Decizia nr. 291/2013

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor " art. 9 din Legea nr. 283/2011

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010

pentru completarea

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar", excepție ridicată de Rodica Arhip în Dosarul nr. 7.468/121/2012 al Tribunalului Galați - Secția I civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 147D/2013.

La apelul nominal se prezintă personal Rodica Arhip, autor al excepției de neconstituționalitate. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorului excepției care, reiterând criticile formulate în fața instanței de judecată, solicită admiterea criticii de neconstituționalitate, sens în care depune note scrise la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, concretizată prin

Decizia nr. 1.576/2011 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 februarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 7.468/121/2012, Tribunalul Galați - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor " art. 9 din Legea nr. 283/2011

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010

pentru completarea

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar", excepție ridicată de Rodica Arhip cu ocazia soluționării unei cauze civile având ca obiect "drepturi salariale ale personalului din justiție".

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că, potrivit

art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 , la data pensionării, avea dreptul la acordarea unei indemnizații egale cu 7 indemnizații de încadrare lunare brute. În temeiul textului de lege criticat nu i-au fost acordate însă aceste drepturi, motiv pentru care consideră că acesta este neconstituțional, încălcând dreptul la muncă, dreptul la pensie și la alte drepturi aferente, independența justiției, precum și unele dispoziții cuprinse în documente juridice internaționale, respectiv art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 2 alin. (2) din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Arată, de asemenea, că, deși măsura impusă are un caracter temporar, numai pentru anul 2012, acest fapt constituie totuși o restrângere a exercitării dreptului constituțional la muncă și contravine independenței judecătorului, atât din punct de vedere funcțional, cât și personal, deoarece judecătorii pensionați anterior crizei financiare au încasat aceste indemnizații, autorul excepției considerându-se astfel discriminat.

Tribunalul Galați - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că textul de lege criticat nu încalcă dreptul la muncă, ci amână doar la plată indemnizația de pensionare la care are dreptul magistratul, în conformitate cu

art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 . Această amânare este justificată de contextul economic actual, fiind însă o măsură cu caracter temporar, tocmai pentru a nu afecta substanța dreptului protejat de art. 41 din Constituție, restrângerea urmând a dura atâta timp cât se menține situația în considerarea căreia a fost luată măsura edictată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, concretizată prin

Decizia nr. 765/2011 .

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat nu contravine normelor constituționale invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate. Astfel, arată că prevederile de lege criticate nu neagă dreptul magistraților la plata indemnizațiilor acordate la ieșirea la pensie, ci doar amână plata acestora, măsura având un caracter temporar și fiind justificată de contextul economico-financiar cu care se confruntă statul.

Avocatul Poporului menționează, de asemenea, faptul că aceste indemnizații reprezintă beneficii acordate unor categorii socio-profesionale în virtutea statutului pe care acestea îl au, și nu drepturi fundamentale, iar acordarea și diminuarea acestora într-o perioadă de timp, modificarea sau încetarea acordării, stabilirea categoriilor de personal salarizat care beneficiază de aceste indemnizații, precum și alte condiții și criterii de acordare sunt de competența exclusivă a legiuitorului.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susținerile autorului excepției prezent, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile " art. 9 din Legea nr. 283/2011

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010

pentru completarea

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar".

Curtea reține că

Legea nr. 283/2011

aprobă, cu modificări și completări,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010

pentru completarea

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 . Astfel,

Legea nr. 283/2011 , prin articolul său unic, pe de-o parte, modifică titlul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 , titlu care va avea următorul cuprins: "Ordonanță de urgență pentru completarea

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar", iar, pe de altă parte, introduce un nou articol,

art. II, în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 .

Așa fiind, Curtea constată că, în realitate, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. II

art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010

pentru completarea

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, ordonanță publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, și aprobată, cu modificări și completări, prin

Legea nr. 283/2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011.

Prevederile de lege criticate prevăd că "În anul 2012 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă".

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că acest text de lege aduce atingere dispozițiilor constituționale ale art. 41 privind munca și protecția socială a muncii, art. 47 alin. (2) referitoare la dreptul la pensie și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale. De asemenea, arată că sunt încălcate și dispozițiile art. 20 din Constituție, referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, prin raportare la art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 2 alin. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra unor critici similare, privind amânarea acordării unor indemnizații, statuând că această măsură are un caracter temporar și este justificată de contextul economico-financiar cu care se confruntă statul.

Astfel, prin

Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, Curtea a reținut că măsurile financiare criticate sunt prevăzute prin

Legea nr. 283/2011

"al cărei conținut urmărește nu doar aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010

care modifică dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2008 , dar și completarea măsurilor financiare dispuse prin aceste acte normative în sensul adaptării acestora la condițiile economice actuale marcate de traversarea unei perioade de criză, atât la nivel național, cât și mondial, și de imperativul reechilibrării situației economice a țării, care impune, între altele, reducerea ori limitarea unor cheltuieli bugetare destinate plății unor drepturi bănești".

Cu acest prilej, Curtea a constatat că

Legea nr. 283/2011

reglementează o serie de măsuri cu caracter financiar având impact asupra unei game largi de drepturi de natură bănească de care se bucură o serie de categorii socio-profesionale, drepturi ce își au izvor fie în Legea fundamentală, fie în alte acte normative.

Referitor la prevederile de lege criticate, prin decizia menționată, Curtea a reținut că acestea se referă la indemnizațiile acordate cu prilejul ieșirii la pensie, retragerii, încetării raporturilor de serviciu ori trecerii în rezervă. Or, aceste drepturi reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socio-profesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituțional. Așa fiind, Curtea a constatat că drepturile afectate de textul de lege criticat nu sunt consacrate la nivel constituțional, neavând în consecință un caracter fundamental, astfel încât dispozițiile art. 53 din Constituție nu sunt incidente, acestea având în vedere doar restrângerea exercițiului unor drepturi fundamentale.

Curtea a constatat, totodată, că prevederile de lege criticate nu creează discriminări între persoane aflate într-o situație identică.

În acest context, Curtea a reținut că măsurile financiare dispuse prin

Legea nr. 283/2011

nu aduc atingere înseși substanței drepturilor bănești vizate, ci doar amână acordarea acestor indemnizații pe o durată limitată de timp, pentru a nu se crea o datorie bugetară imposibil de acoperit, în contextul unui echilibru financiar marcat de criză.

De altfel, Curtea a statuat că măsurile financiare criticate sunt necesare într-o societate democratică tocmai pentru menținerea democrației și salvgardarea ființei statului, fiind în același timp proporționale cu scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat). În egală măsură, Curtea a considerat că există un echilibru echitabil între cerințele de interes general ale colectivității și protecția drepturilor fundamentale ale individului.

În fine, Curtea a reținut că "legiuitorul este liber să aleagă, în funcție de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite și de necesitatea îndeplinirii și a altor obligații ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituțional, care sunt măsurile prin care va asigura cetățenilor un nivel de trai decent și să stabilească condițiile și limitele acordării lor. De asemenea, va putea dispune modificarea sau chiar încetarea acordării măsurilor de protecție socială luate, fără a fi necesar să se supună condițiilor art. 53 din Constituție, întrucât acest text constituțional privește numai drepturile consacrate de Legea fundamentală, iar nu și cele stabilite prin legi".

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, apreciem că atât soluția, cât și considerentele cuprinse în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. II

art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010

pentru completarea

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, astfel cum a fost aprobată, cu modificări și completări, prin

Legea nr. 283/2011 , excepție ridicată de Rodica Arhip în Dosarul nr. 7.468/121/2012 al Tribunalului Galați - Secția I civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Galați - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 23 mai 2013.