Decizia nr. 826/2012
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și art. 41 lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 571/2003 22 decembrie 2003 (prevederi anume) privind Codul fiscal
- Legea nr. 95/2006 14 aprilie 2006 (prevederi anume) privind reforma în domeniul sănătății
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 7 alin. (2) pct. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2010
pentru modificarea și completarea
privind reforma în domeniul sănătății și
art. 41 lit. e) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, excepție ridicată de Aurel Șerban Anghelescu și Elena Anghelescu în Dosarul nr. 13.028/63/2011 al Tribunalului Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 425D/2012.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, face referire la
deciziile Curții Constituționale nr. 1.526/2011
și nr. 224/2012.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 8 decembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 13.028/63/2011, Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 7 alin. (2) pct. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2010
pentru modificarea și completarea
privind reforma în domeniul sănătății și
art. 41 lit. e) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, excepție ridicată de Aurel Șerban Anghelescu și Elena Anghelescu într-o cauză privind asigurările sociale.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile de lege criticate, prin stabilirea impozitului asupra pensiilor, contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (1), art. 44 alin. (2), art. 47 alin. (2) și art. 56 alin. (1). În acest sens, arată, în esență, că, deși sunt beneficiari ai
privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, și ai
privind aprobarea
Ordonanței Guvernului nr. 105/1999
pentru modificarea și completarea
privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările ulterioare, iar veniturile lor, inclusiv acelea provenite din pensii, nu trebuie impozitate, acest lucru nu este respectat, ci, dimpotrivă, potrivit dispozițiilor de lege criticate, se realizează contrariul.
Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.
Prin încheierea de sesizare, Curtea a fost sesizată cu
art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2010 . Analizând dispozițiile de lege criticate, Curtea reține că, în realitate, este vorba despre dispozițiile
art. I pct. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2010 , care se referă la modificarea prevederilor
art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 . În aceste condiții, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, și
art. 41 lit. e) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003.
Dispozițiile criticate au următorul cuprins:
-
Articolul 259
alin. (2) din Legea nr. 95/2006 : "Contribuția datorată de pensionarii ale căror venituri din pensii depășesc 740 de lei este de 5,5% aplicată asupra acestor venituri și se virează odată cu plata drepturilor bănești asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi. Prin aplicarea acestei cote nu poate rezultă o pensie netă mai mică de 740 de lei.";
-
Articolul 41
lit. e) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal: "Categorii de venituri supuse impozitului pe venit: (...)
e) venituri din pensii, definite conform art. 68."
În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții, autorii excepției invocă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) referitor la statul român, art. 15 alin. (1) referitor la universalitate, art. 44 alin. (2) referitor la dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (2) referitor la nivelul de trai și art. 56 alin. (1) referitor la contribuții financiare.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorii excepției de neconstituționalitate pun în discuție modul de interpretare și aplicare a textelor de lege criticate. Asemenea aspecte nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte, ci sunt de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului. Astfel, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătății și
art. 41 lit. e) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal este inadmisibilă.
De altfel, prin
Decizia nr. 1.526 din 15 noiembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 2 februarie 2012, Curtea a reținut că stabilirea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat intră în competența exclusivă a legiuitorului, acesta având dreptul exclusiv de a stabili cuantumul impozitelor și taxelor și de a opta pentru acordarea unor exceptări sau scutiri de la aceste obligații în favoarea anumitor categorii de contribuabili și în anumite perioade de timp, în funcție de situațiile conjuncturale, dar, evident, și în raport cu situația economico-financiară a țării în perioadele respective.
Totodată, în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 , Curtea constată că, prin
Decizia nr. 224 din 13 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012, a statuat că aceste dispoziții sunt constituționale în măsura în care se interpretează în sensul că procentajul de 5,5 se aplică numai asupra veniturilor din pensii care depășesc 740 de lei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătății și
art. 41 lit. e) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, excepție ridicată de Aurel Șerban Anghelescu și Elena Anghelescu în Dosarul nr. 13.028/63/2011 al Tribunalului Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 octombrie 2012.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Daniela Ramona Marițiu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.