Decizia nr. 287/2013

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. XI din Legea nr. 202/2010

privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor și

art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991

pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, excepție ridicată de Inspectoratul Județean de Jandarmi Ialomița în Dosarul nr. 4.062/312/2012 al Tribunalului Ialomița și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 106D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 173D/2013, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederile

art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991

pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, excepție ridicată de Amelia Corina Mateica în Dosarul nr. 16.635/2015/2012 al Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Având în vedere identitatea de obiect a excepției de neconstituționalitate în dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 173D/2013 la Dosarul nr. 106D/2013.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 173D/2013 la Dosarul nr. 106D/2013, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 96/R din 4 februarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 4.062/312/2012, Tribunalul Ialomița a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. XI din Legea nr. 202/2010

privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor și

art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991

pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, excepție ridicată de Inspectoratul Județean de Jandarmi Ialomița cu prilejul judecării recursului formulat împotriva unei sentințe civile pronunțate într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții prevăzute de

Legea nr. 61/1991 .

Prin Încheierea din 5 martie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 16.635/215/2012, Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991

pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, excepție ridicată de Amelia Corina Mateica într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva sentinței prin care a fost respinsă plângerea sa împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții prevăzute de

Legea nr. 61/1991 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că dispozițiile de lege criticate aduc atingere liberului acces la justiție și dreptului la un proces echitabil, deoarece elimină posibilitatea atacării cu recurs a hotărârii judecătorești prin care se soluționează plângerea împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției. De asemenea, se susține încălcarea principiului unicității, imparțialității și egalității justiției, a dreptului la exercitarea căilor de atac și a principiului egalității și al nediscriminării, de vreme ce contravenienții sancționați în temeiul

Legii nr. 61/1991

nu beneficiază de aceeași cale de atac a recursului împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a altor contravenții prevăzute de alte acte normative.

În sprijinul argumentației lor, autorii excepției invocă motivele reținute de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 500 din 15 mai 2012

prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 118 alin. (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, prin raportare la prevederile art. 21 alin. (1)-(3), art. 24 alin. (1), art. 124 alin. (2) și ale art. 129 din Constituție.

Invocând jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (hotărârile din 21 februarie 1975, 16 decembrie 1992, 23 octombrie 1984, 7 octombrie 1988 și 2 septembrie 1998 pronunțate în cauzele Golder împotriva Marii Britanii, Edwards împotriva Marii Britanii, Ozturk împotriva Germaniei, Salabiaku împotriva Franței și Lauko împotriva Slovaciei), autorul excepției arată că faptele contravenționale se subsumează noțiunii autonome de "acuzație în materie penală", astfel că și în materie contravențională ar trebui reglementate cel puțin două grade de jurisdicție; în caz contrar, sunt încălcate prevederile art. 6 și ale art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și cele ale art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenție, prin raportare la art. 20 și 148 din Constituția României.

Se mai arată că, potrivit teoriei dreptului procesual civil, noțiunea juridică de "hotărâri judecătorești pronunțate în primă și ultimă instanță" se referă la acele hotărâri împotriva cărora se poate exercita doar calea de atac a recursului, nu și apelul. În temeiul dispozițiilor

art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991 , legiuitorul a schimbat sensul acestei noțiuni juridice, prin eliminarea recursului, atunci când acesta constituia singura cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești definitive. Este de necontestat că legiuitorul poate reduce numărul căilor de atac, însă, prin norma legală criticată, se elimină singura cale de atac, și anume recursul. Posibilitatea exercitării recursului nu are semnificația asigurării dublului grad de jurisdicție, având în vedere că recursul nu are caracter devolutiv, nu conduce la o nouă judecată în fond, ci este o cale de atac care asigură controlul de legalitate asupra hotărârii judecătorești atacate. Din această perspectivă, textul legal criticat contravine și dispozițiilor art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Tribunalul Ialomița consideră că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, întrucât stabilirea competențelor instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului.

Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Dispozițiile de lege criticate reprezintă expresia la nivel infraconstituțional a dispozițiilor art. 126 alin. (2) și ale art. 129 din Constituție, în condițiile în care nici Legea fundamentală și nici un act normativ internațional invocat de autorul excepției nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Este indicată, de asemenea, și

Decizia nr. 476 din 10 mai 2012 , prin care Curtea Constituțională a respins, prin raportare la critici similare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991 .

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziția legală nu încalcă art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar stabilirea competențelor instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, inclusiv reglementarea căilor de atac constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Referitor la presupusa încălcare a prevederilor art. 16 din Constituție, instituirea unor reguli speciale de procedură, inclusiv în ceea ce privește căile de atac, nu este contrară principiului egalității în drepturi, atât timp cât aceste reguli se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situații identice sau similare. De asemenea, dispoziția legală criticată nu încalcă nici dreptul la apărare și nici dreptul la un proces echitabil, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil.

