Decizia nr. 230/2013
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2013 pentru modificarea și completarea art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 94/1999 privind participarea României la procedurile în fața Curții Europene a Drepturilor Omului și a Comitetului Miniștrilor ale Consiliului Europei și exercitarea dreptului de regres al statului în urma hotărârilor și convențiilor de rezolvare pe cale amiabilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 21/2013 27 martie 2013 pentru modificarea și completarea art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 94/1999 privind part…
Are ca temei 2
- Constituția din 1991 21 noiembrie 1991 (prevederi anume) CONSTITUȚIE din 21 noiembrie 1991
- Legea nr. 317/2004 1 iulie 2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2013
pentru modificarea și completarea
art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 94/1999
privind participarea României la procedurile în fața Curții Europene a Drepturilor Omului și a Comitetului Miniștrilor ale Consiliului Europei și exercitarea dreptului de regres al statului în urma hotărârilor și convențiilor de rezolvare pe cale amiabilă, excepție ridicată, direct, de Avocatul Poporului și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 269D/2013.
La apelul nominal, pentru autorul excepției, răspunde consilierul Ecaterina Mirea, cu împuternicire la dosar.
Cauza este în stare de judecată.
Președintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției, care solicită admiterea acesteia. Astfel, arată că
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2013 , prin eliminarea atribuției Consiliului Superior al Magistraturii de a propune candidații în numele României pentru funcția de judecător al Curții Europene a Drepturilor Omului - această competență fiind transferată în sarcina unei comisii din care face parte, alături de alte persoane, și un membru al Consiliului Superior al Magistraturii, desemnat de Plenul acestuia -, încalcă prevederile art. 115 alin. (6) din Constituție potrivit cărora ordonanțele de urgență nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului. Face trimitere, în acest sens, la
deciziile Curții Constituționale nr. 1.189/2008
și
nr. 1.257/2009
și susține că eliminarea atribuției de a propune candidații pentru funcția de judecător al Curții Europene a Drepturilor Omului afectează regimul juridic al Consiliului Superior al Magistraturii, ca instituție fundamentală a statului, cu rol de garant al independenței justiției, ceea ce atrage neconstituționalitatea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2013 . Mai arată că
Ordonanța Guvernului nr. 94/1999 , modificată prin ordonanța de urgență criticată, a fost adoptată de Parlament ca lege ordinară, or, potrivit art. 134 alin. (4) din Legea fundamentală, "Consiliul Superior al Magistraturii îndeplinește și alte atribuții stabilite prin legea sa organică, în realizarea rolului său de garant al independenței justiției."
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate, deoarece interdicția prevăzută de art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală este totală și necondiționată, sens în care invocă
Decizia Curții Constituționale nr. 738/2012 . Consideră că Guvernul și-a atras competențe exclusive în desemnarea judecătorului român la Curtea de la Strasbourg, în toate etapele procedurii, deși Memorandumul explicativ al Ghidului cu privire la selecția candidaților pentru funcția de judecător la Curtea Europeană a Drepturilor Omului atrage atenția că, dacă organismul care propune candidații este stabilit sub autoritatea guvernului și conține membri proveniți din administrație, nu poate fi considerat independent în sensul strict al cuvântului. Așadar, lista candidaților nu trebuie să fie și nici nu trebuie să pară rezultatul unui patronaj politic. Mai arată că rolul statelor părți în ceea ce privește propunerea candidaților de cea mai înaltă calitate posibilă este de o importanță fundamentală pentru succesul continuu al Curții, așa cum se arată la punctul 21 din Declarația de la Brighton din 2012 privind angajamentul statelor părți de a continua procesul de reformă a Curții Europene a Drepturilor Omului. Prin urmare, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2013 , întrucât aduce atingere prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituție.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Adresa nr. 3.371 din 17 aprilie 2013, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 1.515 din 17 aprilie 2013, în temeiul art. 146 lit. d) teza a doua din Constituție și al
art. 32 din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2013
pentru modificarea și completarea
art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 94/1999
privind participarea României la procedurile în fața Curții Europene a Drepturilor Omului și a Comitetului Miniștrilor ale Consiliului Europei și exercitarea dreptului de regres al statului în urma hotărârilor și convențiilor de rezolvare pe cale amiabilă.
