Decizia nr. 187/2013
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 50^1 alin. (1) sintagma "cu modificările ulterioare" din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 10/2001 8 februarie 2001 (prevederi anume) privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 -…
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 50^1 pct. 1 sintagma "cu modificările ulterioare" din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Constantin-Aurel Furfurică în Dosarul nr. 8.315/302/2009 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 53D/2013.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în această materie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 10 decembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 8.315/302/2009, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 50^1 pct. 1 sintagma "cu modificările ulterioare" din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Constantin-Aurel Furfurică într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii privind restituirea prețului de piață al unui imobil, în temeiul
art. 50^1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 .
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că sintagma "cu modificările ulterioare" cuprinsă în textul de lege criticat contravine principiului constituțional al neretroactivității legii civile, deoarece, în temeiul acestei sintagme, instanțele de judecată pot interpreta un contract de vânzare-cumpărare a unui imobil cu destinația de locuință ca fiind sau nu valabil încheiat, în funcție de evoluția în timp a practicii judiciare privind acțiunile în retrocedare a imobilelor preluate, de către stat, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
În acest sens se arată că inițial, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare a imobilului cu destinația de locuință, în temeiul
pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, imobilul respectiv era considerat că a fost preluat de stat cu un titlu valabil, respectiv în temeiul
pentru naționalizarea unor imobile. Ulterior, ca urmare a modificării Normelor metodologice privind aplicarea
Legii nr. 112/1995 , aprobate prin
Hotărârea Guvernului nr. 20/1996 , în temeiul
Hotărârii Guvernului nr. 11/1997
pentru modificarea și completarea Normelor metodologice privind aplicarea
Legii nr. 112/1995 , în vederea stabilirii valabilității titlului statului de preluare a imobilelor respective, instanțele de judecată învestite cu acțiuni în retrocedare verificau existența identității între persoana menționată ca proprietar în listele-anexă la
și adevăratul proprietar al imobilului la data naționalizării. În acest context, autorul excepției susține că anularea titlului său de proprietate asupra imobilului cu destinația de locuință, respectiv a contractului de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul
Legii nr. 112/1995 , este efectul modificărilor doctrinei și ale practicii judiciare în materia acțiunilor în retrocedare, ca urmare a modificărilor succesive ale legislației aplicabile.
De asemenea, autorul excepției susține că textul de lege criticat contravine și principiului constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor, deoarece instituie o discriminare între foștii chiriași ai imobilelor cu destinația de locuință, pe care aceștia le-au cumpărat în temeiul
Legii nr. 112/1995 , dar cărora le-a fost anulat titlul de proprietate ca urmare a admiterii definitive și irevocabile a acțiunii în revendicare a imobilului, pe de o parte, și chiriașii locuințelor construite din fonduri publice înainte de anul 1989, pe care aceștia din urmă le-au cumpărat în baza unui drept de preemțiune constituit în raport de calitatea inițială de chiriaș, care păstrează bunul astfel dobândit, beneficiind și de creșterea valorii de piață. De asemenea, în opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat instituie o discriminare și față de alți cumpărători ai imobilelor cu destinația de locuință, în temeiul
Legii nr. 112/1995 , cărora fie nu le-au fost desființate titlurile de proprietate, în cadrul soluționării acțiunilor în revendicare a imobilelor în cauză, fie, în caz contrar, au beneficiat de despăgubiri, prin restituirea de către stat a prețului de piață al imobilelor.
Tribunalul București - Secția a III-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor constituționale invocate, iar analiza respectării condițiilor legale pentru valabila încheiere a unui contract de vânzare-cumpărare în temeiul
Legii nr. 112/1995 , în vederea restituirii prețului de piață al imobilelor către proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, este atributul instanțelor de judecată.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens considerentele și soluțiile
Deciziilor Curții Constituționale nr. 1.351 din 10 decembrie 2008
și nr. 1.183 din 17 septembrie 2009.
Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că susținerile autorului excepției nu reprezintă veritabile critici de neconstituționalitate, ci aspecte referitoare la interpretarea și aplicarea legii de către instanța de judecată. Se apreciază că textul de lege criticat nu contravine principiilor constituționale invocate, dat fiind faptul că se aplică, de la data intrării în vigoare, tuturor persoanelor care se încadrează în ipoteza normei legale. În ceea ce privește pretinsa discriminare instituită între diferitele categorii de chiriași, se arată că acestea se află în situații juridice diferite, astfel încât este echitabil ca foștii chiriași care au dobândit dreptul de proprietate în temeiul
să beneficieze de plată unor despăgubiri ca urmare a desființării pe cale judecătorească a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în mod valabil, la prețul de piață al imobilelor, care să permită cumpărarea unor noi locuințe, având în vedere că, la data dobândirii lor, cumpărătorii au plătit prețul lor real. În ceea ce privește chiriașii care au încheiat contracte de vânzare-cumpărare cu nerespectarea prevederilor
Legii nr. 112/1995 , acestea sunt lovite de nulitate absolută și, ca atare, și despăgubirile obținute sunt diferite față de prima categorie. Pe de altă parte, problemele de interpretare și aplicare a legilor în materia retrocedărilor și a normelor care trebuiau respectate la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare în temeiul
sunt de competența instanțelor judecătorești, care trebuie să analizeze fiecare caz în parte, în funcție de probele propuse, încuviințate și administrate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. (1) alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl reprezintă prevederile
art. 50^1 pct. 1 sintagma "cu modificările ulterioare" din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005. Curtea constată că prevederile art. 50^1 cuprind două alineate, numerotate (1) și (2), astfel încât referirea la art. 50^1 pct. 1 trebuie înțeleasă ca fiind făcută, în realitate, la art. 50^1 alin. (1), potrivit căruia: "(1) Proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor
Legii nr. 112/1995 , cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare."
