Decizia din 7 februarie 2012

Articolul 68

din Legea nr. 567/2004
dispunea că salariatul care are 25 de ani în specialitate beneficia la vârsta legală de pensionare de o pensie de serviciu care reprezenta 80% din ultimul salariu brut. Pentru fiecare an suplimentar era prevăzută o creștere de 1% a pensiei, în limita ultimului salariu brut.
16. O parte din pensia de serviciu era plătită de casele de pensii care calculau această parte după criteriile
Legii nr. 19/2000
în funcție de contribuțiile plătite în timpul anilor de activitate. Diferența dintre valoarea totală a pensiei de serviciu și suma plătită de casele de pensii era acoperită integral de bugetul statului.
17.
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6/2009 , aprobată prin
Legea nr. 196/2009 , a instituit pentru persoanele cărora li se aplică sistemul general de pensii o pensie socială minimă garantată al cărei cuantum a fost stabilit prin
Legea nr. 118/2010
la 350 RON.
18.
Legea nr. 119/2010
a pus capăt sistemelor speciale de pensii. În expunerea de motive se preciza că aceste măsuri erau necesare pentru menținerea echilibrului bugetar în contextul agravării crizei economice globale, pentru menținerea angajamentelor luate față de instituțiile financiare internaționale și pentru a corecta inegalitățile apărute între sistemele speciale și sistemul general.
19. Conform legii, într-un termen cuprins între 30 de zile și 5 luni, pensiile din sistemele speciale trebuiau recalculate după criteriile prevăzute de
Legea nr. 19/2000 . Perioada de activitate a fost asimilată stagiilor de cotizare în sensul
Legii nr. 19/2000 . Foștii militari și polițiștii au păstrat anumite avantaje în ceea ce privește calculul duratei stagiilor de cotizare.
2. Practica judiciară internă relevantă
a) Poziția Curții Constituționale
20. La cererea parlamentarilor, a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a părților la proceduri interne, Curtea Constituțională a fost chemată să se pronunțe asupra constituționalității
Legii nr. 119/2010 .
21. Prin deciziile emise la 25 iunie 2010 și 27 septembrie 2011, aceasta a considerat că legea era conformă cu Constituția, cu excepția dispozițiilor privind eliminarea pensiei de serviciu a magistraților.
22. Curtea Constituțională a estimat că nu fusese adusă nicio atingere dreptului la respectarea bunurilor din moment ce partea contributivă a pensiei era menținută.
23. În ceea ce privește partea suplimentară asigurată de bugetul statului, Curtea Constituțională a considerat că aceasta nu constituia un drept dobândit, ci că depindea de existența resurselor financiare și de alegerile economice și sociale ale statului în perioada de criză economică.
24. Curtea Constituțională a estimat de asemenea că noul mod de calcul nu constituia un caz de aplicare retroactivă a legii, ci o evoluție a sistemului de pensii. În ceea ce privește modul de calcul al pensiei foștilor militari și polițiști care rămânea mai favorabil, aceasta a considerat că respectiva diferență era justificată de natura profesiei lor care implică o uzură fizică accentuată și punerea în pericol a sănătății și a vieții lor.
25. În cele din urmă, în ceea ce privește pensiile magistraților, Curtea Constituțională a considerat că menținerea integrală a pensiei de serviciu era necesară pentru a le asigura un nivel de viață decent și, în consecință, pentru a păstra independența și imparțialitatea justiției.
b) Jurisprudența instanțelor interne
26. Noul mod de calcul al pensiilor a făcut obiectul a sute de litigii introduse în fața instanțelor interne de către foști funcționari din sistemul judiciar.
27. Conform informațiilor furnizate de reclamante, în 269 de litigii, curțile de apel din Timișoara, Pitești, Brașov, Ploiești, Galați, București și Târgu Mureș au admis aceste acțiuni prin hotărâri definitive pronunțate în 2011. Bazându-se în principal pe Convenție și pe jurisprudența Curții, aceste curți de apel au estimat că atingerea adusă dreptului la pensie al personalului auxiliar din justiție fusese disproporționată datorită caracterului său definitiv și datorită amplorii, Guvernul neprevăzând niciun dispozitiv pentru atenuarea efectelor acestei reduceri drastice a veniturilor. De altfel, curțile de apel au considerat că eliminarea sistemului special și asimilarea acestuia cu sistemul general nu au condus la o restabilire echitabilă a sistemului de pensii, ci la apariția de noi discriminări din moment ce noul mod de calcul nu ține cont de datoriile și obligațiile specifice care revin personalului auxiliar din justiție.
