Decizia nr. 186/2013

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Camelia Moraru în Dosarul nr. 10.230/62/2011 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 48D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 decembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 10.230/62/2011, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Excepția a fost ridicată de Camelia Moraru cu prilejul soluționării recursului formulat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva Sentinței civile nr. 1.533 din 24 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosarul nr. 10.230/62/2011.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011

a fost emisă fără respectarea condițiilor impuse de art. 115 alin. (4) din Constituție, neexistând o situație extraordinară care să impună intervenția de urgență a Guvernului pe cale legislativă. De asemenea, în ceea ce privește persoanele care au obținut o hotărâre judecătorească prin care au redobândit dreptul la pensia specială, aplicarea din oficiu, și nu la cerere, a dispozițiilor actului normativ criticat este echivalentă cu încălcarea prevederilor art. 21 alin. (1) și (3) din Constituție. În sfârșit, arată că s-a creat o diferență nejustificată de tratament juridic între diferitele categorii de beneficiari ai pensiilor de serviciu, unii dintre aceștia beneficiind de reguli mai favorabile de recalculare a pensiilor.

Curtea de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011.

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că dispozițiile actului normativ criticat sunt contrare următoarelor texte din Constituție: art. 115 alin. (4) referitor la condițiile în care poate fi emisă o ordonanță de urgență, art. 21 alin. (1) și (3) privind dreptul de acces la justiție și dreptul la un proces echitabil și art. 16 referitor la egalitatea în drepturi a cetățenilor, coroborat cu art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind interzicerea discriminării.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

au mai constituit obiect al analizei de constituționalitate. Astfel, prin

Decizia nr. 214 din 13 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2012, Curtea a reținut că, "în preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 , existența unei situații extraordinare este motivată de Guvern prin trei elemente interdependente, consecințe ale intrării în vigoare a dispozițiilor

Legii nr. 119/2010 , și anume: lipsa identificării documentelor necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare, impactul negativ al acestei situații asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi, precum și necesitatea stabilirii unei etapizări a procesului de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivității și egalității, în scopul stabilirii în mod just și echitabil a drepturilor de pensie, astfel încât persoanele îndreptățite să aibă posibilitatea să identifice și să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale.

Prin urmare, având în vedere împrejurarea că, prin aplicarea metodologiei de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu instituite prin

Hotărârea Guvernului nr. 737/2010 , emisă în aplicarea

Legii nr. 119/2010 , în practică, s-a ajuns la emiterea unor decizii de stabilire a cuantumului pensiilor neconforme cu situația veniturilor realizate pe parcursul vieții profesionale a destinatarilor măsurilor de recalculare, precum și faptul că era necesară remedierea acestei situații într-un termen cât mai scurt, pentru a se asigura valorificarea în mod just și în conformitate cu principiul contributivității a drepturilor de pensie a unor largi categorii socioprofesionale, Curtea constată că această împrejurare avea natura unei situații extraordinare.

Cât privește condiția ca situația extraordinară să impună, totodată, o intervenție legislativă urgentă, Curtea constată că adoptarea măsurilor în cauză printr-o ordonanță de urgență a fost modalitatea cea mai rapidă și eficientă pentru a pune la adăpost drepturile constituționale ocrotite prin art. 47 din Constituție și pentru a evita încălcarea lor. (În același sens este și

Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 15 iulie 2011.)"

În același sens, prin

Decizia nr. 893 din 25 octombrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 4 ianuarie 2013, Curtea a precizat că