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2) referitoare la principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, precum și în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:
Prevederile
art. 50^1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001
au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, Curtea constatând că acestea sunt constituționale. Astfel, prin Decizia nr. 658 din 11 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 405 din 17 iunie 2010, Curtea s-a pronunțat asupra unor critici de neconstituționalitate similare, respectiv asupra susținerii potrivit căreia, prin efectul aplicării
art. 50^1 din Legea nr. 10/2001 , sancțiunea constând în lipsirea unei categorii de persoane de beneficiul restituirii valorii de piață a imobilelor cumpărate în temeiul
se aplică retroactiv, fiind aplicată unor raporturi civile născute și stinse înainte de intrarea în vigoare a
pentru modificarea și completarea
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, prin care a fost introdus
art. 50^1 în Legea nr. 10/2001 .
Cu acel prilej, Curtea, respingând ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, a statuat că, în concordanță cu principiul tempus regit actum, cauza de nulitate a unui act juridic civil este reglementată de legea în vigoare în momentul încheierii acestuia, în vreme ce efectele nulității sunt determinate de legea în vigoare în momentul anulării efective, astfel încât este posibil ca, în temeiul principiului aplicării imediate a legii noi, o lege să cârmuiască cauzele de nulitate și altă lege efectele acestei sancțiuni civile. Prin urmare, restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu eludarea prevederilor
Legii nr. 112/1995 , iar nu a prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare, ca în cazul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor
Legii nr. 112/1995 , reprezintă exclusiv un efect al constatării nulității actelor civile, stipulat de legea nouă, care își limitează incidența exclusiv la situații juridice ce se mențin în timp, așadar integrate domeniului său temporal legitim de aplicare, astfel încât nu este încălcat principiul constituțional al neretroactivității legii civile.
Curtea constată că aceste considerente de principiu statuate în decizia menționată sunt incidente și în prezenta cauză, față de împrejurarea că autorul excepției de neconstituționalitate analizate în prezenta cauză își întemeiază critica de neconstituționalitate, raportată la dispozițiile art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, pornind de la faptul că titlul său de proprietate asupra unui imobil cu destinația de locuință, reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul
Legii nr. 112/1995 , a fost anulat de către instanța de judecată, în temeiul modificărilor succesive ale legislației secundare aplicabile.
Astfel, susținerile autorului excepției privesc mai degrabă modalitatea de interpretare a legii de către instanțele de judecată, ca urmare a modificărilor succesive ale Normelor metodologice privind aplicarea
pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, aprobate prin
Hotărârea Guvernului nr. 20/1996 . Însă
a rămas nemodificată, sub aspectul criticat de către autorul excepției, și nu a constituit prin ea însăși sursa evoluției practicii judiciare în sensul la care se referă acesta.
De asemenea, Curtea constată că revine instanței de judecată competența de a soluționa dacă autorul excepției de neconstituționalitate poate beneficia de aplicarea prevederilor
art. 50^1 din Legea nr. 10/2001 , verificarea respectării condițiilor legale pentru valabila încheiere a unui act juridic fiind atributul exclusiv al instanțelor de judecată.
În ceea ce privește raportarea criticii de neconstituționalitate la dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea constată că foștii chiriași ai imobilelor cu destinația de locuință cumpărate în temeiul
Legii nr. 112/1995 , și cărora nu li s-a desființat titlul de proprietate în cadrul soluționării acțiunilor în revendicare a imobilelor în cauză, pe de o parte, și chiriașii locuințelor construite din fonduri publice înainte de anul 1989, pe care aceștia din urmă le-au cumpărat în baza unui drept de preemțiune constituit în raport de calitatea inițială de chiriaș, pe de altă parte, se află într-o situație juridică diferită în mod obiectiv, cel puțin sub aspectul reglementării legale care instituia posibilitatea dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilelor cu destinația de locuință pe care aceștia le ocupau în calitate de chiriași.
Or, din acest punct de vedere, practica Curții Constituționale este constantă în a statua că situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări. În acest sens sunt
deciziile nr. 20 din 2 februarie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, și nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011, prin care Curtea Constituțională a statuat că respectarea egalității în drepturi, precum și a obligației de nediscriminare, stabilite prin prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede față de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. Reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferențe determinate de condițiile obiective în care ele au fost adoptate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Constantin-Aurel Furfurică în Dosarul nr. 8.315/302/2009 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă și constată că dispozițiile
art. 50^1 alin. (1) sintagma "cu modificările ulterioare" din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sunt constituționale în raport de criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a III-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 2 aprilie 2013.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.