Decizia nr. 299/2013

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 24, art. 35 și

art. 42 din Legea nr. 273/2004

privind procedura adopției, excepție ridicată de Florin Săndulescu și Alina Săndulescu în Dosarul nr. 4.369/109/2012 al Curții de Apel Pitești - Secția I civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 229D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 28 martie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 4.369/109/2012, Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor "art. 24, art. 35 și

art. 42 din Legea nr. 273/2004 , așa cum a fost modificată și republicată ulterior". Excepția a fost ridicată de Florin Săndulescu și Alina Săndulescu într-o cauză având ca obiect "încuviințare adopție".

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că textele de lege criticate aduc atingere principiilor consacrate de Convenția europeană revizuită în materia adopției de copii, care se referă la interesul superior al minorului de a i se asigura un mediu stabil și armonios, precum și la interesul de a reglementa dispoziții mai favorabile pentru copilul adoptat. De asemenea, aceștia apreciază că sunt încălcate și principiile consacrate de Convenția de la Haga asupra protecției copiilor și cooperării în materia adopției internaționale, referitoare la faptul că minorul trebuie să crească într-un mediu familial, de fericire, iubire și de înțelegere, și că fiecare stat semnatar trebuie să ia, cu prioritate, măsuri corespunzătoare pentru a permite menținerea copilului în familia sa de origine.

În fapt, arată că, fiind membrii apropiați ai minorei (tatăl firesc al acesteia este fratele unuia dintre autorii excepției), ar trebui să îi confere prioritate efectivă la încuviințarea adopției minorei, nu doar o prioritate formală, concretizată prin aceea de a i se permite adopția prin introducerea cererii de încuviințare direct la instanța competentă, fără a mai parcurge procedura necesară obținerii atestatului de familie adoptatoare. Raportat la textele de lege criticate, autorii excepției consideră că procedura de obținere a atestatului de familie adoptatoare este un impediment la adopție și chiar o împiedicare a copilului de a crește într-un mediu deja stabilit și bine cunoscut minorei, având în vedere relațiile de rudenie cu minora.

Aceștia susțin că excepțiile de la încuviințarea adopției sunt, în mod nejustificat, mult prea limitativ prevăzute de

Legea nr. 273/2004 , fapt care, de asemenea, încalcă interesul superior al minorului, precum și principiile consacrate de convențiile europene.

Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă și-a exprimat opinia în sensul că prevederile de lege criticate, respectiv art. 24, art. 35 și

art. 42 din Legea nr. 273/2004 , sunt imperative și reprezintă niște condiții prealabile adresării instanței de judecată, iar aceste dispoziții legale nu contravin în niciun fel principiilor constituționale și convenționale invocate. Astfel, instanța apreciază că soluția legislativă prevăzută în cuprinsul articolelor mai sus menționate este justificată de necesitatea desfășurării în mod legal a procedurilor de adopție în toate etapele sale, cu asigurarea tuturor garanțiilor, inclusiv a celor procedurale, prin respectarea interesului copilului și a dreptului la viață intimă familială și privată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile legale supuse controlului de constituționalitate nu numai că nu încalcă normele constituționale invocate de autorii excepției, ci, mai mult, acestea dau expresie principiilor consacrate de Convenția de la Haga asupra protecției copiilor și cooperării în materia adopției internaționale și de către Convenția europeană revizuită în materia adopției de copii.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 24, art. 35 și

art. 42 din Legea nr. 273/2004

sunt constituționale. În plus, criticile formulate de autorii excepției nu vizează conținutul textelor de lege, ci omisiunea acestora cu privire la rudele apropiate minorului adoptat.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 24, art. 35 și

art. 42 din Legea nr. 273/2004

privind procedura adopției, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 19 aprilie 2012. Prevederile legale criticate au următorul cuprins:

- Art. 24: "Obținerea atestatului nu este necesară în următoarele cazuri:

a) pentru adopția persoanei care a dobândit capacitate deplină de exercițiu;

b) pentru adopția copilului de către soțul părintelui firesc sau adoptiv.";

- Art. 35: "Dispozițiile prezentei secțiuni nu sunt aplicabile în cazul adopției copilului de către soțul părintelui firesc sau adoptiv și în cazul adopției persoanei care a dobândit capacitate deplină de exercițiu.";

- Art. 42: "(1) Încredințarea în vederea adopției nu este necesară în următoarele cazuri:

a) pentru adopția persoanei care a dobândit capacitate deplină de exercițiu;

b) pentru adopția copilului de către soțul părintelui firesc sau adoptiv;

c) pentru adopția copilului pentru care a fost deschisă procedura adopției interne și acesta se află în plasament la unul dintre soții familiei adoptatoare sau la familia adoptatoare de cel puțin 2 ani;

d) pentru adopția copilului de către tutorele său, dacă au trecut cel puțin 2 ani de la data instituirii tutelei.

(2) În situațiile prevăzute la alin. (1) lit. a) și b) persoana sau familia care dorește să adopte va putea solicita în mod direct instanței judecătorești încuviințarea adopției, în condițiile prezentei legi."

