Decizia nr. 938/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 287/2011

privind unele măsuri referitoare la organizarea activității de punere în executare a creanțelor aparținând instituțiilor de credit și instituțiilor financiare nebancare, excepție ridicată de Vasile Onu în Dosarul nr. 339/45/2012 al Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.101D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei autorul excepției, Vasile Onu, a depus note scrise prin care solicită admiterea acesteia.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, arătând că sintagma "până la data de 31 mai 2011" nu încalcă principiul neretroactivității, ci arată termenul până la care executorii aparținând corpurilor proprii de executori organizate de instituțiile de credit și alte entități care aparțin grupului acestora și care desfășoară activități financiare, de instituțiile financiare nebancare sau de instituțiile de credit cooperatiste, care desfășoară activitate de executor în cadrul acestora, cu o vechime efectivă de cel puțin 2 ani de la prima înregistrare în această activitate, pot fi numiți, la cerere, în funcția de executor judecătoresc, în scopul creării unui corp unic de executori judecătorești.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 iunie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 339/45/2012, Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 287/2011

privind unele măsuri referitoare la organizarea activității de punere în executare a creanțelor aparținând instituțiilor de credit și instituțiilor financiare nebancare, excepție ridicată de Vasile Onu într-o cauză având ca obiect anularea unor acte administrative prin care a fost respinsă o cerere de recunoaștere a calității de executor judecătoresc stagiar, precum și obligarea autorității competente la emiterea unui ordin de numire în această funcție.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că dispozițiile

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 287/2011

retroactivează, încălcând prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2), și exclud executorii bancari care au dobândit această calitate în mod legal, înaintea datei specificate în textul criticat, dar care au fost înregistrați la Ministerul Justiției după această dată, de la exercitarea dreptului de a formula cerere pentru numirea în funcția de executor judecătoresc. Se arată, totodată, că această măsură afectează stabilitatea sistemului bancar, întrucât lasă debitorilor posibilitatea de a refuza executarea actelor emise de executorii bancari după data de 31 mai 2011.

Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal arată că dispozițiile

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 287/2011

nu au caracter retroactiv, întrucât termenul de 31 mai 2011, criticat de autorul excepției, stabilește doar limita de timp până la care situația juridică și statutul persoanelor aparținând corpurilor de executori organizate de instituțiile de credit și instituțiile financiare nebancare sunt avute în vedere de legiuitor în stabilirea obiectului reglementării supuse analizei și că acest termen nu are legătură cu data intrării în vigoare a legii și nici cu termenul de 3 luni de la această dată, în care persoanele în cauză își pot valorifica dreptul de a deveni, la cerere, executori judecătorești. Se arată, de asemenea, că

Legea nr. 287/2011

reprezintă transpunerea în legislația națională a Recomandării Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei nr. 17/2003.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 287/2011

nu retroactivează, termenul de valorificare a dreptului de a deveni executor judecătoresc, la cerere, de către persoanele care au deținut funcția de executor bancar în cadrul corpurilor proprii de executori organizate de instituțiile de credit și instituțiile financiare nebancare fiind cel reglementat la art. 1 alin. (3) din aceeași lege, respectiv de 3 luni de la intrarea în vigoare a

Legii nr. 287/2011 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susținerile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 287/2011

privind unele măsuri referitoare la organizarea activității de punere în executare a creanțelor aparținând instituțiilor de credit și instituțiilor financiare nebancare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 894 din 16 decembrie 2011, care au următorul cuprins: "(1) Executorii înregistrați în condițiile legii la Ministerul Justiției până la data de 31 mai 2011, aparținând corpurilor proprii de executori organizate de instituțiile de credit și alte entități care aparțin grupului acestora și care desfășoară activități financiare, de instituțiile financiare nebancare sau de instituțiile de credit cooperatiste, care desfășoară activitate de executor în cadrul acestora, la data expirării termenului prevăzut la alin. (3), cu o vechime efectivă de cel puțin 2 ani de la prima înregistrare în această activitate, vor fi numiți, la cerere, în funcția de executor judecătoresc, dacă îndeplinesc condițiile generale prevăzute la

art. 15 lit. a)-f) din Legea nr. 188/2000

privind executorii judecătorești, republicată".

Se susține, în esență, că textele criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2) cu privire la neretroactivitatea legii.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, referitor la constituționalitatea

art. 1 alin. (1), (2) și (5) din Legea nr. 287/2011 , a pronunțat

Decizia nr. 674 din 26 iunie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 13 august 2012, prin care a reținut că acestea prevăd o procedură derogatorie referitoare la dobândirea calității de executor judecătoresc de către executorii bancari, ce are ca scop integrarea acestora din urmă în rândul celor dintâi, așa cum reiese din expunerea de motive a legii analizate, având în vedere situațiile tranzitorii privind soluționarea dosarelor aflate pe rol la data intrării în vigoare a legii, situație pentru care se propune continuarea procedurilor de către executorii care au început executarea sau de către alți executori competenți, la cererea creditorilor. În aceeași expunere de motive se arată că, potrivit vechii reglementări, banca se substituie statului, soluție legislativă neîntâlnită în legislația altor țări, aspect ce contravenea dispozițiilor noului Cod de procedură civilă, care susțin existența unui singur corp execuțional civil.

Totodată, Curtea a reținut că executarea titlurilor executorii, indiferent că acestea sunt hotărâri judecătorești sau contracte de credit încheiate de o instituție de credit, de principiu, trebuie să fie un apanaj exclusiv al statului. Chiar dacă rațiuni de flexibilitate ar impune crearea unor corpuri de executori proprii, în mod principial, o atare activitate trebuie să fie realizată sub autoritatea statului. Activitatea de executare nu poate fi pro parte publică - executori judecătorești și pro parte privată - executori bancari. În acest sens se impune o reglementare unitară a activității de executare, care, luând în considerare exigențele impuse prin

Decizia nr. 458 din 31 martie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009, nu poate fi desfășurată altfel decât sub autoritatea statului.

Referitor la critica formulată de autorul excepției, potrivit căreia prin reglementarea termenului de 31 mai 2011 prevăzut la art. 1 alin. (1) legea criticată retroactivează, Curtea reține că aceasta nu poate fi reținută, întrucât acest termen nu vizează aspecte ce țin de aplicarea

Legii nr. 287/2011 , ci reprezintă data până la care statutul profesional al persoanelor aparținând corpurilor executorilor organizate în cadrul instituțiilor de credit și al celor financiare nebancare sunt avute în vedere de legiuitor în reglementarea dreptului acestora de a deveni executor judecătoresc, la cerere, fără susținerea unui examen. Curtea reține, de asemenea, că acest termen nu are legătură cu data intrării în vigoare a

Legii nr. 287/2011

și nici cu termenul de decădere de 3 luni, reglementat la art. 1 alin. (3), în care poate fi valorificat acest drept.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 287/2011

privind unele măsuri referitoare la organizarea activității de punere în executare a creanțelor aparținând instituțiilor de credit și instituțiilor financiare nebancare, excepție ridicată de Vasile Onu în Dosarul nr. 339/45/2012 al Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 noiembrie 2012.