De asemenea, apreciază că dispozițiile

art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991

nu îngrădesc accesul liber la justiție al persoanelor interesate, nu contravin dreptului la un proces echitabil și nici dreptului la un recurs efectiv la o instanță națională, ci, din contră, împiedică prelungirea excesivă a duratei procesului și contribuie, prin aceasta, la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil. Eliminarea căii de atac a recursului împotriva hotărârii judecătorești prin care a fost soluționată în primă instanță plângerea contravențională nu înfrânge prevederile constituționale ale art. 11 și 20, dispozițiile convenționale invocate consacrând posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție, care a și fost exercitat de autorul excepției. Totodată, instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești este de competența exclusivă a legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție. În considerarea unor situații deosebite, legiuitorul poate institui reguli speciale de procedură, precum și modalități de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiție nu înseamnă accesul în toate cazurile la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale și precizează că apare ca fiind neîntemeiată critica de neconstituționalitate formulată prin raportare la prevederile art. 16 din Constituție, deoarece prevederile criticate se aplică în mod egal tuturor destinatarilor normei juridice aflați în situații identice sau similare, fără discriminări pe considerente arbitrare. Din perspectiva celorlalte critici de neconstituționalitate, apreciază că eliminarea controlului judiciar al hotărârilor pronunțate de judecătorie ca primă instanță în materia sancționării faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice echivalează cu imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv asupra sancțiunilor principale și complementare, aducându-se atingere principiului accesului liber la justiție, dreptului la un proces echitabil, unicității, imparțialității și egalității justiției, golindu-se astfel de conținut principiul exercitării căilor de atac. În acest sens menționează și

Decizia Curții Constituționale nr. 500 din 15 mai 2012 .

Invocând argumentele reținute de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 500 din 15 mai 2012 , Avocatul Poporului arată, în concluzie, că dispozițiile

art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991 , republicată, aduc atingere normelor cuprinse la art. 21 alin (1)-(3), art. 124 alin. (2), art. 129 și art. 148 din Constituție, dar și celor ale art. 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și celor ale art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din actele de sesizare ale Curții Constituționale, îl constituie dispozițiile

art. XI din Legea nr. 202/2010

privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 714 din 26 octombrie 2010, și

art. 8 alin (2) din Legea nr. 61/1991

pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 31 ianuarie 2011.

Având în vedere

art. 62 din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, în realitate, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991 . Prevederile actuale ale

art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991

se regăseau inițial la art. 9 alin. (2) din lege, în forma în care aceasta a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 18 august 2000, fiind introduse prin

art. XI din Legea nr. 202/2010

privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor. Ulterior,

Legea nr. 61/1991

a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 31 ianuarie 2011 în temeiul

art. II din Legea nr. 153/2010

pentru modificarea

Legii nr. 61/1991

pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 19 iulie 2010, dându-se textelor o nouă numărătoare, astfel că art. 9 alin. (2) a devenit art. 8 alin. (2), care face obiectul excepției de neconstituționalitate.

Astfel, obiectul excepțiilor de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991

pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 31 ianuarie 2011. Textul de lege criticat are următorul cuprins: "Hotărârea judecătorească prin care judecătoria soluționează plângerea este definitivă și irevocabilă."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate prevederile legii criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției, art. 129 privind folosirea căilor de atac și art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană, precum și prevederilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil și art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 2 paragraful 1 privind dreptul la nivel dublu de jurisdicție în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenție și art. 14 paragraful 5 privind dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și ale art. 47 privind dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin prisma art. 11 și 20 din Legea fundamentală.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prin

Decizia nr. 174 din 28 martie 2013 *), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunțării prezentei decizii, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile

art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991

sunt neconstituționale.

_________

a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 31 mai 2013.

Concluzia deciziei menționate se întemeiază pe același raționament pentru care Curtea, prin

Decizia nr. 500 din 15 mai 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 18 iulie 2012, a constatat, printre altele, neconstituționalitatea dispozițiilor

art. 118 alin. (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice.

Excepția de neconstituționalitate ce formează obiectul dosarelor de față a fost invocată anterior pronunțării deciziei menționate, însă aceasta din urmă, nefiind încă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nu poate fi opozabilă autorului excepției, astfel că, în temeiul

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , aceasta urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

În cauză se impune precizarea că, întrucât deciziile Curții produc efecte numai pentru viitor, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, cele stabilite prin acestea urmează a se aplică de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României, Partea I; totodată, instanțele judecătorești și orice alte autorități sau organe competente vor aplica deciziile de admitere ale Curții Constituționale numai în cauzele pendinte la momentul publicării acestora, cauze în care dispozițiile

art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991

sunt aplicabile, precum și în cauzele în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate până la data sus menționată, în această ultimă ipoteză deciziile pronunțate de Curtea Constituțională constituind temei al revizuirii potrivit art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din anul 1865 sau art. 509 pct. 11 din Codul de procedură civilă, după caz (a se vedea jurisprudența Curții Constituționale în acest sens, de exemplu,

Decizia nr. 61 din 21 februarie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 10 aprilie 2013,

Decizia nr. 319 din 29 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 25 aprilie 2012, sau

Decizia nr. 223 din 13 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2013).

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a

art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991

pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, excepție ridicată de Inspectoratul Județean de Jandarmi Ialomița în Dosarul nr. 4.062/312/2012 al Tribunalului Ialomița și de Amelia Corina Mateica în Dosarul nr. 16.635/2015/2012 al Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Ialomița și Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 23 mai 2013.