28. În 35 de litigii, printre care și cele în care sunt implicate reclamantele, curțile de apel din Cluj-Napoca, Brașov, București, Ploiești și Târgu Mureș au respins același tip de acțiuni, considerând că schimbarea modului de calcul ținea de marja de apreciere a puterii legislative și că reducerea care a decurs din aceasta nu era disproporționată.
c) Poziția Înaltei Curți de Casație și Justiție
29. După ce a constatat că există o jurisprudență divergentă privind aplicarea
Legii nr. 119/2010 , procurorul general și mai multe curți de apel au formulat recurs în interesul legii și au solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o decizie prin care să fie asigurată o interpretare și o aplicare unitară a legii.
30. Printr-o hotărâre din 12 decembrie 2012, Înalta Curte a respins recursul. După ce a notat că aceste divergențe aveau ca sursă concluziile diferite la care instanțele interne au ajuns în cadrul controlului proporționalității diminuării pensiilor, aceasta a considerat că era imposibil să se impună, prin intermediul unei interpretări general valabile, o practică judiciară unitară în acest domeniu.
31. Aceasta a estimat că, din moment ce instanțele interne se bazau pe Convenție și pe jurisprudența Curții, acestea trebuiau să aplice în fiecare caz concret testul proporționalității cerut de art. 1 din Protocolul nr. 1 și să tragă concluziile care se impuneau, adică să valideze noua pensie redusă sau să mențină vechea pensie.
Capete de cerere
32. Invocând art. 6 și 14 din Convenție, reclamantele se plâng de o atingere adusă principiului securității juridice datorită jurisprudenței contradictorii a curților de apel care au admis acțiuni similare, permițând astfel unor persoane care se aflau într-o situație identică cu a lor să beneficieze de vechile pensii.
33. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1 și art. 14 din Convenție, acestea pretind că reforma sistemelor de pensii a adus atingere dreptului lor la respectarea bunurilor, privându-le de pensia stabilită la momentul pensionării lor, în timp ce alte categorii sociale, precum foștii membri ai forțelor de ordine, beneficiază în continuare de un mod de calcul mai favorabil.
ÎN DREPT
A. Conexarea cauzelor
34. Curtea constată că cererile înregistrate cu nr. 45.312/11, 45.581/11, 45.583/11, 45.587/11 și 45.588/11 sunt similare în ceea ce privește capetele de cerere ridicate și problemele de fond pe care acestea le pun. În consecință, aceasta consideră adecvat să le conexeze, în temeiul art. 42 ┬► 1 din regulament.
B. Cu privire la capetele de cerere întemeiate pe art. 6 și 14 din Convenție
35. Reclamantele pretind că au fost încălcate art. 6 și 14 din Convenție, din cauza jurisprudenței contradictorii a curților de apel care ar fi adus atingere principiului securității juridice și ar fi creat o discriminare în raport cu alte persoane aflate într-o situație similară.
36. În stadiul actual al dosarului, Curtea consideră că nu este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității capetelor de cerere și consideră necesar să le comunice Guvernului pârât, în conformitate cu art. 54 § 3 lit. b) din regulament.
C. Cu privire la capetele de cerere întemeiate pe art. 1 din Protocolul nr. 1, coroborat cu art. 14 din Convenție
37. Reclamantele afirmă că diminuarea pensiilor lor le-a încălcat dreptul la respectarea bunurilor garantat prin art. 1 din Protocolul nr. 1 și a antrenat o discriminare, contrară art. 14, în raport cu alți pensionari care beneficiază încă de un mod de calculare a pensiilor mai favorabil.
38. Art. 1 din Protocolul nr. 1 este redactat astfel:
"Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor."
39. Art. 14 din Convenție prevede:
"Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de (...) convenție trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație."