În motivarea excepției de neconstituționalitate Avocatul Poporului susține că
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2013
încalcă prevederile art. 115 alin. (6) din Constituție potrivit cărora ordonanțele de urgență nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, întrucât elimină atribuția exclusivă a Consiliului Superior al Magistraturii în ceea ce privește propunerea candidaților în numele României pentru funcția de judecător al Curții Europene a Drepturilor Omului, transferând această competență în sarcina unei comisii din care face parte, alături de alte persoane, și un membru al Consiliului Superior al Magistraturii, desemnat de Plenul acestuia. Arată că, prin
Decizia nr. 1.189/2008 , Curtea Constituțională a statuat că, în materie de instituții fundamentale ale statului, ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate dacă "afectează", dacă au consecințe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conțin, au consecințe pozitive în domeniile în care intervin. Referitor la înțelesul sintagmei "afectare a regimului instituțiilor fundamentale ale statului", prin
Decizia nr. 1.257/2009 , Curtea a reținut că se au în vedere toate componentele care definesc regimul juridic al acestora - structura organizatorică, funcționarea, competențele, resursele materiale și financiare, numărul și statutul personalului, salarizarea, categoria de acte juridice pe care le adoptă etc. Totodată, Curtea a mai reținut că sunt instituții fundamentale ale statului acelea reglementate expres de Constituție, în mod detaliat ori măcar sub aspectul existenței lor, în mod explicit sau doar generic, respectiv instituțiile cuprinse în titlul III din Constituție, precum și autoritățile publice prevăzute în alte titluri ale Legii fundamentale. Având consacrare în titlul III din Constituția României, Consiliul Superior al Magistraturii reprezintă o instituție fundamentală a statului, cu rol de garant al independenței justiției.
Avocatul Poporului susține că eliminarea atribuției Consiliului Superior al Magistraturii în ceea ce privește propunerea candidaților în numele României pentru funcția de judecător al Curții Europene a Drepturilor Omului afectează regimul juridic al Consiliului Superior al Magistraturii, ceea ce atrage neconstituționalitatea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2013 , Guvernul intervenind într-un domeniu pentru care nu avea competența materială, cu încălcarea prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituție.
Autorul excepției mai observă că actul normativ supus modificării prin ordonanța de urgență criticată este
Ordonanța Guvernului nr. 94/1999 , emisă de Guvern în temeiul
privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe. Ulterior,
Ordonanța Guvernului nr. 94/1999
a fost aprobată de Parlament cu modificări, inclusiv cu modificarea
art. 5, ca lege ordinară (Legea nr. 87/2001 ), cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituția României, revizuită [fostul art. 74 alin. (2) din Constituție]. Potrivit prevederilor art. 115 alin. (1) din Constituția României, republicată, Guvernul poate emite ordonanțe în temeiul unei legi speciale de abilitare în domenii care nu fac obiectul legilor organice, or, potrivit art. 134 alin. (4) din Legea fundamentală, "Consiliul Superior al Magistraturii îndeplinește și alte atribuții stabilite prin legea sa organică, în realizarea rolului său de garant al independenței justiției".
Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) și ale
art. 33 din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctul de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) teza a doua din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 32 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2013
pentru modificarea și completarea
art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 94/1999
privind participarea României la procedurile în fața Curții Europene a Drepturilor Omului și a Comitetului Miniștrilor ale Consiliului Europei și exercitarea dreptului de regres al statului în urma hotărârilor și convențiilor de rezolvare pe cale amiabilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 4 aprilie 2013, dispoziții care au următorul cuprins:
" Art. I. - Articolul 5 din Ordonanța Guvernului nr. 94/1999
privind participarea României la procedurile în fața Curții Europene a Drepturilor Omului și a Comitetului Miniștrilor ale Consiliului Europei și exercitarea dreptului de regres al statului în urma hotărârilor și convențiilor de rezolvare pe cale amiabilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 31 august 1999, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 87/2001 , cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:
1. Alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins:
«Art. 5. - (1) Desemnarea candidaților în numele României pentru funcția de judecător al Curții se face de către Guvern, cu avizul comisiilor juridice și pentru drepturile omului din Senat și Camera Deputaților, reunite în ședință comună, la propunerea unei comisii formate din persoanele enumerate mai jos, care își exercită mandatul în mod individual și independent și își exprimă propria opinie:
a) ministrul justiției;
b) ministrul afacerilor externe;
c) agentul guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului;
d) directorul Direcției afaceri europene și drepturile omului din cadrul Ministerului Justiției;
e) un membru al Consiliului Superior al Magistraturii, desemnat de Plenul acestuia;
f) un judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, desemnat de Colegiul de conducere al acesteia;
g) Avocatul Poporului;
h) două cadre didactice universitare de la facultățile de drept din cadrul universităților de cercetare avansată și educație, astfel cum acestea sunt clasificate potrivit
art. 193 alin. (4) lit. c) din Legea educației naționale nr. 1/2011 , cu modificările și completările ulterioare, desemnate, cu majoritate, de membrii prevăzuți la lit. a)-g), în baza propunerilor facultăților de drept.»