Hotărârea Guvernului nr. 737/2010

privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 29 iulie 2010, stabilea în art. 5 alin. (1) că "Recalcularea pensiilor de serviciu, prin determinarea punctajului mediu anual în sistemul public, se face pe baza documentelor existente în dosarele de pensii", iar în alin. (4) al aceluiași articol prevedea că "La determinarea punctajului mediu anual se valorifică numai perioadele realizate până la data stabilirii sau, după caz, a recalculării pensiei de serviciu în baza legii speciale." Din contră,

art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011

dă dreptul beneficiarului pensiei să depună noi acte doveditoare din care rezultă alte date și elemente decât cele existente la dosarul de pensie și care să fie avute în vedere la stabilirea stagiului de cotizare și a punctajului mediu anual. De asemenea, actul normativ analizat cuprinde într-o reglementare completă și unitară întreaga procedură de revizuire a pensiilor, astfel că sunt evitate erorile de interpretare și aplicare a legii, semnalate, de altfel, și de instanțele de judecată, așa cum se arată în nota de fundamentare a acestei ordonanțe.

Prin urmare, Curtea a apreciat că, având în vedere necesitatea stabilirii cât mai corecte a dreptului la pensie, intervenția legislativă delegată a Guvernului pe calea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

a fost justificată.

În ceea ce privește critica potrivit căreia aplicarea dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

ar duce la încălcarea dreptului de acces liber la justiție și a dreptului la un proces echitabil, Curtea constată că sunt avute în vedere hotărârile judecătorești pronunțate în legătură cu aplicarea

Hotărârii Guvernului nr. 737/2010 , în special acelea care au avut ca efect blocarea aplicării acestui act normativ, prin anularea sa.

Or, prin

Decizia nr. 214/2012

Curtea a reținut că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

nu fac trimitere și nici nu urmăresc anularea ori lipsirea de efect a hotărârilor judecătorești amintite. Acestea își păstrează valabilitatea cât privește aplicarea

Legii nr. 119/2010 , așa cum a fost reglementată de

Hotărârea Guvernului nr. 737/2010 .

Actul normativ criticat instituie însă o nouă procedură administrativă de calcul al pensiei, ce trebuie văzută ca o etapă distinctă, ulterioară recalculării. Prin urmare, Guvernul nu a intervenit pe cale legislativă pentru lipsirea de efect a unor hotărâri judecătorești, ci a instituit o nouă procedură ce a urmărit stabilirea cât mai echitabilă și justă a pensiilor persoanelor menționate în dispozițiile

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 .

Actul normativ criticat instituie însă o nouă procedură administrativă de calcul al pensiei, ce trebuie văzută ca o etapă distinctă, ulterioară recalculării. Prin urmare, Guvernul nu a intervenit pe cale legislativă pentru lipsirea de efect a unor hotărâri judecătorești, ci a instituit o nouă procedură ce a urmărit stabilirea cât mai echitabilă și justă a pensiilor persoanelor menționate în dispozițiile

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 .

Cât privește critica referitoare la încălcarea principiului egalității în drepturi a cetățenilor, Curtea, prin

Decizia nr. 1.587 din 13 decembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2012, a arătat, în esență, că instituirea unor tratamente juridice diferite poate fi justificată de existența unor situații obiectiv diferite, iar că, în stabilirea diferitelor cerințe de calcul al pensiei, o importanță semnificativă o au condițiile specifice în care diversele categorii socioprofesionale și-au desfășurat activitatea. Astfel, dispozițiile mai favorabile aplicabile cadrelor militare în activitate, soldaților și gradaților voluntari, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale, sub aspectul acordării dreptului la pensie, sunt justificate de natura activității desfășurate, care creează condițiile unei uzuri corporale accentuate prin expunere la pericole de vătămare corporală și chiar de amenințare a vieții.

În ceea ce privește tratamentul juridic diferit aplicat magistraților, Curtea, prin

Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a arătat că acesta este justificat de statutul constituțional al magistraților - statut dezvoltat prin lege organică și care cuprinde o serie de incompatibilități și interdicții, precum și responsabilitățile și riscurile pe care le implică exercitarea acestor profesii -, care impune acordarea pensiei de serviciu ca o componentă a independenței justiției, garanție a statului de drept, prevăzut de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală.

Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Camelia Moraru în Dosarul nr. 10.230/62/2011 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale care a sesizat Curtea Constituțională și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 2 aprilie 2013.