40. Curtea amintește că dacă art. 1 din Protocolul nr. 1 garanta plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au plătit contribuții la o casă de asigurări, acesta nu ar putea fi interpretat ca dând dreptul la o pensie de o valoare determinată [a se vedea, mai ales, Skorkiewicz împotriva Poloniei (dec.), nr. 39.860/98, 1 iunie 1999, Jankovic împotriva Croației (dec.), nr. 43.440/98, CEDO 2000-X, Kuna împotriva Germaniei (dec.), nr. 52.449/99, CEDO-2001, Blanco Callejas împotriva Spaniei (dec.), nr. 64.100/00, 18 iunie 2002, și Maggio și alții împotriva Italiei, nr. 46.286/09, 52.851/08, 53.727/08, 54.486/08 și 56.001/08, § 55, 31 mai 2011].
41. Curtea amintește de asemenea că statele părți la Convenție se bucură de o marjă de apreciere destul de mare atunci când este vorba de reglementarea politicii lor sociale. Întrucât adoptarea legilor pentru a stabili echilibrul dintre cheltuielile și veniturile statului implică de obicei un examen al chestiunilor politice, economice și sociale, Curtea consideră că autoritățile naționale se află în principiu într-o poziție mai bună pentru a alege mijloacele cele mai potrivite pentru a atinge acest obiectiv și aceasta respectă alegerile lor, cu excepția situației în care acestea sunt în mod evident lipsite de o bază rezonabilă [Jankovic, menționată anterior, Kuna, menționată anterior, și Mihaieș și Senteș împotriva României, (dec.), nr. 44.232/11 și 44.605/11, 6 decembrie 2011].
42. În speță, Curtea notează că reforma sistemelor de pensii avea la bază rațiuni obiective prezentate la adoptarea
Legii nr. 119/2010 , adică contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii (a se vedea pct. 18 de mai sus).
43. Aceasta notează, de asemenea, că pensia care era datorată reclamantelor în temeiul contribuțiilor plătite în timpul anilor de activitate nu a fost deloc afectată de reformă și că acestea nu au pierdut decât partea complementară a pensiei, care era acoperită integral de bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care acestea beneficiaseră anterior în calitatea lor de personal auxiliar din justiție.
44. În această privință, Curtea consideră că diminuarea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în sistemul general de pensii prevăzut de
Legea nr. 19/2000
pentru a obține echilibrul bugetar și de a corecta disparitățile existente între diferitele sisteme. După exemplul Curții Constituționale, Curtea estimează că aceste motive nu ar putea fi considerate nerezonabile sau disproporționate.
45. Curtea ține seama și de faptul că reforma sistemelor de pensii nu a avut efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale dobândite în temeiul contribuțiilor plătite în timpul anilor de activitate.
46. În ceea ce privește diferența de tratament în raport cu alte categorii de pensionari, Curtea amintește că o distincție este discriminatorie, în sensul art. 14 al Convenției, dacă nu are o justificare obiectivă și rezonabilă.
47. În speță, Curtea estimează că faptul că foștii membri ai forțelor de ordine beneficiază încă de un mod de calcul al pensiilor mai favorabil ține tot de marja de apreciere a statului. În orice caz, este necesar să se observe că această diferență nu este lipsită de justificare și că Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei lor constituia motivul acordării anumitor privilegii.
48. Având în vedere aceste elemente, Curtea consideră că măsurile criticate de reclamante nu le-au făcut să suporte o sarcină disproporționată și excesivă incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor și nu le-au discriminat contrar legii în raport cu alți pensionari.
49. Rezultă că cererile trebuie să fie respinse, în aplicarea art. 35 § 3 și 4 din Convenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
În unanimitate,
CURTEA
- decide să conexeze cererile;
- amână examinarea capătului de cerere al reclamantelor întemeiat pe art. 6 și 14 din Convenție;
- declară cererile inadmisibile pentru celelalte capete de cerere.
Josep Casadevall,
președinte
Marialena Tsirli,
grefier adjunct
Lista cererilor:
1. 45.312/11 Frimu împotriva României
2. 45.581/11 Timar împotriva României
3. 45.583/11 Tanko împotriva României
4. 45.587/11 Molnar împotriva României
5. 45.588/11 Ghețu împotriva României