Decizia nr. 867/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniel-Liviu Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 și

art. 3 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 53/2010

privind eșalonarea plății indemnizațiilor prevăzute de Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, excepție ridicată de Simion Barta în Dosarul nr. 12.726/62/2011 al Tribunalului Brașov - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.273D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, partea Casa Națională de Pensii Publice a depus note scrise, prin care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.274D/2012, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 și

art. 3 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 53/2010

privind eșalonarea plății indemnizațiilor prevăzute de Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, excepție ridicată de Vasile Măcrineanu în Dosarul nr. 12.934/62/2011 al Tribunalului Brașov - Secția I civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, partea Casa Națională de Pensii Publice a depus note scrise, prin care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 1.274D/2012 la Dosarul nr. 1.273D/2012.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu măsura conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 1.274D/2012 la Dosarul nr. 1.273D/2012, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, făcând trimitere la Decizia din 4 septembrie 2012 a Curții Europene a Drepturilor Omului, pronunțată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru și alții împotriva României, prin care aceasta a statuat că eșalonarea plăților unor creanțe nu afectează substanța dreptului de proprietate al titularilor.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 10 aprilie 2012, pronunțate în dosarele nr. 12.726/62/2011 și nr. 12.934/62/2011, Tribunalul Brașov - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 și

art. 3 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 53/2010

privind eșalonarea plății indemnizațiilor prevăzute de Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, excepție ridicată de Simion Barta și Vasile Măcrineanu în cauze având ca obiect plata unor sume de bani reprezentând indemnizații restante ce revin autorilor excepției, potrivit dispozițiilor Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că textele criticate retroactivează, întrucât vizează și deciziile caselor județene de pensii emise înainte de intrarea în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 53/2010 . Se mai arată că

art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 53/2010 , prevăzând plata eșalonată a plății sumelor restante cu titlu de indemnizații acordate în temeiul

Legii nr. 341/2004 , încalcă dreptul de proprietate privată, prevăzut la art. 44 din Constituție, precum și art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Tribunalul Brașov - Secția I civilă opinează că dispozițiile

art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 53/2010

sunt constituționale și face trimitere la

Decizia Curții Constituționale nr. 714 din 31 mai 2011 , arătând că acestea nu modifică un raport de drept substanțial stabilit anterior intrării sale în vigoare, ci doar eșalonează plata indemnizațiilor aferente perioadei cuprinse între luna următoare celei în care a fost depusă la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 documentația care a stat la baza preschimbării certificatului doveditor prevăzut de

Legea nr. 341/2004

și luna în care se solicită efectuarea plății acestora la instituțiile competente, motiv pentru care nu poate reține încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție. Se mai arată că sumele reprezentând indemnizații restante ce se achită beneficiarilor potrivit

Legii nr. 341/2004

constituie, într-adevăr, un bun în sensul prevederilor art. 1 din Protocolul adițional la Convenție, dar că în cauză se critică doar modalitatea de executare a obligației de plată a acestor drepturi, în privința căreia legiuitorul are o largă marjă de apreciere, ținând cont atât de interesul persoanei fizice, cât și de cel al statului.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru ași exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul arată că textele criticate nu contravin normelor constituționale invocate de autorul excepției și face trimitere la

deciziile Curții Constituționale nr. 714 din 31 mai 2011 , nr. 90 din 7 februarie 2012 și nr. 412 din 3 mai 2012, prin care Curtea a reținut că dispozițiile

art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 53/2010

vi zează executarea în viitor a unor raporturi juridice născute în baza

Legii nr. 341/2004

și că perioada concretă în care urmează să fie executate indemnizațiile restante ce se achită beneficiarilor

Legii nr. 341/2004

este de competența legiuitorului.

Avocatului Poporului apreciază că textele criticate sunt constituționale și arată că își menține punctele de vedere care au fost reținute în

deciziile nr. 714 din 31 mai 2011 , nr. 90 din 7 februarie 2012 și nr. 412 din 3 mai 2012, prin care a susținut că legiuitorul este în drept să modifice și să completeze legislația în materia indemnizațiilor restante și să stabilească data de la care operează producerea efectelor, cu respectarea principiului neretroactivității legii.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susținerile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, dispozițiile art. 2 și

art. 3 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 53/2010 . Din analiza excepției de neconstituționalitate Curtea deduce, însă, că, în realitate, autorii critică prevederile

art. 3 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 53/2010

privind eșalonarea plății indemnizațiilor prevăzute de Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 25 iunie 2010, care au următorul cuprins:

- Art. 3 alin. (1): "(1) Plata indemnizațiilor restante prevăzute de prezenta ordonanță de urgență se face eșalonat, începând cu anul 2012, de casele județene de pensii, respectiv de Casa de Pensii a Municipiului București, de casele de pensii din subordinea Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, după cum urmează:

a) în situația indemnizațiilor restante al căror cuantum depășește valoarea a 20 de salarii medii brute:

- în anul 2012 se plătește 34% din valoarea sumei restante;

- în anul 2013 se plătește 33% din valoarea sumei restante;

- în anul 2014 se plătește 33% din valoarea sumei restante;."

Se susține, în esență, că textele criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivității legilor și ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată. Totodată, sunt invocate și dispozițiile art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității prevederilor

art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 53/2010

prin raportare la aceleași critici de neconstituționalitate, prin

Decizia nr. 90 din 7 februarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 5 aprilie 2012, prin care a statuat că dispozițiile

art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 53/2010

stabilesc perioada concretă în care urmează să fie executate indemnizațiile restante ce se achită beneficiarilor

Legii nr. 341/2004

și că este de competența exclusivă a legiuitorului a stabili procedura și măsurile necesare pentru executarea acestora, ținând seama de realitățile economico-financiare cu care se confruntă statul. De asemenea, Curtea a constatat că, departe de a nega dreptul beneficiarilor

Legii nr. 341/2004

la plata acestor indemnizații, textul stabilește un calendar unitar de executare, iar eșalonarea dispusă pe parcursul anilor 2012-2014, după caz, nu vizează în mod evident trecutul, ci executarea pe viitor a efectelor unui raport juridic născut în temeiul

Legii nr. 341/2004 . Așadar,

art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 53/2010

nu modifică niciun raport de drept substanțial stabilit anterior intrării sale în vigoare, ci doar eșalonează plata indemnizațiilor aferente perioadei cuprinse între luna următoare celei în care a fost depusă la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 documentația care a stat la baza preschimbării certificatului doveditor prevăzut de

Legea nr. 341/2004

și luna în care se solicită efectuarea plății acestora la instituțiile competente. În consecință, Curtea a reținut conformitatea textului criticat cu art. 15 alin. (2) din Constituție.

Totodată, Curtea a constatat că sumele reprezentând indemnizații restante ce se achită beneficiarilor

Legii nr. 341/2004

constituie într-adevăr un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. S-a mai reținut că aceste tipuri de indemnizații au caracter reparatoriu, fără consacrare constituțională, astfel încât legiuitorul le poate acorda sau nu, dar în momentul în care a decis acordarea unor astfel de indemnizații pe o anumită perioadă are de asemenea dreptul de a alege frecvența și modalitatea concretă de acordare a acestora. Nefiind drepturi constituționale, legiuitorul poate opta și pentru retragerea viitoare a lor (a se vedea, în acest sens, art. II

art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010

pentru completarea

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 283/2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011). Însă în cauză se pune o problemă ce privește numai modalitatea de executare pentru drepturi legale datorate, situație în care legiuitorul are, de asemenea, o largă marjă de apreciere și va ține seama atât de interesul persoanei fizice, cât și de cel al statului (a se vedea, mutatis mutandis,

Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011). Or, atât amploarea cuantumului acestor indemnizații, cât și numărul mare de persoane cărora li se datorează indemnizații restante afectează în mod esențial latura de cheltuieli a bugetului de stat, astfel încât statul a fost nevoit să prevadă plata eșalonată a acestora. Mai mult, indemnizațiile restante nu se datorează culpei exclusive a statului, ci, în mare măsură, și persoanelor care s-au adresat cu întârziere autorităților competente, iar acestea au constatat îndrituirea lor de a beneficia de aceste drepturi de la momentul intrării în vigoare a

Legii nr. 341/2004 .

În fine, Curtea a constatat că reglementarea criticată privește numai indemnizațiile restante, nu și plata în sine a indemnizațiilor care se datorau lunar - până la 31 decembrie 2011.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 53/2010

privind eșalonarea plății indemnizațiilor prevăzute de Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, excepție ridicată de Simion Barta și Vasile Măcrineanu în dosarele nr. 12.726/62/2011 și nr. 12.934/62/2011 ale Tribunalului Brașov - Secția I civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 octombrie 2012.