2. După alineatul (1) se introduc nouă noi alineate, alineatele (1^1)-(1^9), cu următorul cuprins:
«(1^1) Comisia prevăzută la alin. (1) este convocată de ministrul justiției, care prezidează lucrările acesteia. Comisia este valabil întrunită în prezența a cel puțin 5 membri și decide cu votul majorității membrilor prezenți.
(1^2) În termen de 5 zile de la convocare, comisia, prin grija secretariatului acesteia, asigurat de Ministerul Justiției, publică anunțul privitor la selecția candidaților în numele României pentru funcția de judecător al Curții în Monitorul Oficial și pe site-urile Ministerului Justiției, Ministerului Afacerilor Externe, Consiliului Superior al Magistraturii și Înaltei Curți de Casație și Justiție. De asemenea, acesta poate fi afișat pe site-urile organismelor profesionale juridice. În anunț sunt indicate cerințele prevăzute pentru ocuparea acestei funcții de legislația națională, de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de instrumentele juridice adoptate la nivelul Consiliului Europei cu relevanță în acest domeniu, documentația ce trebuie prezentată, data și locul desfășurării selecției candidaților, termenul până la care pot fi depuse candidaturile.
(1^3) Candidații vor fi desemnați din rândul persoanelor cu înaltă prestanță morală și civică, care întrunesc cerințele exercitării unor înalte funcții judiciare sau care sunt juriști cu reputație profesională recunoscută și care îndeplinesc criteriile pentru alegerea judecătorilor prevăzute în instrumentele juridice adoptate la nivelul Consiliului Europei cu relevanță în acest domeniu.
(1^4) În termen de 3 zile de la expirarea termenului prevăzut în anunț pentru depunerea dosarelor de candidatură, comisia organizează o audiere a candidaților.
(1^5) În termen 5 zile de la audiere, comisia selectează 3 candidați, care vor fi incluși în lista de propuneri pe care o va înainta Guvernului. În măsura în care este posibil, comisia elaborează și o listă de rezervă cu 3 candidați. Cele două liste sunt publicate pe site-ul Ministerului Justiției. Procesul-verbal încheiat ca urmare a procedurii de selecție a candidaților și de stabilire a conținutului celor două liste se motivează.
(1^6) În termen de 5 zile de la primirea propunerilor comisiei, Guvernul, dacă este de acord cu propunerile acesteia, supune lista de candidați avizului comisiilor parlamentare prevăzute la alin. (1), care procedează la audierea candidaților. Avizul comisiilor parlamentare are valoare consultativă.
(1^7) În cazul în care Guvernul nu este de acord cu una sau mai multe dintre propunerile înaintate de comisie, solicită motivat acesteia formularea de noi propuneri. În acest scop, comisia poate înainta una sau mai multe, după caz, dintre propunerile reținute pe lista de rezervă cu 3 candidați.
(1^8) În cazul în care Guvernul nu este de acord cu niciuna dintre propunerile prezentate, luându-le în considerare inclusiv pe cele înaintate de comisie potrivit dispozițiilor alin. (1^7), se reia procedura de selecție, prevederile alin. (1^1)-(1^7) rămânând aplicabile.
(1^9) În termen de 3 zile de la primirea avizului comisiilor parlamentare, Guvernul adoptă și transmite Consiliului Europei lista cuprinzând cei 3 candidați în numele României pentru funcția de judecător al Curții.»
Articolul II
Ordonanța Guvernului nr. 94/1999
privind participarea României la procedurile în fața Curții Europene a Drepturilor Omului și a Comitetului Miniștrilor ale Consiliului Europei și exercitarea dreptului de regres al statului în urma hotărârilor și convențiilor de rezolvare amiabilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 31 august 1999, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 87/2001 , cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta ordonanță de urgență, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, după aprobarea acesteia prin lege, dându-se textelor o nouă numerotare."