Autorii excepției de neconstituționalitate invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, prin raportare atât la principiile consacrate de Convenția europeană revizuită în materia adopției de copii - adoptată la Strasbourg la 27 noiembrie 2008, și anume art. 4 referitor la încuviințarea adopției și art. 18 care prevede că statele părți au în continuare posibilitatea de a adopta dispoziții mai favorabile pentru copilul adoptat, cât și la reglementările consacrate în Convenția de la Haga din 29 mai 1993 asupra protecției copiilor și cooperării în materia adopției internaționale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că nu pot fi primite criticile formulate de autorii acesteia, pentru următoarele considerente:

În jurisprudența sa în materie, concretizată prin

Decizia nr. 434 din 21 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 24 ianuarie 2005 și

Decizia nr. 369 din 20 martie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 27 martie 2008, Curtea a reținut că, în sistemul juridic românesc, "adopția este concepută ca o instituție în interesul exclusiv al copilului, prin care între copil și adoptator se stabilesc raporturi de rudenie civilă, astfel încât copilul adoptat intră în familia adoptatorului ca un copil firesc al acestuia". De asemenea, Curtea a constatat că "adopția este, în egală măsură, o operațiune juridică și o măsură de protecție a copilului, având caracterul unui act juridic complex, valabil prin îndeplinirea condițiilor de fond, inclusiv prin exprimarea consimțământului de către părinții firești și prin lipsa impedimentelor la adopție, fiind în același timp și o măsură de protecție a copilului, ce rezultă din reglementările internaționale în materie, la care România este parte".

Curtea reține că, în materia adopției, cadrul juridic a fost revizuit, în sensul redefinirii noțiunilor de adopție internă și adopție internațională, acordându-se prioritate rudelor copilului din cadrul familiei extinse și altor persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie pentru o perioadă de minimum 6 luni, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior.

Pentru efectuarea adopției, este necesar consimțământul părinților firești ori, după caz, al tutorelui copilului ai cărui părinți firești sunt decedați, necunoscuți, declarați morți sau dispăruți ori puși sub interdicție, în condițiile legii. Dacă părinții refuză în mod abuziv să-și dea acordul cu privire la adopția copilului lor, instanța de judecată va decide cu privire la acest aspect. În mod excepțional, instanța de tutelă poate trece peste refuzul părinților firești sau, după caz, al tutorelui de a consimți la adopție, dacă se dovedește, cu orice mijloc de probă, că refuzul este abuziv, instanța apreciind dacă adopția este în interesul superior al copilului, ținând seama și de opinia acestuia, dată în condițiile legii.

Curtea constată că, prin

Legea nr. 273/2004 , legiuitorul a impus o anumită procedură a cărei finalitate este adopția copilului, procedură ce cuprinde două faze: una administrativă, care presupune intervenția anumitor organe administrative cu atribuții specifice, și anume, Direcția generală de asistență socială și protecția copilului și Oficiul Român pentru Adopții, care urmăresc ca, prin adopție, să se realizeze interesul superior al adoptatului; și una judiciară, în care instanța competentă să încuviințeze cererea de adopție este cea în a cărei rază teritorială se găsește domiciliul adoptatului, cu excepția situației în care nu se poate determina domiciliul acestuia, caz în care competența revine Tribunalului Municipiului București.

Evaluarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare reprezintă procesul prin care se realizează identificarea abilităților parentale, se analizează îndeplinirea garanțiilor morale și a condițiilor materiale ale acestora, precum și pregătirea lor pentru asumarea, în cunoștință de cauză, a rolului de părinți. În cazul unui rezultat favorabil al evaluării, direcția va elibera atestatul de persoană sau familie aptă să adopte, atestatul reprezentând documentul care certifică îndeplinirea tuturor exigențelor legale prevăzute de

art. 16 din Legea nr. 273/2004 .

Prevederile

Legii nr. 273/2004

sunt imperative, încuviințarea adopției neputând fi dispusă decât în măsura în care această procedură este parcursă în integralitatea sa, ori dacă sunt incidente situațiile de excepție prevăzute de lege. Accesul persoanei adoptatoare direct în instanță pentru încuviințarea adopției, ca excepție de la regulă, este permisă doar în cazul adopției minorului de către soțul părintelui firesc sau adoptativ și al adopției majorului, situație în care, potrivit art. 24 din actul normativ mai sus menționat, nu este nevoie de obținerea atestatului.

În aceste condiții, Curtea constată că limitarea de către legiuitor a persoanelor pentru care nu este necesară obținerea atestatului și care pot introduce direct în instanță cererea de încuviințare a adopției nu reprezintă "un impediment la adopție", ci, dimpotrivă, are în vedere respectarea, în mod obligatoriu, a anumitor principii în cursul procedurii adopției, precum: principiul interesului superior al copilului, principiul creșterii și educării copilului într-un mediu familial sau principiul continuității în educarea copilului, ținându-se seama de originea sa etnică, culturală și lingvistică.

De altfel, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, de natură a preveni eventualele abuzuri. Așa fiind, Curtea constată că soluția legislativă criticată din

Legea nr. 273/2004

este justificată de necesitatea desfășurării procedurilor de adopție, în toate etapele sale, cu asigurarea tuturor garanțiilor, inclusiv a celor procedurale, pentru respectarea interesului copilului și a dreptului la viața intimă, familială și privată.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 24, art. 35 și

art. 42 din Legea nr. 273/2004

privind procedura adopției, excepție ridicată de Florin Săndulescu și Alina Săndulescu în Dosarul nr. 4.369/109/2012 al Curții de Apel Pitești - Secția I civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Pitești - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 23 mai 2013.