Decizia nr. 824/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2010

pentru modificarea

Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal, excepție ridicată de Petrișor Virgil Florin în Dosarul nr. 13.649/62/2010 al Curții de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 250D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, face referire la

Decizia Curții Constituționale nr. 607/2012 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 17 ianuarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 13.649/62/2010, Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2010

pentru modificarea

Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal, excepție ridicată de Petrișor Virgil Florin într-o cauză ce are ca obiect soluționarea unui recurs împotriva unei sentințe civile.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că Ordonanța de urgență criticată a fost adoptată cu nerespectarea prevederilor constituționale ale art. 76 alin. (1), art. 108 alin. (3), art. 115 alin. (1) și (5) și cele ale art. 139 coroborate cu art. 61.

În acest sens, arată că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2010

au o forță juridică inferioară

Legii nr. 571/2003 , care este o lege organică. Astfel, modificarea realizată prin această ordonanță încalcă dispozițiile art. 4 din Codul fiscal, potrivit cărora "prezentul cod se modifică și se completează numai prin lege, promovată, de regulă, cu 6 luni înainte de data intrării în vigoare a acesteia. Orice modificare sau completare la prezentul cod intră în vigoare cu începere din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptată prin lege."

Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2010

pentru modificarea

Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal, ordonanță publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 442 din 30 iunie 2010.

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții, autorul excepției invocă prevederile constituționale ale art. 76 alin. (1) referitor la adoptarea legilor și a hotărârilor, art. 108 alin. (3) referitor la actele Guvernului, art. 115 alin. (1) și (5) referitor la delegarea legislativă și cele ale art. 139 referitor la impozite, taxe și alte contribuții coroborate cu art. 61 referitor la rolul și structura Parlamentului.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile ordonanței de urgență criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate. Astfel, instanța de contencios constituțional, prin

Decizia nr. 607 din 12 iunie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 23 iulie 2012, și prin

Decizia nr. 430 din 3 mai 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 9 iulie 2012, a statuat în sensul constituționalității dispozițiilor ordonanței în raport cu critici similare cu cele formulate în prezenta cauză.

Cu acele prilejuri, Curtea a statuat că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2010

a fost adoptată în temeiul delegării legislative, potrivit art. 115 alin. (4) din Constituție, având în vedere necesitatea menținerii deficitului bugetar în limitele stabilite și realizării unui echilibru între nivelul veniturilor și al cheltuielilor, în vederea îndeplinirii obligațiilor asumate de România prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele internaționale, absolut necesare pentru asigurarea finanțării cheltuielilor publice și a menținerii încrederii investitorilor în climatul socioeconomic românesc și ca urmare a faptului că nivelul veniturilor bugetare a fost profund afectat de criza economică și financiară.

În ceea ce privește invocarea încălcării prevederilor art. 139 din Constituție, Curtea a constatat că aceasta nu poate fi reținută. Sintagma "numai prin lege" din cuprinsul prevederilor constituționale ale art. 139 alin. (1) nu are o semnificație absolută, în sensul art. 73 din Constituție.

A condiționa adoptarea unor prevederi referitoare la bugetul de stat numai prin dezbatere parlamentară ar însemna a nu ține cont de realitățile concrete ale derulării procedurilor parlamentare, astfel încât, pe perioada vacanței parlamentare, să nu poată fi adoptate astfel de reglementări, în condițiile prevederilor constituționale referitoare la delegarea legislativă.

Sintagma "numai prin lege" urmărește, așadar, să interzică stabilirea unor impozite și taxe pentru bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat prin acte inferioare legii, cum ar fi hotărâri ale Guvernului, ordine ale miniștrilor etc., sintagma nefiind aplicabilă în cazul adoptării ordonanțelor și ordonanțelor de urgență ale Guvernului în acest domeniu.

În ceea ce privește invocarea prevederilor constituționale ale art. 115 alin. (1), Curtea a reținut că, potrivit acestora, interdicția de a reglementa în domeniul legilor organice privește ordonanțele simple, și nu ordonanțele de urgență. Interdicția Guvernului de a reglementa în aceste domenii se referă, în mod expres, numai la ordonanțele emise în temeiul legilor speciale de abilitare, în condițiile alin. (1)-(3) ale aceluiași art. 115, nu și la ordonanțele de urgență.

Referitor la susținerea potrivit căreia dispozițiile ordonanței de urgență criticate contravin prevederilor art. 115 alin. (5) din Constituție, Curtea a constatat că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2010

a fost aprobată prin

Legea nr. 88/2011 , astfel încât nici această critică nu poate fi primită.

Considerentele reținute de Curte în deciziile menționate sunt valabile și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței acesteia.

În continuare, Curtea constată că nu poate fi primită nici critica potrivit căreia se realizează o neconcordanță între prevederile legale ale Codului fiscal și cele ale ordonanței de urgență criticate. Astfel, în jurisprudența sa constantă, instanța de contencios constituțional a statuat că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins violate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției.

În ceea ce privește prevederile constituționale ale art. 76 alin. (1) referitor la adoptarea legilor și a hotărârilor și cele ale art. 108 alin. (3) referitor la actele Guvernului, Curtea constată că acestea nu au relevanță în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2010

pentru modificarea

Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal, excepție ridicată de Petrișor Virgil Florin în Dosarul nr. 13.649/62/2010 al Curții de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 octombrie 2012.