Anterior acestei modificări, alin. 1 al
art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 94/1999
privind participarea României la procedurile în fața Curții Europene a Drepturilor Omului și a Comitetului Miniștrilor ale Consiliului Europei și exercitarea dreptului de regres al statului în urma hotărârilor și convențiilor de rezolvare pe cale amiabilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 31 august 1999, avea cuprinsul dat prin
Legea de aprobare nr. 87/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 23 martie 2001: "Desemnarea candidaților în numele României pentru funcția de judecător al Curții se face de Guvern, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, în urma audierii persoanelor propuse de membrii acestuia din rândul juriștilor cu mare prestanță morală și civică, cu reputație profesională recunoscută, cu avizul Comisiei juridice, de disciplină și imunități, al Comisiei pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale ale Camerei Deputaților și al Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, al Comisiei pentru drepturile omului și minorități ale Senatului. Comisiile reunite vor audia candidații propuși, în ședință comună. Convocarea Consiliului Superior al Magistraturii se face de ministrul justiției, care va prezida lucrările acestuia, fără a participa la vot."
Prevederile constituționale invocate în motivarea excepției sunt cele ale art. 115 alin. (6), potrivit cărora: "Ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică."
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Critica formulată privește un aspect de neconstituționalitate extrinsecă, constând în încălcarea exigențelor constituționale instituite de art. 115 alin. (6) în materie de delegare legislativă. Astfel, autorul excepției consideră că eliminarea atribuției exclusive a Consiliului Superior al Magistraturii în ceea ce privește propunerea candidaților în numele României pentru funcția de judecător al Curții Europene a Drepturilor Omului afectează regimul juridic al Consiliului Superior al Magistraturii ca instituție fundamentală a statului, ceea ce atrage neconstituționalitatea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2013 , Guvernul intervenind într-un domeniu pentru care nu avea competența materială.
Cu privire la sensul dispozițiilor
art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, prin Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008, Curtea a statuat că interdicția adoptării de ordonanțe de urgență este totală și necondiționată atunci când menționează că "nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale" și că "nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică". În celelalte domenii prevăzute de text, ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate dacă "afectează", dacă au consecințe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conțin, au consecințe pozitive în domeniile în care intervin.
Referitor la înțelesul sintagmei "regimul instituțiilor fundamentale ale statului", prin
Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 6 noiembrie 2009, Curtea a reținut că se au în vedere toate componentele care definesc regimul juridic al acestora - structura organizatorică, funcționarea, competențele, resursele materiale și financiare, numărul și statutul personalului, salarizarea, categoria de acte juridice pe care le adoptă etc. Atât în jurisprudența Curții Constituționale, cât și în doctrină s-a considerat că sunt instituții fundamentale ale statului acelea reglementate expres de Constituție, în mod detaliat ori măcar sub aspectul existenței lor, în mod explicit sau doar generic [instituțiile cuprinse în titlul III din Constituție, precum și autoritățile publice prevăzute în alte titluri ale Legii fundamentale].
Reglementat de Constituție în secțiunea a 3-a din capitolul VI ["Autoritatea judecătorească"] al titlului III ["Autoritățile publice"], în articolele 133 și 134, care consacră rolul, structura, componența, atribuțiile și hotărârile pe care le adoptă, Consiliul Superior al Magistraturii reprezintă o instituție fundamentală a statului, având rolul de garant al "independenței justiției". Art. 126 alin. (1) din Constituție prevede că "Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege". Astfel fiind, potrivit art. 134 alin. (1) și (2) din Constituție, Consiliul Superior al Magistraturii propune Președintelui României numirea în funcție a judecătorilor și a procurorilor, cu excepția celor stagiari, și îndeplinește rolul de instanță de judecată, prin secțiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și a procurorilor.
În realizarea rolului său constituțional de garant al independenței justiției, ca valoare esențială a statului de drept, Consiliul Superior al Magistraturii îndeplinește, în temeiul art. 134 alin. (4) din Legea fundamentală, pe lângă atribuțiile prevăzute expres de Constituție, "[...] și alte atribuții stabilite prin legea sa organică [...]". Revine Curții Constituționale, în calitate de garant al supremației Constituției și de unică autoritate de jurisdicție constituțională în România, misiunea de a stabili în ce măsură o anumită atribuție prevăzută în sarcina Consiliului Superior al Magistraturii este legată de îndeplinirea rolului constituțional al acestuia.
