivă, în cadrul căreia toți creditorii unui debitor comun să își valorifice drepturile. Potrivit art. 126 din Constituție, legiuitorul are competența exclusivă de a stabili procedura de judecată, iar procedura specială a insolvenței a justificat instituirea unor norme de procedură speciale. Totodată, arată că, în cadrul procedurii insolvenței, creditorii pot folosi toate mijloacele procedurale puse la dispoziție de lege pentru realizarea drepturilor lor, fiind asigurate garanții în acest sens, astfel cum a statuat și Curtea Constituțională în jurisprudența sa.

În ceea ce privește pretinsa inegalitate, se arată că orice creditor are posibilitatea să se înscrie la masa credală, iar faptul că o acțiune individuală a unui creditor este suspendată de drept nu înseamnă o inegalitate în fața legii.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susținerile părții prezente, notele scrise depuse, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 36 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins: "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) potrivit căruia cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice și ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că asupra dispozițiilor criticate în raport cu art. 21 din Constituție s-a mai pronunțat, în acest sens fiind, spre exemplu,

Decizia nr. 300 din 27 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 31 mai 2012, sau

Decizia nr. 1.075 din 20 noiembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 7 ianuarie 2008.

Prin aceste decizii, Curtea a observat că măsura stabilită prin textul de lege criticat se justifică prin natura specială a procedurii prevăzute de

Legea nr. 85/2006 , procedură care impune crearea unui cadru unitar, colectiv, concursual și egalitar în care creditorii unui debitor comun să își poată valorifica drepturile împotriva debitorului aflat în stare de insolvență.

În aceste condiții, existența unor acțiuni paralele cu procedura concursuală prevăzută de lege ar produce incertitudine cu privire la masa credală, fapt ce ar face imposibilă evaluarea activului și pasivului averii debitorului, în vederea distribuirii rezultatului lichidării.

Acest fapt nu poate fi privit ca reprezentând o piedică pentru creditori de a acționa în vederea realizării drepturilor lor. Astfel, potrivit dispozițiilor

art. 64 din Legea nr. 85/2006 , creditorii au posibilitatea ca, înscriind creanțele pe care le au în tabelul creanțelor împotriva debitorului, să participe la procedura insolvenței pentru acoperirea creanțelor. În cazul salariaților, drepturile acestora sunt înregistrate din oficiu în tabelul de creanțe de către administratorul judiciar/lichidator.

De asemenea, Curtea nu a reținut nici criticile de neconstituționalitate privind încălcarea dreptului de acces liber la justiție și a dreptului la un proces echitabil. În acest sens, s-a avut în vedere că, în cadrul procedurii insolvenței, creditorii pot folosi toate mijloacele procedurale puse la dispoziție de lege pentru realizarea drepturilor lor. În legătură cu acestea, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul are competența exclusivă de a stabili procedura de judecată, iar situația specifică avută în vedere la reglementarea procedurii insolvenței a justificat instituirea unor norme de procedură speciale. Acest fapt nu înseamnă, însă, că nu se asigură o garanție efectivă drepturilor creditorilor.

Totodată, s-a reținut că dreptul la acțiune al creditorilor, suspendat de textul de lege criticat, nu dispare, el fiind conservat prin

art. 40 din Legea nr. 85/2006 , care prevede, de asemenea, suspendarea curgerii termenelor de prescripție a acțiunilor la care se referă textul de lege criticat. Aceste termene încep să curgă din nou în cazul respingerii sau închiderii procedurii insolvenței, în condițiile

art. 15 din Decretul nr. 167/1958 , publicat în Buletinul Oficial nr. 19 din 21 aprilie 1958. [La data de 1 octombrie 2011 a intrat în vigoare

Legea nr. 287/2009

privind Codul civil, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011. De asemenea, cu aceeași dată, potrivit

art. 230 lit. p) din Legea nr. 71/2011

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 287/2009

privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, se abrogă

Decretul nr. 167/1958

privitor la prescripția extinctivă. În

Legea nr. 287/2009

privind Codul civil, prescripția extinctivă este reglementată în cartea a VI-a "Despre prescripția extinctivă, decăderea și calculul termenelor".]

Existența riscului ca, ulterior încheierii procedurii insolvenței, creditorul să nu își mai poată recupera creanța are ca temei lipsa de diligență a creditorului care nu a acționat pentru valorificarea drepturilor sale în cadrul procedurii colective și nu poate fi privită ca aducând vreo atingere dreptului la un proces echitabil sub aspectul puterii obligatorii a hotărârilor instanței de judecată.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

În ceea ce privește invocarea prevederilor art. 16 din Constituție, Curtea constatată că, în măsura în care reglementările deduse controlului se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 36 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Orange România" - S.A., cu sediul în municipiul București, în Dosarul nr. 19.581/3/2012 al Tribunalului București - Secția a VI-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 octombrie 2012.