Actul normativ supus modificării prin ordonanța de urgență criticată este
Ordonanța Guvernului nr. 94/1999 , emisă în temeiul
privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, respectiv aprobată de Parlament, cu modificări, prin
Legea nr. 87/2001 , care a fost adoptată ca lege ordinară, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituție [art. 76 alin. (2) din Constituția României, revizuită]. Atribuția Consiliului Superior al Magistraturii de a propune candidații în numele României pentru funcția de judecător al Curții Europene a Drepturilor Omului a fost introdusă în
Ordonanța Guvernului nr. 94/1999
prin
Legea de aprobare nr. 87/2001 , în condițiile prevăzute de art. 114 alin. (1) din Constituție [devenit art. 115 alin. (1) după revizuire], potrivit căruia Guvernul poate emite ordonanțe, în temeiul unei legi speciale de abilitare, în domenii care nu fac obiectul legilor organice, având în vedere că actualul art. 134 alin. (4) a fost inserat în Constituție cu prilejul revizuirii din 2003.
România, în calitate de parte contractantă la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată prin
Legea nr. 30/1994 , a recunoscut dreptul la recursul individual în fața Curții Europene a Drepturilor Omului și jurisdicția obligatorie a acestei instanțe în privința drepturilor cuprinse în Convenție și în protocoalele adiționale la aceasta, pentru cauzele în care violarea drepturilor garantate de aceste texte a intervenit după intrarea lor în vigoare pentru România. Numărul judecătorilor Curții Europene a Drepturilor Omului este egal cu numărul părților contractante, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei alegând, în numele fiecăreia, un judecător de pe o listă de 3 candidați propuși de aceasta. Judecătorii trebuie să se bucure de cea mai înaltă reputație morală și să întrunească condițiile cerute pentru exercitarea unor înalte funcțiuni judiciare sau să fie juriști având o competență recunoscută. În cursul mandatului lor, judecătorii nu pot exercita nicio activitate incompatibilă cu cerințele de independență, de imparțialitate sau de disponibilitate impuse de o activitate cu caracter permanent, problemele în această materie fiind rezolvate de către Curtea de la Strasbourg.
Procedura de selecție a candidaților pentru funcția de judecător la Curtea Europeană a Drepturilor Omului este lăsată la latitudinea statelor membre ale Consiliului Europei. În majoritatea acestor state - de exemplu, în Regatul Unit, Republica Cehă, Letonia, Țările de Jos, Finlanda, Republica Moldova, Norvegia, Irlanda, Suedia și Estonia - selecția candidaților se face de către o comisie în alcătuirea căreia intră, de regulă, și reprezentanți ai instituțiilor din sfera guvernamentală, iar în Polonia, Austria, Luxemburg, Spania, Germania, Ungaria și Federația Rusă, alegerea candidaților este în sarcina guvernului. Consiliul Judiciar are atribuții în selecția candidaților pentru funcția de judecători în cadrul instanțelor internaționale în Slovacia și Slovenia. În Franța, verificarea candidaturilor este realizată de Grupul Național Francez al Curții Permanente de Arbitraj.
În concluzie, Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenței justiției în România, în timp ce judecătorul la Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu face parte din sistemul național al instanțelor judecătorești, fiind ales de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei de pe o listă de 3 candidați nominalizați din partea statului român. În plus, în majoritatea statelor membre ale Consiliului Europei, selecția candidaților pentru funcția de judecător al Curții Europene a Drepturilor Omului se face fie de o comisie - în alcătuirea căreia intră, de regulă, și reprezentanți ai instituțiilor din sfera guvernamentală -, fie, direct, de guvern.
Curtea constată că atribuția Consiliului Superior al Magistraturii de a propune Guvernului candidații din partea României la funcția de judecător al Curții Europene a Drepturilor Omului nu intră în sfera competențelor sale stabilite de Constituție și de legea organică în vederea realizării rolului său constituțional de garant al independenței justiției în România, motiv pentru care eliminarea acestei atribuții, prin ordonanța de urgență criticată, nu reprezintă o încălcare a prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituție, potrivit cărora: "Ordonanțele de urgență [... ] nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului [... ]".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) teza a doua și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), al art. 29 și al
art. 32 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată, direct, de Avocatul Poporului și constată că dispozițiile
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2013
pentru modificarea și completarea
art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 94/1999
privind participarea României la procedurile în fața Curții Europene a Drepturilor Omului și a Comitetului Miniștrilor ale Consiliului Europei și exercitarea dreptului de regres al statului în urma hotărârilor și convențiilor de rezolvare pe cale amiabilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Avocatului Poporului și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 9 mai 2013.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică
OPINIE SEPARATĂ
Nu împărtășim soluția pronunțată în dosarul sus-menționat, apreciind că excepția de neconstituționalitate trebuia admisă, pentru următoarele motive:
1. Este indiscutabil că Parlamentul [în calitatea sa de unică autoritate legiuitoare a țării - potrivit dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Constituție] poate să modifice/înlăture competențe și atribuții ale unor instituții fundamentale ale statului [competențe ori atribuții pe care tot el le-a reglementat sau pe care le-a confirmat - ca în cazul din speță - prin adoptarea actului normativ reglementator,
Ordonanța Guvernului nr. 94/1999 ]. Și Guvernul poate să legifereze, fie printr-o ordonanță simplă adoptată în temeiul și limitele unei legi de abilitare [conform dispozițiilor art. 115 alin. (1)-(3) din Constituție], fie prin ordonanțe de urgență [cu respectarea prevederilor art. 115 alin. (4) și (6) din Legea fundamentală].
2. În cauza de față, problema nu o reprezintă înlăturarea - în sine - a atribuției exclusive a Consiliului Superior al Magistraturii de a propune candidații pentru funcția de judecător la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ci modalitatea (ne)constituțională utilizată de Guvern în acest demers. Dacă se apreciază benefică trecerea acestei competențe în seama unei comisii special instituite în acest scop - așa cum este și în alte state - modificarea legislativă poate fi făcută fără ezitare, dar numai în condițiile respectării Constituției.
3. Prevederile art. 115 alin. (6) teza a doua din Constituție interzic însă - de o manieră categorică - adoptarea ordonanțelor de urgență care pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului. Or, Consiliul Superior al Magistraturii este, neîndoielnic, o asemenea instituție; concluzia se desprinde firesc din statutul său constituțional (prin art. 133 și 134 din Legea fundamentală fiindu-i stabilite rolul, structura și atribuțiile).
4. Prin eliminarea de către Guvern, prin
Ordonanța de urgență nr. 21/2013 , a atribuției Consiliului Superior al Magistraturii de a propune candidații în numele României pentru funcția de judecător al Curții Europene a Drepturilor Omului*1) a fost afectat*2) regimul juridic*3) al organului menit să garanteze independența justiției, ceea ce atrage neconstituționalitatea ordonanței de urgență menționate. În acest caz, Guvernul a nesocotit atât dispozițiile art. 115 alin. (6) din Constituție, cât și jurisprudența Curții Constituționale, ceea ce - după părerea noastră - nu este de acceptat.
Prof. univ. dr. Mircea Ștefan Minea,
judecător
________
*1) Apreciem că nu prezintă importanță faptul că atribuția privind propunerea candidaților pentru postul de judecător la Curtea Europeană a Drepturilor Omului i-a fost acordată Consiliului Superior al Magistraturii printr-o lege ordinară (și nu prin Constituție), întrucât dispozițiile art. 115 alin. (6) teza a doua din Legea fundamentală interzic adoptarea ordonanțelor de urgență care pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, fără a face vreo distincție - în ceea ce privește regimul juridic al respectivelor instituții - între atribuțiile lor constituționale (în cazul de față, stabilite prin dispozițiile
art. 134 din Constituție) și cele legale (prevăzute în Legea nr. 317/2004
privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, sau în alte acte normative, precum
Ordonanța Guvernului nr. 94/1999 ).
*2) Cu privire la înțelesul constituțional al verbului "a afecta" din cuprinsul dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, Curtea Constituțională a statuat că ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate dacă afectează, respectiv dacă produc consecințe negative asupra regimului instituțiilor fundamentale ale statului, în schimb pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conțin, au consecințe pozitive în domeniile în care intervin (a se vedea
Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008). Or, este evident că înlăturarea unei atribuții din competențele unei instituții fundamentale a statului nu poate fi - în niciun caz - apreciată ca având consecințe pozitive.
*3) Referitor la înțelesul sintagmei "afectare a regimului instituțiilor fundamentale ale statului", Curtea Constituțională a reținut că sunt avute în vedere toate componentele care definesc regimul juridic al acestora: structura organizatorică, funcționarea, competențele, resursele materiale și financiare, numărul și statutul personalului, salarizarea, categoria de acte juridice pe care le adoptă etc. (a se vedea
Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 6 noiembrie 2009).
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.